{"id":16990,"date":"2013-11-07T17:05:22","date_gmt":"2013-11-07T15:05:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16990"},"modified":"2013-11-07T17:05:22","modified_gmt":"2013-11-07T15:05:22","slug":"satul-niste-povesti-cu-animale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/satul-niste-povesti-cu-animale\/","title":{"rendered":"Satul. Niste povesti cu animale"},"content":{"rendered":"

Spatiul citadin a rasturnat raportul om \u2013 animal. Contemporanii nostri s-au bagat sluga la animal. Devenit acum (doar) de companie. Nu vorbim despre a ingriji animalul de l\u00e2nga tine, a-l hrani sau a-l proteja de pradatori. Asta facea si taranul. Oraseanul il baga in pat, il scoate la plimbare, pe scurt vrea din rasputeri sa il faca fericit. Il duce la coafor, la tuns, spalat, coafat, ii organizeaza nunti si inmorm\u00e2ntari. Cu tot cu epitaf si momente de reculegere, la cimitirul animalelor. De fapt, omul acesta vrea sa faca din animal EGALUL sau. Vizeaza, cum spune antropologul Vintila Mihailescu intr-un articol, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t egalitatea dintre cultura si natura (c\u00e2nd de-abia obtinuram egalitatea dintre oameni, caci n-au trecut nici macar 100 de ani de c\u00e2nd se lupta si se murea pentru recunoasterea acestui adevar, drepturi civile pentru toti). Se anuleaza o ierarhie. Gata, animalele nu mai sunt inferioare si supuse omului. Acesta nu mai are dreptul sa le foloseasca dupa bunul sau plac sau, mai bine zis, dupa necesitatile sale. De fapt, putem afirma ca acum patrupedul are un fericit biped (pe care il slugareste!). Nu asa stau lucrurile (inca) la sat.<\/strong><\/em><\/p>\n

Aveam 9 ani c\u00e2nd c\u00e2inele bunicilor, Bobby (da, nu r\u00e2deti, se difuza \u201eDallas\u201c in perioada aceea), i-a facut o bucurie Moldei, bucurie concretizata in 5 pui. Bunicul avea vreo patru c\u00e2ini la o suta de oi. Fisa postului nu includea comenzi prea complicate. Sa aduca inapoi in turma oile si mai ales caprele \u201erebele\u201c, care o luau pe aratura, sa dea alarma noaptea daca se apropia vreun intrus si cam at\u00e2t (trecuse epoca sariturilor eroice la g\u00e2tul lupilor, asa cum faceau stramosii lui Bobby). Erau rasplatiti cu m\u00e2ncare de doua ori pe zi, cu mamaliga si ce mai ram\u00e2nea de la masa, plus ceva carne in timpul anului, la macelul ritualic \u2013 taierea porcului si a mieilor. Si, cum spuneam, a fatat Molda cinci pui. N-aveau ochi, gravitau, sc\u00e2ncind, cu blanitele lor lucioase, in jurul t\u00e2telor pline cu lapte. Trei masculi si o femela. Uite, asta are defect, a zis el cu dispret. Eu nu remarcasem nimic deosebit. Picioarele din spate sunt prea scurte, si l-a aruncat pe un sac de iuta cu care venise. Pastram catelul asta, a zis el si a aratat spre un pui care nu parea sa se deosebeasca prin ceva de restul. Uite, ce picioare are! Nu mi se parea ca ar avea niste picioare miraculoase. Si pe asta il pastram, mi-a zis Marin sa-i opresc un c\u00e2ine din Bobica. Si restul? am intrebat nedumerita. Doar n-o sa facem t\u00e2rla de c\u00e2ini! Umplu batatura si satu’ de c\u00e2ini?! Restul l-a adunat in sacul de iuta. N-am insistat. Batr\u00e2nul avea m\u00e2na grea. Si rapida. Pregatita oric\u00e2nd sa sanctioneze c\u00e2rtirile. M-am tinut totusi dupa el p\u00e2na la portita din spatele casei, dar m-a trimis inapoi. S-a intors dupa vreo 20 de minute cu sacul gol. Mai t\u00e2rziu, de la gropile proaspat sapate, mi-a venit ideea unui cimitir. Cimitirul animalelor. Care a fost cel mai des ”aprovizionat” in timul unei epidemii care a dus la moartea majoritatii puilor de gaina. Cum dadea vreunul semn de boala, era imediat scos din grup si decapitat. Se sapa o gropa mica, se aduceau puii bolnavi (in v\u00e2rful perioadei de bolesnita erau adusi cu gramada) si batr\u00e2nul ii decapita cu o cazma, imping\u00e2ndu-i apoi in groapa special sapata. In ochii copilului, gropile acelea adaugau demnitate animalelor curtii, dupa ce rostul lor pe pam\u00e2nt se incheiase (mai devreme sau mai t\u00e2rziu, de moarte naturala sau de m\u00e2na stap\u00e2nului, nu mai conta\u2026).
