{"id":16988,"date":"2013-11-07T17:04:10","date_gmt":"2013-11-07T15:04:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16988"},"modified":"2013-11-07T17:04:10","modified_gmt":"2013-11-07T15:04:10","slug":"gravity-un-nou-tip-de-cinema","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gravity-un-nou-tip-de-cinema\/","title":{"rendered":"\u201eGravity\u201c \u2013 un nou tip de cinema"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Exista, fara indoiala, o multitudine de intrebari referitoare la cel mai recent lungmetraj al lui Alfonso Cuar\u00f3n, dar cea mai tulburatoare dintre toate apare, intr-o prima faza, in titlul cronicii criticului de film de la \u201eIndiewire\u201c, Eric Kohn, si anume daca \u201eGravity\u201c da nastere unui alt tip de cinema. Intrebarea este, oarecum, fireasca, dar, in acelasi timp, banala, pentru ca exista deja o sumedenie de filme care se folosesc, mai degraba, de \u201eochiul tehnologic\u201c dec\u00e2t de \u201ecine-ochi\u201c; iar acele filme se incadreaza, indeobste, in genul actiune-science-fiction. Cu toate acestea, corelatia dintre filmele high-tech si \u201eGravity\u201c surprinde nuante mai profunde si mai fructuoase in ceea ce priveste istoria filmului universal, de la inceputuri si p\u00e2na acum. Daca tinem seama de comparatia facuta de criticii americani intre filmul lui Cuar\u00f3n si \u201eOdiseea Spatiala\u201c al lui Stanley Kubrick, raspunsul intrebarii lui Kohn va inclina, garantat, catre da. Dincolo de c\u00e2t de justa sau injusta e aceasta comparatie, sau, mai degraba, de c\u00e2t este ea de flatanta pentru regizorul mexican, plasarea peliculei sale in contextul cinematografiei hollywoodiene actuale ii aduce o serie de reusite pe care le merita cu v\u00e2rf si indesat.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u201eGravity\u201c nu are nevoie de o paleta extinsa de motive si de simboluri ca sa-si faca intrarea in circuitul unui nou tip de cinema. In fond, filmul lui Cuar\u00f3n nu este dec\u00e2t o drama science-fiction, care implica un numar minim de personaje principale. Scrisa in colaborare cu fiul regizorului, Jon\u00e1s Cuar\u00f3n, povestea leviteaza \u2013 la propriu si la figurat \u2013 in jurul incercarilor pe care le int\u00e2mpina un inginer medical, Dr. Ryan Stone (Sandra Bullock), in timpul primei ei misiuni,\u00a0 alaturi de un veteran astronaut, Matt Kowalski (George Clooney), care isi indeplineste ultima lui misiune in spatiu. Scenariul urmareste structura in trei acte si mizeaza pe punctele culminante ale povestii, respect\u00e2nd un anumit pattern specific rasturnarilor de situatie care pot surveni intr-o poveste plasata in spatiu. Cele trei \u201emiscari\u201c de structura sunt respectate cu rigurozitate si isi fac simtita prezenta inca de la inceputul filmului.<br \/>\nIncerc\u00e2nd sa-si duca la bun sf\u00e2rsit misiunea alaturi de cei doi colegi ai sai, Dr. Ryan e intrerupta brusc de un soi de furtuna spatiala care aduce ramasitele unui fost satelit rus, din apropierea Statiei Spatiale Internationale. Intreruperea conexiunii cu statia din Houston, Mission Control, este primul moment care ne arunca in ritmul alert al actiunii. Continuarea povestii ne trece printr-o serie de tablouri care prevestesc ba linistea de dinaintea furtunii sau aparenta rezolvare definitiva a problemei, ba \u201ebombe\u201c trimise de catre cei doi scenaristi pentru a hrani, ca la carte, ritmul tensionant, ba zone de plutire care ne induc intr-o usoara confuzie, prin inserarea unui moment care ar apartine, mai degraba, onirismului.<br \/>\nPovestea in sine nu este, insa, cel mai bun atu al filmului. Cuar\u00f3n ram\u00e2ne intr-o zona safe si nu pluseaza dec\u00e2t prin punctele declansatoare care sunt, la urma urmei, necesare. Pe de alta parte, nici nu se agata cu entuziasm de tertipuri ieftine pentru a demonstra ca filmul lui este o drama. Numit de catre unii \u201eo poveste despre umanitate\u201c, pelicula regizorului mexican e, mai degraba, o usoara introspectie obiectiva, si, in acelasi timp, o privire subiectiva asupra omului purtat prin spatiu. Pe de-o parte, obiectivitatea se poate observa la nivel de dialog, replica si conturare a personajelor principale. In general, discutiile dintre cei doi protagonisti sunt menite sa umple timpul filmic si sa ne mai dezvaluie c\u00e2te unul, doua detalii despre protagonisti, pentru ca empatia spectatorului cu personajul care isi traieste \u201emarea drama\u201c sa nu atinga, de fapt si de drept, punctul zero. Pe de alta parte, subiectivitatea este mai vizibila prin cinematografie, prin miscarile camerei si prin atmosfera conturata potrivit situatiei protagonistului. Tocmai de aceea, ideea de umanitate si modalitatea de redare a acesteia, indiferent ca e facuta inteligent sau nu, constituie un punct de plecare pentru teoria conform careia \u201eGravity\u201c ar merge spre un alt tip de cinema. Si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Cuar\u00f3n se plaseaza bine in zona de safe mode, ocup\u00e2ndu-si teritoriul prin refuzul tentatiilor hollywoodiene.