Desi e ridicol si complet inutil din pricini pe care nu stau sa le insir aici, imi permit totusi sa recomand celor ce se \u201eocupa\u201c cu politica si o si fac pe seama nevoiasilor sa citeasca in \u201eConvorbiri literare\u201c serialul dlui Cassian Maria Spiridon intitulat \u201eVocatia si proza democratiei\u201c, despre volumul de conferinte ale lui Max Weber intitulat \u201eOmul de stiinta si omul politic\u201c (Humanitas, 2011). Sociologul german, din a carui conferinta \u201ePolitica \u2013 profesie si vocatie\u201c autorul excursului din Convorbiri literare da lungi citate, este un fel de Mendeleev al faunei politice, in al carui \u201etabel\u201c se pot regasi, in partile lor detestabile si funeste, toate \u201eanimalele politice\u201c ale ceasului de fata. Ar fi o proba de curaj \u2013 dar nu-l au! \u2013 ca aceste \u201eanimale politice\u201c, cum le-a zis filozoful antic, sa citeasca, fie si pe sarite, conferinta pe care neamtul a tinut-o in iarna anului revolutionar 1918-1919 in fata Ligii Independente a Studentilor din M\u00fcnchen. Nici in r\u00e2ndul mai tinerilor care se \u201eocupa\u201c cu politica, trasi pe calapodul celor dinaintea sau din fata lor, nu se intrevad sansele unei lecturi folositoare a lectiei de cinism si dialectica a lui Max Weber.
\nRasfoim mai departe paginile remarcabilei reviste iesene si dam peste o impresionanta, miscatoare lectie de civism si respect confratern intr-un grupaj omagial pe care c\u00e2tiva tineri literati ieseni il dedica unui, asa cum il numesc ei, \u201emagistru din umbra\u201c, profesorului si istoricului literar Florin Faifer, cu ocazia implinirii v\u00e2rstei de 70 de ani. Imi place sa cred ca arhetipul acestui omagiu ar putea fi scrisoarea pe care \u201ecerchistii\u201c sibieni o trimiteau, odinioara, magistrului de la Bucuresti, E. Lovinescu, de ale carui directive si orientari literare ei se deosebeau binisor, fara insa ca diferenta sa le scada pretuirea. Dimpotriva. Tinerii ieseni care-i \u201escriu\u201c lui Florin Faifer dintr-un \u201eSibiu\u201c al Iasi-ului sunt Eugen Munteanu, Constantin Dram, Antonio Patras, Bogdan Cretu si Dragos Cojocaru, prieteni mai tineri si\/sau fosti studenti ai profesorului, cu totii convenind a gasi in viata si opera carturarului un model demn si greu de urmat. Ca de obicei, modelul depaseste si, intruc\u00e2tva (!), inghite personajul care e impins sa-l ilustreze. Dupa marturia plina de afectiune a acestor tineri, Florin Faifer merita din plin acest transfer subtil si aceasta forma de sacrificiu nobil si exemplar. Sa urmarim c\u00e2teva trasaturi ale omului de seama care da viata modelului. \u201eOm de cultura autentic si fara morga sau fumuri\u201c \u2013 scrie Eugen Munteanu \u2013 \u201ecu vaste lecturi in literatura universala si posesor al unor ferme criterii personale de judecata si evaluare, Faifer are insa oroare de gesticulatia erudita explicita. Am recunoscut la el de multa vreme acea soliditate reconfortanta a invatatului, asociata insa cu discretia reprezentantului unei rase stravechi, pentru care discretia este fireasca si obligatorie, caci vine din educatia primara\u201c. Acest privilegiu al educatiei primare si eruditiei discrete, neostentative, lipsita de fanfaronada gesticulatorie nu se int\u00e2lneste pe toate drumurile. Din contra, destui eseisti si critici de azi tin sa-si etaleze, cu exces si tapaj bibliografic o eruditie nemistuita, pusa in pagina ca sa ia ochii naivilor: le lipseste acestora educatia primara si discretia bunului simt. Excesiva, goala si seaca, eruditia nu serveste la nimic si nu trece \u201eexamenul\u201c educatiei primare din modelul de mai inainte. Florin Faifer, scrie mai departe Eugen Munteanu, este un \u201esinguratic\u201c, dar, adauga el, \u201eunul care s-a dovedit in stare sa se supuna rigorilor muncii intr-o echipa, cea a dictionarului general… Fiu de intelectuali umanisti, scriitori ei insisi, Faifer s-a acomodat destul de greu in redutabila cohorta a criticilor si eseistilor literari ai celei de-a doua generatii postbelice, incerc\u00e2nd sa-si disimuleze avantajele unei bune educatii in familie: bun-simt \u00abinnascut\u00bb, civilitate, eleganta comportamentala, delicatete sufleteasca, discretie. Nu sunt sigur ca aceasta disimulare auto-impusa a fost, pentru \u00abcariera\u00bb lui Florin Faifer cea mai buna strategie. Lipsa totala de ambitii si agresivitate carierista din partea unora ca el a permis catararea in \u00abcanonul\u00bb actualitatii, drept critici de directie, mentori publici si cumularzi de functii si onoruri, a unor personalitati, in fond, mediocre. Asa se face ca, in clasificarile si ierarhiile (semi)oficiale, Florin Faifer figureaza rareori pe locul la care imensul talent, gustul sigur si onestitatea l-ar indreptati… Initiatii stiu precis, cunoscatorii ar putea evalua si singuri rolul proeminent pe care l-a jucat Florin Faifer in revizuirea, corectarea si definitivarea unui mare numar de articole lexicografice din cele sapte volume masive ale dictionarului academic general al literaturii rom\u00e2ne elaborat sub autoritatea academicianului Eugen Simion\u201c. Si, in incheierea medalionului sau, Eugen Munteanu constata acest cam trist paradox: \u201eAutorul celei mai bune sinteze despre literatura rom\u00e2neasca de calatorii (\u00abSemnele lui Hermes\u00bb, 1993) nu a iesit din tarisoara dec\u00e2t recent si mai mult purtat, dus sau impins de altii dec\u00e2t din proprie pornire\u201c!