\nPrivind in urma, imi dau seama ca totul era foarte bine organizat in acea curte. Pentru ca t\u00e3ranul nu lasa nimic la voia int\u00e2mplarii. El respecta \u201er\u00e2nduiala\u201c. Stie ca exista un timp pentru toate. Pam\u00e2ntul trebuie neaparat arat in luna cutare. Gr\u00e2ul trebuie semanat in luna cutare. Daca nu se respecta niste reguli, societatea intra in degringolada. Exista o disciplina in lumea satului, pe care orasul n-o are. Si tot din disciplina cred ca taranul isi permitea sa mai \u201ecorecteze\u201c din c\u00e2nd in c\u00e2nd natura, asa cum procedase si batr\u00e2nul din neamul meu.
\nDe ce mi-am adus aminte de modul in care gestiona batr\u00e2nul problema? Pentru ca zilele acestea oamenii au fost cuprinsi de isterie mai mult ca niciodata dupa ce un copil a fost sf\u00e2siat de niste c\u00e2ini fara stap\u00e2n. Ceea ce a urmat: tara s-a impartit in doua. Unii ii vor eutanasiati, altii ii vor vii si nevatamati. Acum, g\u00e2ndindu-ma la acest\u00a0 bunic al meu dintr-un sat din Lunca Dunarii, ceea ce punea el in practica nu era tocmai o eutanasiere, dar reprezenta in mod clar o eliminare a problemelor. Una eficienta chiar, care nu a generat niciodata priviri reprobabile sau acuzatii in r\u00e2ndul comunitatii (comunitate care a respins intotdeauna animalul fara stap\u00e2n, hoinar, percep\u00e2ndu-l ca o amenintare la adresa propriilor animale, din curte; c\u00e2nd disparea o pasare sau un pui de gaina, de exemplu, primul banuit \u2013 si haituit apoi pentru a-si primi pedepsa \u2013 era un c\u00e2ine sau o pisica straina, de-abia apoi vulpea, dihorul si numai daca fusesera zariti de cineva). Sa fi fost bunicul meu un monstru? Vorbim de aceeasi persoana careia i-au dat lacrimile c\u00e2nd, intr-o toamna, a taiat o oaie pe care o credea stearpa, descoperind apoi in p\u00e2ntece un pachet de tesut si lichid, in care se intrezarea forma a doi miei. A luat decizia de a nu mai taia nici o oaie doar pentru placerea de a savura o pastrama toamna.
\nMieii
\nUna dintre cele mai socante imagini din viata mea a fost c\u00e2nd a trebuit sa particip la taierea mieilor. In fiecare an, de Paste, curgeau r\u00e2uri de s\u00e2nge. Imploram pentru vreun miel de care ne atasasem (eu, sora mea sau verii), pl\u00e2ngeam, ne luau la goana\u2026. uitam peste c\u00e2teva zile, cu g\u00e2ndul la cozonac si drob. P\u00e2na intr-un an. Chiar primul an de facultate. De data asta era diferit. Eram nevoita sa particip activ, din moment ce batr\u00e2nul ramasese fara nici un ajutor (caci ultimului angajat ii facuse v\u00e2nt dupa ce descoperise ca se infrupta pe ascuns din butoaiele lui cu vin. Sau furase ceva, nu-mi mai amintesc cu precizie). Trebuia sa tin mielul dupa ce era agatat in c\u00e2rlig. Batr\u00e2nul facea o incizie la picior, unde indesa apoi o teava facuta din trestie si umfla, si umfla (de unde si expresia umflat cu teava pentru a descrie pe cineva gras), pregatea terenul pentru jupuit, c\u00e2nd atmosfera se umplea de un miros gretos, insuportabil de carne si s\u00e2nge care inca mai palpita\u2026 Si in timp ce tineam un miel, cu capul intors, vad ca mielul taiat cu c\u00e2teva minute inainte, lasat pe jos, se ridica si incepe sa mearga impleticit, cu o d\u00e2ra de s\u00e2nge care se prelingea din g\u00e2t. Vede si asta batr\u00e2n. Ii zic sa-l lase in viata, poate e un semn. Imi venea sa pl\u00e2ng. De mila. Batr\u00e2nul mi-a raspuns simplu: E berbec. Ce sa fac cu at\u00e2tia berbeci?! L-a prins si l-a taiat din nou. Apoi adauga: C\u00e2nd man\u00e2nci, de ce nu ti-e mila si atunci?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Spatiul citadin a rasturnat raportul om \u2013 animal. Contemporanii nostri s-au bagat sluga la animal. Devenit acum (doar) de companie. Nu vorbim despre a ingriji animalul de l\u00e2nga tine, a-l hrani sau a-l proteja de pradatori. Asta facea si taranul. Oraseanul il baga in pat, il scoate la plimbare, pe scurt vrea din rasputeri sa… Cite\u0219te mai mult »Satul. Niste povesti cu animale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9641,9639,9640],"class_list":["post-16990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-observatii-mediu-rural","tag-satul-romanesc","tag-societatea-la-sat"],"views":1426,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16990"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16990\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}