Consiliul Europei este prima incercare reusita de realizare a Europei europenilor, fondata de europeni pentru europeni. Mai direct spus, o Europa diferita de cea prefigurata de initiativa americana prin Planul Marshall implantat pe continent imediat dupa Al II-lea Razboi Mondial. Si care rezista de peste sase decenii cu o activitate paralela dar cu idealuri apropiate, identice uneori, cu cele ale Uniunii Europene si Parlamentului European. Parintele spiritual al Consiliului este Winston Churchill care, in plin razboi, in 1942, prevedea ziua c\u00e2nd \u201efamilia europeana va actiona intr-o uniune str\u00e2nsa in cadrul Consiliului Europei. Astept si doresc crearea Statelor Unite ale Europei…\u201c. Congresul Europei tinut la Haga, la 7 mai 1948, care avea sa puna bazele fondarii Consiliului, a adoptat o rezolutie in care se preciza ca \u201eNatiunile Europei trebuie sa creeze o uniune economica si politica pentru a asigura securitatea, independenta economica si progresul social; in acest scop ele trebuie sa accepte a pune in comun unele din drepturile lor suverane\u201c. Aici gasim sursa principiilor puse la temelia acordurilor, tratatelor, rezolutiilor si, in ultima instanta, a Constitutiei Europei, care au jalonat arhitectura institutiilor comunitare. \u201eMesajul catre europeni\u201c adoptat de Congres va inspira doctrinar conceptul unitatii: \u201eNoi dorim o Europa unita restituita in totalitatea ei liberei circulatii a oamenilor, a ideilor si a bunurilor\u201c. Evolutiile ne obliga sa constatam ca idealurile au ramas actuale dar nu au fost pe de-a-ntregul implinite. Europa de azi nu se suprapune pe proiectia lui Churchill.
\nIntre iluzii si scepticism
\nFermentii ideilor integrationiste paneuropene au condus la semnarea, la 5 mai 1949, a Tratatului de la Londra pentru constituirea Consiliului Europei. Statele fondatoare sunt Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia. Lor li s-au alaturat, p\u00e2na la urma, in valuri, cele 47 de state (exceptie Belarus) asezate pe pam\u00e2ntul continentului, de la Atlantic la Marea Caspica. Consiliul Europei si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, doua institutii paneuropene de o asemenea anvergura, inglobeaza peste 800 de milioane de cetateni.
\nIn constructia Consiliului nu pot fi ignorate dificultatile sau aproximatiile acestui proiect at\u00e2t de ambitios. Este firesc. \u201eOrice creatie cu adevarat revolutionara, afirma Guy Mollet, primul presedinte al Adunarii consultative a Consiliului Europei, trezeste deopotriva iluziile dintre cele mai fara de logica si scepticismul cel mai rau\u201c. In cei 65 de ani, pe terenul nobilei conceptii a parintilor fondatori ai Consiliului Europei \u2013 lui Churchill i se vor alatura francezul L\u00e9on Blum, belgianul Paul Henri Spaak, italianul De Gaspari \u2013 au patruns excesiv de mult Uniunea Europeana si Parlamentul European. Relatiile Consiliului cu Uniunea si Parlamentul nu sunt inca bine asezate. Paralelismul atributiilor a facut obiectul mai multor tentative de clarificari. In ianuarie 2003, Consiliul Europei a propus Uniunii Europene un \u201eparteneriat asociat\u201c caruia, deocamdata, inca nu i s-a gasita o solutie definitiva. Ceea ce arata c\u00e2t de necesara a devenit reforma institutiilor europene.
\nAzi, Europa nu arata inca asa cum au visat-o c\u00e2ndva vizionarii doctrinari ai ideii de unitate. Din afara, se constata ca functiile de arbitraj au devenit predominante (uneori autoritare sau dictatoriale) in detrimentul celor de sprijinire a proceselor reformatoare necesare consolidarii democratiei si dezvoltarii. S-a produs o structurare a statelor membre in raport cu puterea nu cu democratia in decizii, mai ales la nivelul Uniunii Europene. In ultimii ani s-a vazut incapacitatea de reactie adecvata la bararea efectelor distructive ale crizei. Nu tin de cine stie ce secret disparitatile de tratament in raporturile cu statele membre. In ce ne priveste, de mai bine de doi ani suportam consecintele acestui tip de atitudine in privinta respectarii conditiilor normative pentru intrarea Rom\u00e2niei in spatiul Schengen.
