{"id":16982,"date":"2013-11-07T16:56:44","date_gmt":"2013-11-07T14:56:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16982"},"modified":"2013-11-07T16:57:11","modified_gmt":"2013-11-07T14:57:11","slug":"caragiale-contemporanul-etern","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caragiale-contemporanul-etern\/","title":{"rendered":"Caragiale, contemporanul etern"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>O traducatoare din diaspora\u00a0 a emigrat din Rom\u00e2nia in urma cu vreo treizeci de ani. A trecut prin mai multe tari. In momentul de fata traieste pe o insula greceasca, in Kefalonia. Si scrie poezie.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Ram\u00e2ne un mister cum de apar unii oameni pe lume cu inaltime spirituala. Ea este un asemenea om. Intelege ce inseamna literatura. Si nu face niciodata greseli de interpretare. O avem printre noi, pentru evaluare si pentru control.<br \/>\nDistinsa doamna a tradus, in colaborare cu alti c\u00e2tiva traducatori, schitele lui Ion Luca Caragiale. Un teatru din Kefalonia, la indemnul ei,\u00a0 si-a manifestat dorinta sa le dramatizeze. Si sa le puna-n scena. Deci schitele lui Ion Luca Caragiale au devenit spectacol. Spectacolul s-a jucat pe insula. Si a venit in turneu la Atena.<br \/>\nO profesoara grecoaica de teatrologie i-a facut autorului o frumoasa prezentare. L-a numit un Moli\u00e8re al dramaturgiei rom\u00e2nesti, lucru la care nu stiu daca si Caragiale ar fi subscris. Teatroloaga a enuntat o bogata fisa bibliogafica. Si l-a \u201eridicat\u201c bineinteles alaturi de Ionescu, lucru care deasemenea nu stiu daca l-ar fi umplut pe Caragiale de bucurie. Nici pe mine, dealtfel, din sala. Fiindca si eu cred ca nici macar un moment nu pot fi comparate geniul lui Caragiale cu voga lui Ionescu.<br \/>\nIn finalul expunerii, teatroloaga ne-a anuntat ca autorul, prin radacinile lui grecesti, era kefalonit. Cei de meserie, istoricii literari aflati in sala, spun ca aceasta afiliere este un basm. Dar, uite, era nevoie de el pentru a-i aduna pe toti kefalonitii din Atena in sala de spectacol.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<br \/>\nTeatrul in care a avut loc reprezentatia a fost unul central. Sala a fost plina. S-a jucat schita \u201eCaldura mare\u201c. Strazile Pacientei si Sapientei erau undeva pe malul marii. Se mergea cu trasura mult pe litoral. Litoralul era frumos. Caii asijderea. Cum e pe vreme de canicula, ei, asta o stim si noi! Servitorul era \u201estupid\u201c. Si musafirul il injura printre dinti in stil kefalonit. Lumea in sala se bucura, injuraturile erau savuroase. Peste replici se mai trecea, ele se pierdeau in hohotele\u00a0 provocate de injuraturi.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<br \/>\nS-a mai jucat si \u201eLantul slabiciunilor\u201c. Publicul a r\u00e2s si n-a r\u00e2s. Ideea asta, cu biletelul trimis profesorului ca sa fie loaza salvata de la repetentie, se poarta si pe-aici. Se poarta si-n vremea noastra. De la Priscupeasca\u2026la Diaconeasca\u2026pai, altfel cum?<br \/>\nActorul era comic, alerga prin scena de la o cucoana la alta, de-si pierdea palaria pe drum. Lumea in sala r\u00e2dea ca-si pierdea palaria.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<br \/>\nCel mai frumos lucru a fost insa finalul. C\u00e2nd pe scena a aparut o fatuca foanfa. Si ne-a c\u00e2ntat la chitara. Ba a mai facut si o mica sceneta cu ceilalti actori, ceva ciudat, fara noima, dar cu mimica groasa. Se aruncau peste capetele noatre niste replici care nu se legau intre ele, care nu duceau nicaieri.<br \/>\n\u201eAsta ce naiba mai e?\u201c am intrebat-o pe regizoarea spectacolului, care statea l\u00e2nga mine.