{"id":16978,"date":"2013-11-07T16:54:15","date_gmt":"2013-11-07T14:54:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16978"},"modified":"2013-11-07T16:54:15","modified_gmt":"2013-11-07T14:54:15","slug":"un-puzzle-eseistico-narativ","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-puzzle-eseistico-narativ\/","title":{"rendered":"Un puzzle eseistico-narativ"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Florin Logresteanu, <em>Puzzle<\/em>, Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2013, 309 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Prozatorul craiovean Florin Logresteanu (alias Radu Scorojitu), dupa debutul cu volumul de nuvele, \u201eRasp\u00e2ntia pasarilor\u201c (Editura Albatros, Bucuresti, 1977), a publicat romanele: \u201eTrepte\u201c (1989), \u201eInseparabili\u201c (1995), \u201eLabirinturi\u201c (2003), \u201eCasa cu iedera\u201c (2010) roman care a beneficiat si de doua traduceri, in limba franceza, Blakanic project. \u201eLa maison au lire\u201c (Ed. Corect Books, Bucuresti, 2011) si in limba greaca, \u201eTo spiti me tus Kissus\u201c (Ed. Publishing House Dioti Melpomeni, Atena, 2012).<br \/>\nDaca romanul \u201eCasa cu iedera\u201c dezvolta si analizeaza in profunzime conflictul s\u00e2rbo-albanez, cumul\u00e2nd c\u00e2teva aprecieri critice relevabile, romanul recent, titrat oarecum neutru, \u201ePuzzle\u201c (Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2013) isi canalizeaza investigatia spre arealul rom\u00e2nesc al epocii post decembriste si inca nu a fost prizat de critica.<br \/>\nPe coperta a patra sunt fixate coordonatele scrierii, sprijinindu-se pe o alegatie din filozofia lui Constantin Noica: \u201eRoman inspirat din istoria contemporana, Puzzle realizeaza o viziune cuprinzatoare a vocatiei rom\u00e2nilor de-a armoniza intr-un mod necunoscut celorlalte tari europene (Constantin Noica) doua mentalitati istoriceste opuse: orientala si occidentala\u201c.<br \/>\nRomanul este unul realist, de factura politica, invesm\u00e2ntat in parabole, cu trimiteri onirice in planul fantastic. Este un caleidoscop, un panopticum cu componente de puzzle,\u00a0 ferestre deschise spre viata sociala si politica a vremilor actuale. Actantii existentei asa-zis democratice din acest timp si din acest spatiu identitar sunt psihanalizati ironic,\u00a0 ascunsi sub nume alegorice, unele usor depistabile, de altfel: Inaltul Heruvim Metropolitan\/Matrozul, jucator\/Corabierul, Demiurgul terestru, Alesii neamului\/ Heruvimii puterii, Heruvimii demagogi, Heruvimii cu ochi verzi, Heruvimii ministri,\u00a0 Inaltul Heruvim al Turismului Metropolitan, Machedonul\/Soldatul sau Razboinicul Luminii, dar si altii din underground: vagabonzi, cersetori, locatari ai subteranului, Cersetorul Zarathustra, Piticul, Ciocanitoarea, Hoasca\/Babornita s.a. Si peste tot c\u00e2inii si pisicile maidaneze. Toti acestia activ\u00e2nd\/action\u00e2nd in locatii precum Metropola (denominatie pentru tara, dar si pentru Cetatea Baniei sau Capitala), Palatul\/Arena, Arca, Strada Alesilor etc. Toti sunt surprinsi in ipostaze critice sau hilare, psihanalizati, satirizati, moralizati, cu stiinta stilistica, de psiho-sociologul si filozoful esopian, profesorul pensionar, Neghibaur. Desi variile\u00a0 situatii conflictuale in care sunt ipostaziati acesti locatari babilonieni intereseaza intr-un fel cititorul deja familiarizat cu ele din viata cotidiana, nu le poate asambla intr-un puzlle coerent, intr-o structura narativa bazata pe o intriga si un deznodam\u00e2nt captivante. Este apreciabil expozeul, dar lipseste eposul.<br \/>\nProtagonistul romanului cu nume av\u00e2nd rezonanta de basm, Neghibaur, e singurul personaj dominator, bine conturat in jurul caruia se rotesc, precum niste planete-satelit, celelalte proiectii ale figurilor cu aura sacra, de heruvimi. Pensionar, fost profesor de literatura la Liceul Metropolitan (ca si autorul, de altfel), heruvim la r\u00e2ndul lui, este un caligraf al starilor de gratie sau de greata provocate de starea prezenta deplorabila a tarii. In dialogul sau cu Marele Will, invocat din eternitate, resimte nostalgia din timpul c\u00e2nd a fost regizor al \u201eRegelui Lear\u201c, cu o distributie formata din elevi ai liceului, unii ajunsi acum actori cunoscuti. Se simte solidar cu destinul tragic al acestui rege. Neghibaur este cladit pe profilul unui carturar solitar respir\u00e2nd greu viata in garsoniera mica de la ultimul etaj al unui bloc turn, supraincalzita vara, dimpreuna cu cartile aliniate in rafturi, respir\u00e2nd si ele greoi, \u201eo respiratie inacrita, imb\u00e2csita de pulberea ce se desprinde continuu din h\u00e2rtia tipografica proasta pe care au fost inghesuite, economic, capodoperele\u201c.