In volumul \u201eCartile din ziar\u201c al lui Constantin Calin cu totul remarcabile mi se par marturiile despre Bacovia, omul domestic, omul social, vecinul, prietenul, mentorul literar, precum si cele despre ascendentii sai. Cinci sunt cei care, chestionati de istoricul literar si, as spune, reporterul de lux, il evoca pe Bacovia, poetul si omul la diferite v\u00e2rste. In primul r\u00e2nd, Agatha Grigorescu-Bacovia. Interviul cu ea are un preambul ce seamana cu un inceput de roman balzacian: \u201eCaut\u00e2nd strada G. Bacovia (fosta Frasinetului), descopar ca strazile paralele au denumiri dendrologice si horticole: Cornetului, Ulmetului, Salcetului, Pometului. In urma cu 50 de ani, c\u00e2nd s-a stabilit aci, locul era, se pare, o mare de verdeata. Casele-s relativ recente si fara distinctie, inc\u00e2t se poate afirma ca peisajul mediocru, \u00abprovincial\u00bb l-a insotit pe Bacovia de-a lungul intregii vieti\u201c. Aflata la v\u00e2rsta de 85 de ani, devotata sotie a poetului, ea insasi scriitoare, este de o tonifianta vioiciune a spiritului. Sigura pe sine, vorbeste ca o foarte atenta, competenta si exigenta observatoare, dar si organizatoare a posteritatii lui Bacovia. \u201eN-am ramas in afara luptei ca aceasta posteritate sa aiba stralucirea meritata\u201c \u2013 marturiseste ea. Intre altele, de interes este aceasta caracterizare: \u201eBacovia avea un tip aparte de vitalitate: o vitalitate cerebrala , in dauna celei biologice. Cu c\u00e2t se topea trupul, se consolida rationalul. A dus viata pe care i-a cerut-o structura sa. Ai fi zis ca e indiferent la lumea din jur, dar nu era indiferent la nimic. Urmarea, chiar si in anii dinaintea sf\u00e2rsitului, politica, presa; il interesau oamenii\u201c. Agatha Bacovia supune autoritar unei severe judecati tot ce se scrisese p\u00e2na la acea data (septembrie 1980) despre opera si personalitatea poetului: \u201eApreciez munca, noul (caci au adus mult nou) comentariilor recente. Am insa, cum e si firesc, rezerve. Se fac afirmatii fanteziste, pure inventii. Eu am cunoscut poetul in autenticitatea starilor lui si sunt socata c\u00e2nd il vad deformat prin prisme care de care mai ciudate. La Petroveanu, Bacovia dispare sub eruditia pe care criticul o foloseste. La Caraion, si mai mult; insa acesta are marele merit de a fi valorificat postumele, de a fi sesizat acel \u201esf\u00e2rsit continuu\u201c. Teza lui Grigurcu ca poetul era un \u201eantisentimental\u201c imi contrazice propriile-mi observatii. Eu stiu, dimpotriva, ca Bacovia era un sentimental, un mare pasionat, care insa nu se trada! Eseul lui Dinu Flam\u00e2nd mi-a provocat nedumeriri si, pe anumite portiuni, o vie neadeziune. Impresia mea e ca in aproape tot ce se scrie azi despre Bacovia se face parada de informatie, de eruditie. Poetul devine pretext pentru speculatii extravagante. Se simte nevoia unei reveniri la obiect, la text\u201c. Il avea in fata tocmai pe criticul cel mai aplecat, decenii de-a r\u00e2ndul, asupra obiectului.
\nAm surpriza de a citi in volumul \u201eCartile din ziar\u201c amintirile despre Bacovia ale unui intelectual rasat, pe numele sau, mie necunoscut p\u00e2na acum, Liberale Netto, fost profesor la Universitatea din Iasi, autorul unei Istorii a literaturii italiene, cum ma informeaza Constantin Calin. Era in clasa a IV-a de liceu c\u00e2nd l-a cunoscut pe marele poet. Ba, in timpul liber, el si colegi ai sai care scriau versuri si proza au avut prilejul, fireste de neuitat, sa citeasca din productiile lor alaturi de Bacovia si de un prieten al acestuia in Gradina publica din Bacau. Prietenul era functionar la prefectura si autor de versuri care avea sa publice semn\u00e2nd Ion Amaru. O marturie pretioasa privind biografia lui Bacovia pe care, iata, o datoram lui Liberale Netto priveste existenta unui fiu natural al poetului, rezultatul unei aventuri din tinerete a acestuia, cu care nu a avut insa relatiile obisnuite dintre tata si fiu, el nefiind recunoscut ca atare. A murit, imi spune Constantin Calin, c\u00e2nd Bacovia inca traia.
\nTudor Opris, un poet ce fusese creditat de autorul \u201eStantelor burgheze\u201c, evoca atmosfera din cartierul \u201edemocratic\u201c, muncitoresc, unde locuia familia Bacovia, modul cum era privita aceasta de vecini, de lumea din cartier: \u201eToata lumea cunostea familia Bacovia si o respecta. Agatha, poeta si ea, era o profesoara pretuita, o neobosita activista culturala, raspunz\u00e2nd cu solicitudine rugamintilor ce i se faceau de cunoscuti si necunoscuti. In jurul poetului insa plana un halo de taina. Iesind rareori din casa si doar la bratul Agathei, vazut uneori in curte unde se rotea ca o umbra printre flori ori se odihnea pe bancuta de sub mar, Bacovia incita nevoia de mister a spiritelor simple. Se stia ca e un poet \u201emare\u201c, retras, tacut, respectat de oficialitati (care dupa anii de recluziune incepusera sa-l viziteze), aparat si ocrotit cu o grija cel putin materna de sotia lui. E drept ca Bacovia era p\u00e2ndit de ochii iscoditori ai cartierului, dar p\u00e2na la moartea sa, poetul nu le-a dat satisfactia unui spectacol \u00absenzational\u00bb\u201c. Tudor Opris ii povesteste apoi lui Constantin Calin ca in anii de \u201eexultanta creatoare\u201c de dupa aparitia \u201eStantelor burgheze\u201c, Bacovia a trecut si prin momente de depresie psihica in care voia sa-si distruga opera. Intr-un astfel de moment, c\u00e2nd poetul hotar\u00e2se sa-si arda toate manuscrisele, printr-o inspirata stratagema, el, Tudor Opris, reusind sa salveze scrierile mentorului sau.
