Tocmai pentru ca am spus ca munca restauratorilor ar trebui sa fie mai bine apreciata de toata lumea, cred ca este cazul sa \u00eei amintesc aici pe cei care, la recent \u00eencheiatul Salon national de conservare si restaurare MATCONS 2013, au primit mult r\u00e2vnitele premii (r\u00e2vnite nu din punct de vedere financiar, pentru ca, din aceasta perspectiva, ele au fost foarte modeste, dupa posibilitati). Mai \u00eent\u00e2i, ar trebui mentionati cei care au primit premiile oferite, direct, de organizatorii doljeni: Radu Tunaru, de la Complexul Muzeal Arad, si Malvine Mocenco, de la Muzeul Viticulturii si Pomiculturii (din Golesti, bine\u00eenteles; este singurul muzeu din Rom\u00e2nia care poarta acest nume). Juriul (alcatuit din profesorul Ioan Opris, restauratorii Rodica Antonescu, Dan Octavian Paul si Simona Gheorghe, precum si subsemnatul) a acordat diplome de merit, premii de excelenta si c\u00e2te un mare premiu, la fiecare dintre categoriile aflate \u00een concurs. Astfel, au primit diplome de merit care au recunoscut mai ales potentialul de dezvoltare a abilitatilor tehnice si artistice ale restauratorilor ieseanul Laurentiu Nechita, pentru restaurare pictura, Raluca Mihaela Puscariu, de la Universitatea brasoveana Transilvania, pentru restaurare lemn, Vasilica Izdraila, de la Complexul National Muzeal ASTRA, pentru restaurare textile si piele, Maria Fota, de la Muzeul National Brukenthal, pentru restaurare carte veche si document, Daniela Iamandi si Elena Cristina Poschina, de la Complexul National Muzeal \u201eCurtea Domneasca\u201c (din T\u00e2rgoviste, evident), pentru restaurare metal, si Emanoil Pripon, de la Muzeul Judetean de Istorie si Arta din Zalau, pentru restaurare ceramica. Juriul a simtit nevoia sa acorde premii de excelenta acelor restauratori care s-au prezentat cu lucrari mai vechi, din diverse motive (tin\u00e2nd mai ales de itinerarea bunurilor prezentate la mai multe expozitii) si care, din cauza nerespectarii cerintei de a aduce \u00een concurs lucrari recente, nu s-au putut califica pentru obtinerea unui mare premiu; totusi, nu s-a putut trece peste travaliul extraordinar al specialistilor care a necesitat adeseori mai multi ani de documentare si de munca intensa asupra obiectelor, astfel \u00eenc\u00e2t au fost premiati Mirel Bucur, de la Complexul National Muzeal ASTRA, pentru restaurare pictura, Florenta Moga, de la acelasi mare muzeu sibian, pentru restaurare textile si piele, Radu Schuller, de la Muzeul National Brukenthal, pentru restaurare carte veche si document, Mihaela Antonina Simon, de la Complexul Muzeal National \u201eMoldova\u201c, pentru restaurare metal, si Eugen Gavril Vacuta, de la Muzeul Regiunii Portilor de Fier, pentru restaurare ceramica. \u00cen fine, laurii marilor premii i-au obtinut Alina Geanina Ionescu, de la Complexul National Muzeal ASTRA, pentru restaurare pictura, Gabriela Mihaela Negoescu si Nicolae Potcovel, de la acelasi muzeu transilvan, pentru restaurare lemn, Irinela Firan, de la Muzeul National Brukenthal, pentru restaurare textile si piele, Cristina Camelia Ghitescu si Rodica Florentina Opritescu, de la Muzeul Olteniei, pentru restaurare carte veche si document, Adela Dumitru, Leonard Ionescu si Valentin Preda, de la acelasi muzeu, pentru restaurare metal, si, \u00een fine, chiar seful laboratorului muzeului oltean, Tutu Barbulescu, pentru restaurare ceramica.
