{"id":1697,"date":"2010-03-04T09:22:46","date_gmt":"2010-03-04T07:22:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1697"},"modified":"2010-03-04T09:23:04","modified_gmt":"2010-03-04T07:23:04","slug":"o-noua-carte-de-eugen-simion-fragmente-critice-vi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-noua-carte-de-eugen-simion-fragmente-critice-vi\/","title":{"rendered":"O noua carte de Eugen Simion. Fragmente critice, VI"},"content":{"rendered":"<p><strong>Ne revizuim, ne revizuim&#8230;<\/strong><br \/>\nPublic volumul al VI-lea din seria \u201eFragmentelor critice\u201c inceputa in 1998. Ca si cele precedente, cartea de fata este un jurnal critic si, in egala masura, un jurnal public. Cel dint\u00e2i este ceea ce trebuie sa fie opera unui critic literar: insemnari despre carti si autori, portrete si scene din viata literara, polemici literare si, din loc in loc, mici note subiective pe teme teoretice, cum ar fi, de pilda, statutul actual al romanului. Jurnalul public nu se indeparteaza prea mult de aceasta sfera de preocupari, fatal repetabile in activitatea unui critic literar, dar imbratiseaza si subiecte legate mai mult de anxietatile si moravurile societatii rom\u00e2nesti in faza acestei interminabile, zgomotoase si, in fapt, deprimante tranzitii&#8230; Oric\u00e2t de mult as apara eu ideea autonomiei esteticului, constat ca, scriind despre literatura, nu pot ram\u00e2ne tot timpul \u201eautonomist\u201c. Politicul se insinueaza peste tot si politica devine din ce in ce mai mult, in vremuri de schimbare, o dimensiune dominanta in societatea rom\u00e2neasca. Nu stiu daca ea reprezinta destinul omului modern, cum a zis cine a zis, dar in mod cert tine sa acapareze toate domeniile (inclusiv acelea ale spiritului) si sa ne preseze din toate partile.<br \/>\nObserv, dar, recitindu-mi articolele scrise in ultimii ani, ca n-am putut evita unele subiecte de interes general pentru societatea noasta, cum ar fi lustratia, limitele compromisului, procesul comunismului, cultura omului politic sau relatia dintre cultura si politica. N-am renuntat, trebuie sa spun, la ideea lui Heliade Radulescu \u2013 si anume ca \u201eliteratura este politica noastra cea mai buna\u201c (idee pe care am relansat-o in 1990 si mi-a adus at\u00e2tea ponoase \u2013 dar n-am putut si nu pot, in continuare, sa fac abstractie de ceea ce se int\u00e2mpla in jurul meu: o politizare masiva a lumii rom\u00e2nesti, o eliminare progresiva a discursului identitar din ceea ce am putea numi discursul public, in fine, o contestare insistenta a miturilor nationale si chiar a spiritului national pe motiv ca toate acestea au incurajat, in trecut, izolarea noastra intelectuala si reprezinta, azi, o piedica in calea europenizarii (mondializarii) noastre&#8230;<br \/>\nO teza care revine des in discursul critic de azi este aceea a revizuirii literaturii. Teza, cum stie toata lumea, lovinesciana, tema inevitabila, in fapt, in exercitiul critic. Cine stie sa citeasca bine si sa judece drept revizuieste in chip fatal ceva: o opinie minimalizanta despre opera literara, o lauda nemeritata, o interpretare falsa a simbolurilor din interiorul textului. Criticul autentic are totdeauna de indreptat ceva c\u00e2nd se apuca sa scrie despre un roman aparut cu o jumatate de secol in urma sau despre un poem din epoca romantismului. Are de revizuit ceva chiar si atunci c\u00e2nd nu schimba judecata de valoare. Schimba, de pilda, calea de acces spre inima operei literare (metoda de interpretare), cauta simboluri noi in subsolurile textului. Vede mai bine (distanta il poate ajuta), poate g\u00e2ndi mai aproape de adevarul estetic. Nu trebuie, asadar, prea multa filosofie si nici o inflamare perpetua a spiritului moral pentru a accepta ideea ca orice generatie stabileste, in marginile adevarului \u2013 cum ar zice Maiorescu \u2013 scara ei de valori in literatura. O revizuire, dar, estetica, necesara, esentiala, inevitabila&#8230;<br \/>\nMai este insa si revizuirea morala despre care incerc sa vorbesc in paginile ce urmeaza. O revizuire \u2013 si ea \u2013 inevitabila in epoca post-totalitara. Si, in genere, dupa o mare trauma a istoriei. Inutil de a dovedi de ce. Numai ca aceasta operatie necesara s-a transformat, dupa decembrie 1989, in altceva ce nu mai are de-a face cu spiritul critic. A devenit un exercitiu la indem\u00e2na publicistilor care isi varsa saptam\u00e2nal fierea prin gazete si contesta de-a valma pe marii scriitori, sper\u00e2nd astfel sa le ia locul. Ei pot sustine orice, de la moartea miturilor nationale la intoarcerea feudalismului. Un fenomen pe care cultura rom\u00e2na l-a cunoscut si altadat, de pilda dupa 1945. S-a schimbat doar \u201etachisma\u201c, vorba lui I.L. Caragiale. Tachisma revizionista care, la paralela noastra morala, este o aglomerare impudica de resentimente, frustratii, uri abisale si, pe dedesubtul lor, o mediocritate compacta si razbunatoare.<br \/>\nAsadar: ne revizuim, ne revizuim, p\u00e2na la apusul istoriei&#8230;<\/p>\n<p>23 nov. 2009<\/p>\n<p>(Eugen Simion, prefata volumului \u201eFragmente critice\u201c, vol. VI: \u201eNe revizuim, ne revizuim&#8230;\u201c, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ne revizuim, ne revizuim&#8230; Public volumul al VI-lea din seria \u201eFragmentelor critice\u201c inceputa in 1998. Ca si cele precedente, cartea de fata este un jurnal critic si, in egala masura, un jurnal public. Cel dint\u00e2i este ceea ce trebuie sa fie opera unui critic literar: insemnari despre carti si autori, portrete si scene din viata&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-noua-carte-de-eugen-simion-fragmente-critice-vi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O noua carte de Eugen Simion. Fragmente critice, VI<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[1306,1307],"class_list":["post-1697","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion-fragmente-critice","tag-vi"],"views":2913,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1697","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1697"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1697\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1697"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1697"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1697"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}