\nRemarc\u00e2nd formatia si pasiunea artistica a autorului pentru portret si memorialistica, Antonio Patras scrie: \u201eInzestrat cu o imaginatie prodigioasa, de artist autentic, Domnul Profesor poseda in aceeasi masura si un simt de observatie iesit din comun care-l ajuta sa prinda in c\u00e2teva linii esentialul si sa fie un portretist remarcabil, in linia Sainte-Beuve \u2013 Calinescu. De aceea a cautat mereu omul din carte… Intr-adevar, in ochii moralistului Faifer, performanta estetica trece pe planul doi in raport cu valoarea personalitatii individului, pe care o cerceteaza din unghi psiho-moral, in spiritul eseismului clasic, montaignian, tributar la r\u00e2ndu-i umanismului laic, de nuanta rationalist-burgheza. Nu int\u00e2mplator, multe dintre textele semnate de Florin Faifer se refera la autori marunti, de m\u00e2na a doua, la fel de fel de \u00abnaufragiati\u00bb pe care cauta sa-i salveze de la uitare, colegi sau prieteni apropiati, figuri pitoresti din fauna vietii literare locale\u201c, vadind astfel, dupa opinia lui Antonio Patras, un \u201espirit de generoasa atentie fata de ceilalti, neglijent cu sine si cu propria \u00abopera\u00bb, ca un aristocrat purs\u00e2nge: un estet si un sentimental totodata, caruia ii place sa traiasca mai mult in trecut, doar cu amintirile sale, printre oameni frumosi si tineri, cum a fost el insusi odata. Si cum a ramas mereu. Desi de la o vreme nu mai vrea sa vada pe nimeni, asemeni atenianului Timon, cel convertit la mizantropie, tin totusi sa-i spun lui Florin Faifer ca noi, prietenii domniei sale, nu l-am uitat. Si nu l-au uitat nici cele c\u00e2teva generatii de critici care au invatat meserie fara sa-l fi zarit in carne si oase, numai si numai citindu-i cartile ca unui adevarat magistru din umbra\u201c. Intrebarea care staruie ca un cui in mintea oricui citeste acest admirabil portret este de ce si-a intors profesorul ochii de la cetate? De ce \u201enu mai vrea sa vada pe nimeni\u201c? Si care e partea cetatii in \u201econvertirea\u201c acestui Timon la mizantropie? Ce-i drept, ins contemplativ si inclinat sa \u201easiste de pe margine la spectacolul vietii\u201c, moralistul innascut este, in principiu, el insusi un \u201emarginal\u201c, care-i va alege pentru studiul sau spectroscopic pe alti marginali ai cetatii, pe secundarii ei, exercit\u00e2ndu-si inclinatia si talentul pe seama lor: acesti \u201enaufragiati\u201c comunica mult mai fidel, mai transparent si mai expresiv moravurile si spiritul epocii, dec\u00e2t cei \u201emari\u201c, aceia care reprezinta de regula abaterile de la norma si \u201esariturile\u201c din chinga epocii. Nu-i vorba, ca atare, in aceasta alegere a moralistului innascut, nici despre supralicitarea \u201enecritica\u201c a secundarilor si a celor \u201euitati\u201c, dar nici despre o gratuita si excesiva atentie nu putem vorbi: generoasa, atentia focalizata pe \u201enaufragiati\u201c s-ar prea putea sa fie o forma de \u201eexpropriere\u201c a lor in beneficiul vocatiei de moralist. \u201ePrivitor ca la teatru\u201c, scriitorul e comparat de altfel cu un Montaigne al \u201edulcelui T\u00e2rg\u201c… In fine, respiratia moralistului ii mai tine in viata si pe cei \u201euitati\u201c, pe \u201epitorestii\u201c ce dau culoare si farmec epocii lor. Insa \u201ecuiul\u201c intrebarii cu privire la asa-numita mizantropie continua sa intepe.
