{"id":16946,"date":"2013-11-07T16:13:45","date_gmt":"2013-11-07T14:13:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16946"},"modified":"2013-11-07T16:13:45","modified_gmt":"2013-11-07T14:13:45","slug":"inventarea-tenisului-63","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-63\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (63)"},"content":{"rendered":"<p>John McEnroe a ramas cunoscut \u00een analele tenisului drept practicantul fidel, magnanim si spectaculos al stilului de joc serviciu-voleu. Fizic, el nu avea datele necesare unei asemenea maniere de a pune \u00een opera sportul alb. Nu era deosebit de \u00eenalt, nu avea prea multa forta, viteza mingii sale nu era una care sa intre \u00een concurenta cu cea dezvoltata de un Roscoe Tanner, Victor Amaya sau Peter Fleming \u2013 modelele epocii \u00een materie. Dar pe de alta parte John era st\u00e2ngaci, avea o \u00eendem\u00e2nare particulara de a m\u00e2nui racheta, ceea ce-i \u00eengaduia unghiuri si efecte extrem de insolite si, sa nu uitam, era o natura vivace, beneficiind de o agilitate exemplara, dar si de un sprint \u201e\u00een fata\u201c cu totul deosebit.<br \/>\nDupa cum marturiseste americanul, constiinta necesitatii unui astfel de stil a capatat-o pe deplin abia \u00een perioada petrecuta la Stanford University \u2013 si asta din pricina ca \u00een campionatul universitar se juca exclusiv pe hard, ceea ce-i obliga pe competitori sa fie mai agresivi si sa stimuleze tenisul bizuit pe viteza si forta. Pe-atunci \u00een ATP era la mare moda tenisul \u201ebatatorilor de covoare\u201c, cum erau supranumiti reprezentantii lui cei mai cunoscuti, Guillermo Vilas si Bj\u00f6rn Borg, mai ales argentinianul. Strategia acestor campioni era una simpla: stateau pe linia de fund a terenului si trimiteau cu mult lift mingea de c\u00e2t mai multe ori \u00een suprafata adversa. Genul peretului mobil, cum s-a spus pe buna dreptate. Cineva ceda p\u00e2na la urma si acela sigur nu era Vilas ori Borg. Totul se baza pe o rezistenta fizica iesita din comun si pe o rabdarea diabolica. Or, McEnroe nu beneficia \u00een nici un caz de asemenea calitati. Obsesia lui Bad Boy era sa avanseze \u00een teren, sa controleze fileul, sa \u00eenchida pe c\u00e2t se poate unghiurile si sa scurteze la maximum schimburile de mingi.<br \/>\nVoleul lui Johnny era unul perfect. \u00cenvatase excelent aceasta lovitura de la Tony Palafox, iar voleul sau facea ravagii pe gazon, dar mai ales pe dur. Era spontan, avea reflexe, \u201eagata\u201c cam tot ce zbura \u00een proximitatea rachetei sale si mai cu seama stia sa atace decisiv mingea, lu\u00e2nd-o extrem de rapid. Actiona \u00een pripa \u2013 si bine facea. Voleul i-a adus imens de multe puncte.<br \/>\nCu serviciul era o alta problema. Una agravata de durerile la spate, pe care McEnroe a \u00eenceput sa le resimta chiar \u00een epoca studiilor sale universitare. Musculatura regiunii lombare nu era una prea dezvoltata, asa ca osatura regiunii nu era deloc ajutata de muschi. \u00cen plus, ca urmare a tensiunii psihice, durerea incipienta a prins sa se amplifice. Observatia \u00eei apartine chiar lui Mac. El avea o intuitie fabuloasa a teoriei psihanalitice a somatizarii. C\u00e2nd era apasat de emotie, c\u00e2nd sarcina (miza jocului) era prea mare, \u00eel apucau durerile de spate. Responsabilitatea este grea, iata concluzia lui John. Pe-atunci, c\u00e2nd \u00eenca mai juca sub culorile Universitatii Stanford, McEnroe cocheta si cu turneele ATP. El chiar \u00eesi ameliorase pozitia \u00een circuit, sarind de pe locul 21 pe pozitia 18. De aici si apasarea suplimentara, legata de trecerea sa decisa si apropiata la profesionism, dupa ce avea sa c\u00e2stige campionatul universitar al USA.<br \/>\n\u00cen 1978 Johnny a jucat cu o centura ce-i sustinea spatele. Durerile se \u00eentetisera, iar jocul nu-i mergea deloc. Oricum nu era o solutie satisfacatoare. El avea nevoie de caldura la mijloc, dar centura \u00eel incomoda si, \u00een plus, caldura obtinuta \u00eel enerva. Trebuia asadar sa schimbe ceva \u00een maniera de a servi. Miracolul s-a produs la US Open, editia 1978, c\u00e2nd Big Mac a \u00eenceput sa serveasca st\u00e2nd complet cu spatele la fileu. Aceasta tehnica l-a ajutat sa mai domoleasca tensiunea \u00een spate, diminu\u00e2nd p\u00e2na la disparitia totala durerea. Mai mult, adversarul nu mai putea \u201eciti\u201c serviciul st\u00e2ngaciului newyorchez, ceea ce i-a adus acestuia multi asi si puncte directe. Palafox si-a modificat si el serviciul, dupa modelul lui John, pentru a \u00eentelege astfel ceea ce se \u00eent\u00e2mpla si care sunt cu exactitate beneficiile. McEnroe spune ca si astazi mai pastreaza fisele scrise de Tony.<br \/>\nOricum, fapt este ca noul serviciu l-a vindecat pe Mac de dureri, iar pe adversari i-a lasat frecvent fara grai. Mingea pornea ca din tun, nu stiai unde sa o astepti, iar roscovanul c\u00e2stiga la pas cele mai multe meciuri&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>John McEnroe a ramas cunoscut \u00een analele tenisului drept practicantul fidel, magnanim si spectaculos al stilului de joc serviciu-voleu. Fizic, el nu avea datele necesare unei asemenea maniere de a pune \u00een opera sportul alb. Nu era deosebit de \u00eenalt, nu avea prea multa forta, viteza mingii sale nu era una care sa intre \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-63\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea tenisului (63)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16946","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1035,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16946","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16946"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16946\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16946"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16946"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16946"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}