\nO alta sursa, cum se spune in jurnalistica, mai mult dec\u00e2t credibila, nu putea sa-i scape lui Constantin Calin, si anume nepotul de sora al poetului \u2013 Alexandru-Maximilian Vasiliu, care, iscodit de biograful si exegetul lui Bacovia, furnizeaza informatii importante despre ascendentii si rudele apropiate ale acestuia. Am retinut din rememorarile sale doua imagini ale lui Bacovia in momente diferite: \u201eMi-aduc aminte de o conversatie avuta cu el\u2026 despre arta lui George Enescu, pentru care avea o mare admiratie. Imi spunea: \u00abCa violonist, trebuie sa ai vigoare in bratul cu care m\u00e2nuiesti arcusul, ca si in degetele de pe strune. C\u00e2nd imbatr\u00e2nesti (se referea la v\u00e2rsta de atunci a lui Enescu), acest lucru se resimte fatal in modul de interpretare, oric\u00e2t talent ai avea si oric\u00e2t simt muzical\u00bb. Alta data, m-am nimerit la el in ziua de Pasti (nu-mi amintesc precis anul, dar cred ca era prin 1935-1936). Spre sf\u00e2rsitul mesei, dupa c\u00e2teva pahare de vin Stirbei, Bacovia s-a ridicat, s-a dus in camera lui si a revenit cu un volum de poezii al lui Al. Vlahuta. Ne-a citit \u201eHristos a inviat!\u201c. M-a socat acest lucru , cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t il stiam ateu! De altfel, nu o data avea reactii neasteptate, opinii care socau. Credea, de pilda, ca razboaiele constituie un fel de \u201erenastere\u201c benefica a lumii. In general, avea un fel destul de insolit si criptic de a face aprecieri asupra unor probleme si evenimente. Lucru curios insa, fata de Briel (Gabriel, fiul lui Bacovia \u2013 nota mea) se silea totdeauna sa aiba parerile cele mai conformiste in toate chestiunile, el care fusese prin excelenta un nonconformist in viata si in arta. Socotea ca, din punct de vedere pedagogic, e mai nimerit asa. Nu vroia, probabil, ca baiatul lui sa mearga pe calea pe care a mers el si care l-a facut at\u00e2t de nefericit: izolare, negativism, pesimism\u201c.
\nIn timp ce butonez insemnarile de fata, citesc in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, numarul 41, un excelent interviu al lui Ilie Rad cu Ion Brad. Scriitorul, fostul demnitar si diplomat relateaza un fapt de istorie literara. Cine a consultat marea \u201eIstorie\u201c a lui G. Calinescu, paginile 627-631, consacrate lui Bacovia, s-a intrebat poate de ce nu exista nici o fotografie a poetului sau a membrilor familiei sale. O intrebare pe care si-a pus-o si Ion Brad, nedumerirea fiindu-i lamurita de Valeriu R\u00e2peanu: \u201e\u2026atunci c\u00e2nd G. Calinescu incepuse sa lucreze, str\u00e2ng\u00e2nd si materialul iconografic pentru marea lui sinteza, Editura Fundatiilor Regale i-a trimis doamnei Agatha Bacovia, la Bacau, o adresa prin care o ruga sa le transmita unele fotografii si manuscrise ale \u201edecedatului si regretatului sau sot\u201c. Ea, profesoara, p\u00e2na a ajuns de la scoala acasa, sotul sau citise penibila adresa. Furios, a inceput sa distruga diverse fotografii si documente de familie!\u201c. De vreme ce, asa cum observa si Ion Brad, nu mai departe dec\u00e2t in \u201eDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, coordonat de Eugen Simion, la paginile 305-315, pot fi admirate fotografii-portret ale poetului, precum si una tablou alaturi de Agatha, inseamna ca, din fericire, destule documente au scapat de furia distrugatoare a poetului. Ceea ce tulbura insa este ca gafa, monumentala, a celor de la Editura Fundatiilor Regale pare a fi fost dictata \u201ede o straina gura\u201c, cea a insusi destinului lui Bacovia. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In volumul \u201eCartile din ziar\u201c al lui Constantin Calin cu totul remarcabile mi se par marturiile despre Bacovia, omul domestic, omul social, vecinul, prietenul, mentorul literar, precum si cele despre ascendentii sai. Cinci sunt cei care, chestionati de istoricul literar si, as spune, reporterul de lux, il evoca pe Bacovia, poetul si omul la diferite… Cite\u0219te mai mult »Memoria din ziare (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9624,2006,2852,9625],"class_list":["post-16976","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-maximilian-vasiliu","tag-ilie-rad","tag-ion-brad","tag-tudor-opris"],"views":1278,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16976","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16976"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16976\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16976"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16976"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16976"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}