<br \/>\nLa nivel de imagine si de incadratura, maiestria si mestesugul lui Cuar\u00f3n, dar si a operatorului sau, Emmanuel Lubezki, se ridica la cele mai inalte standarde. Revenind la comparatia cu \u201eOdiseea Spatiala\u201c, cele doua filme reprezinta sabloane clasice ale genului science-fiction, urm\u00e2nd, totusi, cai diferite. Considerat la vremea lui, dar si acum, o capodopera, \u201eOdiseea Spatiala\u201c aduce noutati in materie de simbolistica sau de imagini-cheie-metaforice, dar si acest film accentueaza o profunda dizolvare a sentimentului uman, care ba se consterneaza, ba se minuneaza in fata sublimului \u2013 spatiul cosmic. Ei bine, in \u201eGravity\u201c intimitatea vastitatii are si ea un rol metaforic, indeosebi pentru Ryan. Protagonista este prinsa intre doua lumi, intre Pam\u00e2nt si vidul spatial, iar furtuna cu ramasitele satelitului constituie, in fond, o metafora pentru incercarile la care ea este supusa.<br \/>\n\u201eGravity\u201c lasa impresia, de cele mai multe ori, ca nu e un film, ci un melanj extins de planuri-secventa si de panari naturale ale spatiului cosmic, ce reusesc sa aduca in prim-plan si personajele principale. Pentru ca interesul lui Cuar\u00f3n merge mai mult inspre zona imaginarului, indiferent ca vorbim despre \u201eChildren of Men\u201c sau despre \u201eHarry Potter and the Prisoner of Azkaban\u201c, detaliile pot fi observate in raportul camera-unghi-personaj. Cuar\u00f3n se concentreaza at\u00e2t pe pozitia corpului protagonistului, c\u00e2t si pe pozitia camerei de filmat. \u201eGravity\u201c ofera una dintre cele mai frumoase secvente cinematografice din ultimii ani, in care importanta camerei si sensibilitatea cu care a fost filmata respectiva secventa poate inlocui zeci de cuvinte din scenariu. Este vorba despre secventa in care camera se aproprie, incetul cu incetul, de fata lui Ryan, patrunz\u00e2nd cu o forta invizibila in casca acesteia si las\u00e2ndu-ne impresia ca putem sa o atingem prin intermediul ecranului. Bineinteles, scopul este de a \u201eilumina\u201c interiorul protagonistei si de a ne oferi fr\u00e2nturi ale anxietatii sale. Pe l\u00e2nga trademark-ul recurent al regizorului, si anume \u201edemascarea\u201c in vazul tuturor a camerei de filmat \u2013 ma refer la pete, picaturile de apa care apar pe lentila aparatului \u2013, Cuar\u00f3n mai propune si c\u00e2teva P.O.V-uri, care consolideaza greutatea psihologica a personajelor. Bineinteles, importanta lor este notabila, cu toate ca utilizarea acestora inca mai lasa o tenta de falsitate, datorita faptului ca unghiul de filmare ales nu poate fi perfect identic cu cel al corpului actorului.<br \/>\nDaca ar fi sa fac o comparatie personala intre \u201eOdiseea Spatiala\u201c si \u201eGravity\u201c, din punct de vedere vizual, atunci nu m-as feri sa spun ca Stanley Kubrick ne ofera un dans contemporan, pe c\u00e2nd Cuar\u00f3n ne ofera un balet clasic. Si, indiferent ca asa-zisa teorie a lui Eric Kohn ram\u00e2ne sau nu in picioare, \u201eGravity\u201c dispune de c\u00e2teva atu-uri, in mare parte psihologico-vizuale, care pot da nastere unui nou tip de cinema. Bineinteles, un cinema in plina formare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Exista, fara indoiala, o multitudine de intrebari referitoare la cel mai recent lungmetraj al lui Alfonso Cuar\u00f3n, dar cea mai tulburatoare dintre toate apare, intr-o prima faza, in titlul cronicii criticului de film de la \u201eIndiewire\u201c, Eric Kohn, si anume daca \u201eGravity\u201c da nastere unui alt tip de cinema. Intrebarea este, oarecum, fireasca, dar, in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gravity-un-nou-tip-de-cinema\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eGravity\u201c \u2013 un nou tip de cinema<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,9638,9637],"class_list":["post-16988","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-cronica-de-film","tag-film-gravity"],"views":1078,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16988","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16988"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16988\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16988"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16988"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16988"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}