<br \/>\n\u201eEi, a spus ea cu un z\u00e2mbet a toate intelegator, fata este nepoata presedintelui uniunii kefalonitilor din Atena. Si ne-a rugat, daca tot am inchiriat o sala, sa debuteze si ea. Nu am putut sa o refuzam. Avem nevoie de taica-sau\u201c.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<br \/>\nSi\u2026 poate ca o sa spuneti ca numai aici, in Balcani. Ca Balcanii au ramas de caruta. Ca \u201elumea civilizata\u201c\u2026<\/p>\n<p>De la o alta traducatoare a lui Caragiale, din Franta, stiu urmatoarea poveste:<br \/>\nDistinsa doamna s-a asezat si a tradus piesele \u201eMoli\u00e8re-ului\u201c nostru. Dupa care, pentru a le vedea publicate, a batut pe la usa marilor edituri. Si-a inregistrat peste tot lucrarea:<br \/>\nDoamna x\u2026.Dramaturgia lui Ion Luca Caragiale.<br \/>\nMulta vreme nu a primit de la nimeni nici un raspuns. P\u00e2na intr-o zi, c\u00e2nd factorul i-a adus o scrisoare:<br \/>\nDoamnei X<br \/>\nPentru domnul Ion Luca Caragiale<br \/>\nTraducatoarea noastra a deschis acel plic cu o destinatie at\u00e2t de bizara. Si a citit cu stupoare ca editura respectiva organiza o masa rotunda. Si-l invita pe domnul Ion Luca Caragiale sa-si spuna parerea despre viitorul teatrului contemporan.<br \/>\nSuntem in Franta anilor 2000.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<br \/>\nLucrurile nu s-au oprit insa aici. Cu totala stupoarea, traducatoarea noastra a pus m\u00e2na pe telefon. A sunat editura. Si a apucat sa-i spuna semnatarului scrisorii: Musiu, dar Caragiale a decedat\u2026<br \/>\n\u201eO doamna, s-a auzit o voce afectata de la celalat capat al firului. N-am stiut. Va rugam sa primiti condoleantele noastre\u201c.<br \/>\nSuntem in plin Caragiale!<\/p>\n<p>Nu stii ce sa faci, dupa o asemenea int\u00e2mplare. Sa r\u00e2zi sau sa pl\u00e2ngi?<br \/>\nFaptul ca singurul dramaturg mare pe care-l avem ram\u00e2ne totusi at\u00e2t de necunoscut printre editorii francezi, cei din tara cu care chipurile avem at\u00e2tea lucruri in comun, noi\u2026 francofonii\u2026 noi, latinii\u2026 noi, fratii de spirit\u2026dovedeste ca dinspre ei, de fapt, nu se moare de dragul nostru, asa cum ne place noua s-o credem.<br \/>\nFaptul ca in Balcani Caragiale este total neinteles, fiindca nimeni nu face efortul de a-l ridica din cotidian, nici asta nu poate sa-ti trezeasca doar z\u00e2mbetul.<br \/>\nNoi, rom\u00e2nii, c\u00e2nd vrem sa ne dam unii altora in cap, spunem ca epoca pe care o traim e caragialeana. Este!<br \/>\nSe pare insa ca autorul nostru nu poate fi numit ca marele Will in celebra carte: \u201eCaragiale, contemporanul nostru\u201c.<br \/>\nCaragiale este contemporanul tuturor. Si in toate timpurile. C\u00e2t va fi prostie pe fata pam\u00e2ntului.<br \/>\nC\u00e2t?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O traducatoare din diaspora\u00a0 a emigrat din Rom\u00e2nia in urma cu vreo treizeci de ani. A trecut prin mai multe tari. In momentul de fata traieste pe o insula greceasca, in Kefalonia. Si scrie poezie. Ram\u00e2ne un mister cum de apar unii oameni pe lume cu inaltime spirituala. Ea este un asemenea om. Intelege ce&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caragiale-contemporanul-etern\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Caragiale, contemporanul etern<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386],"class_list":["post-16982","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani"],"views":2140,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16982","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16982"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16982\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16982"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16982"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16982"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}