\nIn interventia sa omagiala, Bogdan Cretu constata si el o anumita retragere a magistrului din umbra si, in consecinta, scrie: \u201eDe ceva timp, insa, scriitorul pare sa se fi retras din agora, ii mai gasesc c\u00e2te o rubrica si o citesc pe loc, dar si asta se int\u00e2mpla mai rarut. E pacat; e unul dintre oamenii de la care am invatat multe. De la Florin Faifer ar avea de invatat orice june care se iluzioneaza ca are ce face in domeniul acesta at\u00e2t de pretentios, care te rasplateste t\u00e2rziu si cu parcimonie, care este istoria literara\u201c. Un raspuns mai raspicat si mai lamuritor la intrebarea ce pluteste asupra convertirii la mizantropie a celui aniversat, vine de la Antonio Patras: \u201eUlterior am aflat ca si-a dat demisia de la Institut, fara nicio explicatie. L-o fi jignit probabil atitudinea egoista a colegilor mai tineri, care se uita chior\u00e2s la pensionarii din c\u00e2mpul muncii. Din pricini similare, presupun, a plecat si de la Facultate, unde lupta pentru un post e si mai apriga. Abia publicase niste opuri menite a-i familiariza pe studenti cu problemele teatrului si cu istoria dramaturgiei rom\u00e2nesti si universale (\u00abDramaturgi rom\u00e2ni\u00bb, 2010, \u00abIncursiuni in istoria teatrului universal, de la origini p\u00e2na in Renastere. Theatrum mundi\u00bb, 2010, \u00abIncursiuni in istoria criticii dramatice rom\u00e2nesti. Zodia balantei\u00bb, 2010). Mare pacat! \u2013 zic eu, si odata cu mine toti cei care il cunosc. E regretabila intempestiva iesire din scena a acestui profesionist de elita, cercetator cu state vechi, care a scris (si n-a scris oricum!) sute de studii si articole, pun\u00e2nd umarul decisiv la realizarea unor lucrari fundamentale ca \u00abDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne p\u00e2na la 1900\u00bb, \u00abDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne\u00bb s.a.\u201c.
\n\u201eIesire din scena\u201c?! \u201eRetragere din agora\u201c?! E vorba mai degraba de cu totul altceva: de o necuviincioasa, chiar de-ar fi si inefabila (!), \u201eimpingere\u201c din scena a unui stralucit carturar si de lepadarea ignobila din agora a modelului nepretuit despre care scrie si Dragos Cojocaru, consider\u00e2ndu-l \u201ePersonaj cheie al evolutiei mele intelectuale\u201c. Batr\u00e2nul si \u201edulcele T\u00e2rg al Iesilor\u201c din legendele istorico-literare si-o mai fi revizuit moravurile, caracterele si comportamentele, daca n-o fi chiar raposat intre timp, adapt\u00e2ndu-se chemarii veacului: la vremuri noi, oameni noi! Cum vedem, insa, tinerii critici ieseni care scriu emotionant la aniversarea magistrului lor duc in chip stralucit pe umerii lor batr\u00e2netea cuviincioasa si civilizata a capitalei culturii rom\u00e2nesti de odinioara: un efort salutar de reabilitare a continuitatii care leaga siragul nesf\u00e2rsit al celor ce vin de magistrii care i-au \u201eimpins\u201c prin stiinta, tact si discretie in fata. Si un frumos exemplu, care mai poate imbl\u00e2nzi mizantropia, daca nu o si dizolva intr-un val unanim de optimism.<\/p>\n
P.S. N-am putut afla dintr-un dictionar prea esential si at\u00e2t de \u201eselectiv\u201c aparut mai de demult data nasterii istoricului literar Florin Faifer; am descoperit in \u201eConvorbirile literare\u201c din octombrie 2013, in articolul omagial al unuia din tinerii sai pretuitori, ca scriitorul s-a nascut la 14 aprilie 1943: La multi ani!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Desi e ridicol si complet inutil din pricini pe care nu stau sa le insir aici, imi permit totusi sa recomand celor ce se \u201eocupa\u201c cu politica si o si fac pe seama nevoiasilor sa citeasca in \u201eConvorbiri literare\u201c serialul dlui Cassian Maria Spiridon intitulat \u201eVocatia si proza democratiei\u201c, despre volumul de conferinte ale lui… Cite\u0219te mai mult »La o aniversare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4273,6113],"class_list":["post-16950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cassian-maria-spiridon","tag-convorbiri-literare"],"views":1089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}