\nRom\u00e2nia la Consiliul Europei
\nNu scriu int\u00e2mplator despre Consiliul Europei. Diplomatia rom\u00e2neasca pune inca pret pe aceasta organizatie. Sa fie semnul unor sperante in viitorul Consiliului? La 7 octombrie, ziua in care se implineau doua decenii de la aderarea Rom\u00e2niei, Fundatia Europeana Titulescu a organizat o dezbatere pe tema \u201eRom\u00e2nia la Consiliul Europei \u2013 trecut si perspective\u201c. Moderatorul dezbaterilor a fost Bogdan Aurescu, t\u00e2narul secretar de stat la Ministerul de Externe, care, cu putini ani in urma, conducea delegatia rom\u00e2na in procesul c\u00e2stigat de Rom\u00e2nia la Curtea Internationala de Justitie de la Haga in problema reglementarii drepturilor noastre in platoul continental la Marea Neagra. Au vorbit reprezentanti ai Camerei Deputatilor, Senatului, Guvernului, ai Ministerului de Externe; au fost invitati membri ai Delegatiilor parlamentare rom\u00e2ne la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. A fost o dezbatere utila nu numai pentru radiografierea experientei Rom\u00e2niei la Consiliul Europei ci si pe valoarea normelor si principiilor sintetizate in conventii de referinta ale Consiliului Europei privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, protectia minoritatilor, prevenirea torturii, pedepselor si a tratamentelor inumane sau degradante etc.
\nCu 20 de ani in urma cea mai palpabila izb\u00e2nda a politicii Guvernului de la Bucuresti, impovarat de socurile postdecembriste \u2013 mineriadele, manifestatia contestatara prelungita din Piata Universitatii \u2013 a fost depasirea rezervelor si barajelor politice ale Occidentului puse in dialogul cu Bucurestiul. Aceasta a permis, in final, aderarea Rom\u00e2niei in Consiliul Europei. Se int\u00e2mpla la 7 octombrie 1993. Fostul prim ministru Adrian Nastase a tinut ca evenimentul sa nu fie uitat si a initiat dezbaterea mentionata mai sus. Avea motive personale pentru ca demarase, ca ministru de externe, primele demersuri pentru integrarea Rom\u00e2niei in aceasta organizatie. O initiativa de salutat pentru ca prea des sunt uitate eforturile pentru rec\u00e2stigarea locului Rom\u00e2niei in Europa. Privim adesea cu dezarmanta resemnare marginalizarea noastra si ignorarea locului care ni se cuvine. Intrarea Rom\u00e2niei in Consiliul Europei nu a fost un cadou ci o victorie obtinuta cu dificultate, venita, din pacate, umilitor de t\u00e2rziu. Toate celelalte state foste comuniste fusesera acceptate: Ungaria in 1990, Polonia-1991, Bulgaria-1992, Republica Ceha si Republica Slovaca-mai 1993.\u00a0 Occidentul ramasese mai mult dec\u00e2t descumpanit, chiar rezervat sau sceptic in privinta viitorului politic al Rom\u00e2niei. O atitudine care ne-a costat mult. Istoria a aratat ca s-a inselat iar acest adevar trebuie spus. In discursul la sesiunea din 2001 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, tinut in calitate de prim-ministru, Adrian Nastase afirma: \u201eIn cursul ultimilor ani, Consiliul Europei, ca si alte organisme internationale au gasit in Rom\u00e2nia un partener credibil in eforturile lor conjugate de a consolida democratia si stabilitatea pe continentul european. Admiterea Rom\u00e2niei in s\u00e2nul Consiliului Europei confirma ca Organizatia\u00a0 de la Strasburg nu ofera cecuri in alb. Rom\u00e2nia este ferm hotar\u00e2ta sa respecte toate angajamentele fata de Consiliul Europei, armoniz\u00e2ndu-si legislatia cu standardele europene\u201c.
\nTrecutul se infatiseaza astfel. Perspectivele, in ce ne priveste, asa cum le-au creionat in interventiile lor diplomatii din Ministerul de Externe, cer sa exploatam inteligent conditiile pe care Consiliul Europei le ofera in plan normativ ca promotor al valorilor si normelor democratiei, drepturilor omului si statului de drept. Este imbucurator ca diplomatii nostri au o viziune proaspata asupra idealurilor Consiliului Europei, altfel o organizatie care are in Uniunea Europeana si Parlamentul European at\u00e2t parteneri c\u00e2t si concurenti. Ei au privit obiectiv rolul si locul Consiliului. Extrapol\u00e2nd rationamentul lui Titulescu privind viitorul Societatii Natiunilor, diplomatia rom\u00e2neasca intelege sa nu fie pierdut patrimoniul dob\u00e2ndit de Consiliul in constructia unitatii europene. Aceasta\u00a0 corespunde unei intelegeri corecte a adevarului ca marile idealuri ale Consiliului isi conserva intreaga actualitate si greutate in dezvoltarea culturii de pace, respectuoasa fata de conditia umana si de demnitatea persoanei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Consiliul Europei este prima incercare reusita de realizare a Europei europenilor, fondata de europeni pentru europeni. Mai direct spus, o Europa diferita de cea prefigurata de initiativa americana prin Planul Marshall implantat pe continent imediat dupa Al II-lea Razboi Mondial. Si care rezista de peste sase decenii cu o activitate paralela dar cu idealuri apropiate,… Cite\u0219te mai mult »Consiliul Europei sau despre actualitatea idealurilor europene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,9603],"class_list":["post-16952","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-planul-marshall"],"views":1780,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16952"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16952\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}