<br \/>\nLegatura intre componentele puzzle-ului, nexul, il constituie deci trauma existentiala a profesorului pensionar, didacticist si moralist prin excelenta, care prin peregrinarile lui prin Metropola este oripilat de c\u00e2te nedreptati observa: politica dezastruoasa a guvernului si a presedintiei fata de scoala si de lucratorii ei; numirea improprie a ministrilor ca de pilda: \u201eMinistrul de Finante socoteste prost si niciodata nu cade pe promisiunile electorale ale presedintelui (&#8230;) cine nu a invatat in scoala Logica (&#8230;) n-are nicio sansa sa ajunga macar un functionar in Ministerul de Justitie (&#8230;) La Cultura, Ministru este un fost inginer agronom, iar agricultura o gestioneaza profa care jumatate din viata a predat elevilor adormiti c\u00e2mpurile lexicale&#8230;\u201c; diferenta condamnabila dintre cartierele plebei si cele rezidentiale si multe altele colectate din mass-media scrisa si audiovizuala. Toate tipurile de \u201etravail mal\u00e9fique\u201c, de lucruri si acte daunatoare unei normalitati existentiale pe care dirigintii democratiei actuale le iau \u201e\u00e0 la l\u00e9g\u00e8re\u201c, cu o impasibilitate crasa.\u00a0 Desi bine prelucrate informatiile inserate in text, dau romanului un caracter jurnalier si de \u201edeja vu, deja lu\u201c.<br \/>\nPortanta narativa a scrierii este diluata de bogatia digresiunilor, a parantezelor cu insertii de cultura din diferite domenii, certific\u00e2nd calitatea de intelectual rasat, cu lecturi extinse, a autorului. Pentru un anume compartiment al lectorilor, romanul-eseu este delectabil si instructiv. Sunt citabile si pasajele descriptive, cu incarcatura poetica: \u201eFetele aleg florile, le aranjeaza in buchete dupa culori si lungimea tijelor: flori cu bumbul batut si flori cu petale rasfr\u00e2nte sub forma de cupa; flori cu tijele echilibrate in spatiu&#8230;Cur\u00e2nd buchetele sunt gata. O suvita blonda din parul unei fete demult desprinsa din grup, str\u00e2nge tijele intr-o imbratisare tandra: o panglica galbena, un br\u00e2u de matase, un sarpe ademenitor si agresiv\u201c. Nu lipsesc nici unele secvente de o senzualitate accentuata.<br \/>\nCele mai multe fragmente ale puzzle-ului sunt insa incarcate cu probleme sociale si politice. Neghibaur isi int\u00e2lneste fosti elevi dintre care mai multi nerealizati. Unul a muncit ca muncitor necalificat in Italia, dar a reusit sa acumuleze venit doar pentru a da spaga ca sa i se aprobe deschiderea unui chiosc de ziare. Educatorul at\u00e2tor generatii isi face mea culpa, pentru ca \u201ei-a intoxicat cu un drog care i-a debusolat in loc sa le creeze revelatii. Le-a spus ca le imbogateste orizontul si-i pregateste pentru viata; (si n-a gresit, n.m.) le-a vorbit despre frumosul artistic\u201c. Greseala pe care a comis-o si o regreta este aceea ca pe cei dezinteresati de poezie i-a ignorat. Si, ironia sortii, tocmai acestia au ajuns ministeriabili, de la care ceilalti asteapta o sansa, dar care, \u201elipsiti de imaginatie, nu vor reusi nici ei mare lucru&#8230;\u201c.<br \/>\nReflectii juste si autentice, probate in realitatea acuta. Sunt multe asemenea observatii rationale si analize adecvate din care reiese ca politica noastra de astazi este un marasm fara inceput si fara sf\u00e2rsit, cu dus-intors, fara vreo distinctie bine stabilita, fara principii, fara onestitate, de la o campanie electorala la alta. Meandrele politicii se suprapun perfect peste cele ale romanului care constituie o satira inconturnabila a epocii post decembriste.<br \/>\nO atentie deosebita i se acorda Inaltului Heruvim Metropolitan (citeste presedintele tarii) si Heruvimilor alesi (alias guvernul si parlamentarii) responsabili neintermediat de starea deplorabila a tuturor compartimentelor statului: invatam\u00e2nt, sanatate, industrie, agricultura, cultura&#8230; O cauza indeniabila ar fi si criza economica mondiala, metaforizata de autor ca o \u201eMasa enorma de aer rece fu int\u00e2mpinata de toate metropolele europene cu previziuni sumbre si se transforma in v\u00e2rtej exact la confluenta dintre Orient si Occident, prea cur\u00e2nd si prea direct pentru ca previziologii sa-i fi anticipat consecintele\u201c. In pofida invitatiei imperative a Inaltului Heruvim Metropolitan: \u201eSa traiti bine!