\nO scurta privire asupra acestui palmares ne arata faptul ca \u2013 las\u00e2nd la o parte muzeele bucurestene care, poate dintr-o ciudata lipsa de interes pentru aceasta manifestare nationala (ma feresc sa etichetez drept aroganta aceasta atitudine) ori poate din lipsa \u00eendeplinirii conditiilor minimale de \u00eenscriere, nu s-au \u00eenscris dec\u00e2t \u00eentr-o proportie nesemnificativa \u00een concurs \u2013, centrele care conteaza astazi \u00een activitatea de restaurare a bunurilor culturale muzeale sunt cele doua mari muzee sibiene, precum si Muzeul Olteniei si Complexul Muzeal National \u201eMoldova\u201c. Cu alte cuvinte, doar patru muzee, dintre care doua aflate \u00een subordinea Ministerului Culturii, iar celelalte doua sub autoritatea unor consilii judetene constiente de importanta muzeelor pe care le coordoneaza: Dolj si Sibiu. Stim, desigur, ca exista restauratori valorosi si \u00een alte laboratoare din tara, cele de la Drobeta \u2013 Turnu Severin, Zalau, T\u00e2rgoviste, Arad, Brasov, Arad ori Golesti fiind premiate, altele, ca cele de la Cluj \u2013 Napoca, Timisoara, Constanta, Suceava, Ploiesti, Tulcea, Galati, Bacau, T\u00e2rgu Mures, Satu Mare, Oradea sau Slobozia astept\u00e2nd probabil vremuri mai bune pentru a se afirma la nivel national. \u00cen mod evident, asa cum am mai spus, \u00een pofida faptului ca schemele de \u00eencadrare ale muzeelor sunt cu totul subdimensionate, \u00een ceea ce priveste numarul si specializarea restauratorilor, cei care exista nu se simt suficient de motivati pentru a participa la \u00eentruniri de genul saloanelor regionale ori nationale de restaurare. Nu as vrea sa acuz aici o anume nepasare fata de functia reprezentativa a muzeelor, asa ca prefer sa pun aceste absente pe seama lipsei fondurilor pentru participare. Totusi, \u00eemi este limpede ca este nevoie \u00een Rom\u00e2nia \u00een momentul de fata de un nou suflu ca restauratorii sa se simta apreciati si sa participe la ceea ce ar trebui sa fie o mare miscare de protejare a patrimoniului cultural national, \u00een fata unor pericole extrem de diverse, merg\u00e2nd de la incultura si ignoranta, p\u00e2na la prostie si neputinta. Din pacate, se pare ca, \u00een mica lume a restauratorilor din Rom\u00e2nia, vocea care ar putea sa \u00eei aduca pe toti sub stindardul apararii unor interese comune lipseste sau, \u00een orice caz, nu se face auzita suficient de pregnant.
\nNe aflam, oarecum, \u00eentr-o situatie paradoxala. Se spune ca, anual, peste 150 de tineri absolva diversele facultati av\u00e2nd specialitati din domeniile conservarii si restaurarii bunurilor culturale. \u00cen mod cert, nici 10% dintre acestia nu reusesc sa lucreze \u00een muzee, din cauza blocarii angajarilor. Este de sperat ca anul 2014 va permite o oarecare relaxare a acestei politici obtuze si criminale (atunci c\u00e2nd vine vorba despre distrugerea patrimoniului cultural al Rom\u00e2niei, nu pot vorbi dec\u00e2t despre crime, indiferent care ar fi motivatia acestora) si ca va fi \u00een sf\u00e2rsit posibila angajarea \u00een muzee a unor tineri restauratori, care sa refaca lantul rupt, \u00een foarte multe locuri, al \u00eenvatarii meseriei. Restaurarea bunurilor culturale este, ca oricare alta \u00eendeletnicire, o profesie care necesita studiu individual si lectura multa. Dar, spre deosebire de alte meserii, spre apropiere \u00eensa cu unele precum medicina si artele, are nevoie de o predare directa a mestesugului, pe care nu o poti deprinde dec\u00e2t dupa multi ani de ucenicie pe l\u00e2nga un maestru. Maestrii restaurarii din Rom\u00e2nia au ramas foarte putini, sunt foarte grabiti (pe buna dreptate) sa \u00eesi duca la bun sf\u00e2rsit propriile opere si sunt descurajati de politicile ignare despre care am mai vorbit. De unde ar putea, oare, tinerii restauratori sa preia stafeta pasiunii puse \u00een slujba obiectului de patrimoniu? Este, desigur, o \u00eentrebare retorica si nu ma astept ca cineva sa \u00eemi ofere un raspuns foarte \u00eenchegat. Oamenii care se afla \u00een spatele frumoaselor tablouri si al tuturor celorlalte bunuri pe care le admiram \u00een expozitii, cei care, cu pretul propriei lor anonimitati, au grija ca operele maestrilor sa straluceasca si acum, precum atunci c\u00e2nd au fost create, par sa ram\u00e2na muti, dupa multe dezamagiri si promisiuni neonorate. S-ar putea ca urmasii nostri sa ne judece aspru pentru aceste taceri acuzatoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tocmai pentru ca am spus ca munca restauratorilor ar trebui sa fie mai bine apreciata de toata lumea, cred ca este cazul sa \u00eei amintesc aici pe cei care, la recent \u00eencheiatul Salon national de conservare si restaurare MATCONS 2013, au primit mult r\u00e2vnitele premii (r\u00e2vnite nu din punct de vedere financiar, pentru ca, din… Cite\u0219te mai mult »In spatele tabloului (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9597,9598,9599,9596,9600,9601,9602],"class_list":["post-16944","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-complexul-muzeal-arad","tag-complexul-national-muzeal-astra","tag-maria-fota","tag-radu-tunaru","tag-raluca-mihaela-puscariu","tag-restaurare-in-muzee","tag-restaurare-pictura"],"views":1771,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16944","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16944"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16944\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16944"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16944"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16944"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}