\u201c, tara se scufunda tot mai mult in saracie, cu exceptia celor c\u00e2teva sute de miliardari parveniti prin devalizarea bancilor, a economiei in general. In acest timp in Arena (citeste Parlament) \u201econtinua disputele de idei intre Alesi. Admiterea in Europa i-a paralizat pe toti. Increderea si neincrederea in bunavointa Europei intruchipeaza doi porumbei, unul alb, celalalt negru, care f\u00e2lf\u00e2ie pe deasupra capetelor heruvimilor, incerc\u00e2nd sa descopere o fereastra prin care sa evadeze spre libertate. In opinia Alesilor, ei trebuie sa ram\u00e2na in Arena si sa se confrunte\u201c. Si astfel unii au prins radacini in fotoliile moi si calde ale Parlamentului de mai bine de douazeci de ani, de unde au putut evada in afaceri profitabile pentru ei si perdante pentru tara.<br \/>\nMulte asemenea dezbateri politice si sociale imbracate in vesminte fabulatorii, dar transparente, sunt incarcate in acest roman dens (poate prea dens), dar lipseste constructia epica unitara. Insusi autorul se pare ca este constient de acest fapt, pe care il exprima parodic si autoironic, prin cuvintele alter-ego-ului sau: \u201eVreau sa-ti scot din cap ideea operei-capodopera. (&#8230;) Neghibaure, si universul creat de tine e o prostie. Nimeni nu intelege ceva din alambicurile tale. Cititorii in care ai crezut iti vor intoarce spatele&#8230;\u201c. E prea drastica totusi sentinta autopronuntata. Cititorilor obisnuiti insa le va fi greu sa urmareasca firul unei povesti prea complicate, cu unele expuneri usor tautologice.<br \/>\nIn pofida acestei opinii personale, de atentionare asupra absentei coordonatelor specifice unui epos captivant, scrierea este una meritorie din punct de vedere al literaritatii, poate cu un pas inapoi fata de \u201eCasa cu iedera\u201c, dar peremptorie si la obiect, incrust\u00e2nd cu arta imaginea unei natiuni in starea ei de pravalire, cauzata de luptele politice intestine, de setea de inavutire rapida a celor chemati s-o salveze si s-o emancipeze de sub dominatia mancurtizarii si a globalizarii.<br \/>\nC\u00e2teva accente ale criticii despre romanul \u201eCasa cu iedera\u201c: \u201eActiunea lui se desfasoara pe fundalul evenimentelor care au premers conflictului balcanic dintre s\u00e2rbi si albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am citit in manuscris si sunt in masura sa spun ca e un excelent roman al psihozei colective, care lumineaza subsolurile constiintei umane\u201c. (Eugen Negrici); \u201eCasa cu iedera, roman bine documentat, priveste retrospectiv conflictul s\u00e2rbo-albanez si figureaza o lume cuprinsa de amoc, intr-o dubla reprezentare ce-si suprapune imagini, manifestari identice si concluzii incomode asupra modului in care violenta se integreaza si regleaza conduita sociala.\u201c (Daniela Firescu); \u201ePrintre destule experimente narative recente, bogate rizomatic, fractalice, cu orizont mapamondic, isi fac, totusi loc, si carti care pun grav probleme istorice regionale, modelate in pasta unor micro-monografii, credibile intruc\u00e2t non-teziste. Este cazul romanului semnat de Florin Logresteanu, un fin observator de comportamente, fibra de moralist, neindoios, si cu aplecare spre reteta realista a reconstituirii salubre, sine ira et studio\u201c. (Gabriel Cosoveanu).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Florin Logresteanu, Puzzle, Editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2013, 309 p. &nbsp; Prozatorul craiovean Florin Logresteanu (alias Radu Scorojitu), dupa debutul cu volumul de nuvele, \u201eRasp\u00e2ntia pasarilor\u201c (Editura Albatros, Bucuresti, 1977), a publicat romanele: \u201eTrepte\u201c (1989), \u201eInseparabili\u201c (1995), \u201eLabirinturi\u201c (2003), \u201eCasa cu iedera\u201c (2010) roman care a beneficiat si de doua traduceri, in limba franceza, Blakanic&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-puzzle-eseistico-narativ\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un puzzle eseistico-narativ<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9629,9626,9627,9628],"class_list":["post-16978","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-cu-iedera","tag-florin-logresteanu","tag-puzzle","tag-radu-scorojitu"],"views":1140,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16978"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16978\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}