{"id":16940,"date":"2013-11-07T16:08:43","date_gmt":"2013-11-07T14:08:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16940"},"modified":"2013-11-07T16:08:43","modified_gmt":"2013-11-07T14:08:43","slug":"ce-reprezinta-harry-brauner-pentru-mine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-reprezinta-harry-brauner-pentru-mine\/","title":{"rendered":"\u201eCe reprezinta Harry Brauner pentru mine\u201c"},"content":{"rendered":"

Mariana Kahane \u00een dialog cu Alexandru Mica<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/em>
\n Pe parcursul relatiei mele de colaborare cu profesorul Harry Brauner, care a durat o lunga perioada de timp, am cunoscut, prin intermediul acestuia, multe personalitati marcante din domeniul artei, culturii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, din acela al cercetarii folclorice. Fie \u00een cadrul unor \u00eentrevederi ale profesorului cu acestea, la care ma invita si pe mine sa particip, fie \u00een \u00eent\u00e2lniri directe pe care mi le intermedia domnia sa. Una dintre aceste \u00eentrevederi de referinta a fost aceea cu o distinsa cercetatoare \u00een folclorul muzical de la Institutul de Cercetari Etnologice si Dialectologice \u201eConstantin Brailoiu\u201c al Academiei Rom\u00e2ne din Bucuresti, Mariana Kahane.<\/strong><\/em><\/p>\n

Pe doamna Kahane aveam s-o cunosc ulterior mult mai bine \u00een perioada \u00een care mi s-a permis sa investighez problema fantasticului \u00een creatia folclorica baladesca din C\u00e2mpia Dunarii. Am cercetat culegerile de folclor poetic efectuate de catre specialistii Institutului \u00een zonele traditionale din partea de Sud a Rom\u00e2niei si nu numai \u00een vederea pregatirii tezei mele de doctorat. Aceasta trata imaginea fantasticului romantic \u00een literaturile europene sau de peste Ocean la N.V. Gogol, ETA Hoffmann, E.A. Poe si Charles Dickens.
\nAcestea fiind spuse, m-am \u00eenfatisat \u00eentr-una din zilele de vara ale anului 1977 la Institutul de Folclor, unde m-a \u00eent\u00e2mpinat radios distinsa doamna folclorist. \u00cen treacat fie zis, am petrecut aproape patru ani de investigare a melosului nostru national.<\/p>\n

Alexandru Mica: Stimata doamna Mariana Kahane, as dori sa va multumesc pentru faptul ca ati acceptat sa purtam acest dialog despre anii \u00een care v-ati aflat alaturi de profesorul Harry Brauner \u00een calitatea acestuia de director al Institutului de Folclor din Rom\u00e2nia.
\nMariana Kahane: Draga domnule Mica, stiu de la Harry, de altfel dumneata esti un obisnuit al nostru, \u00een Institut, unde ai fost primit cu at\u00e2ta entuziasm de tot colectivul de cercetatori, \u00een frunte cu directorul nostru stiintific, domnul Alexandru I. Amzulescu. Stiu c\u00e2t de mult te pretuieste profesorul Brauner care mi-a vorbit \u00een repetate r\u00e2nduri de pasiunea dumitale pentru c\u00e2ntecul popular, nu numai din pozitia cercetatorului, dar, \u00een special, \u00een calitate de interpret vocal al c\u00e2ntecelor de dragoste si al baladelor din Lunca Dunarii. Asa \u00eenc\u00e2t \u00eemi face o mare placere sa rememorez c\u00e2teva g\u00e2nduri despre anii \u00een care m-am aflat alaturi de colegii mei \u00een preajma acestui mare folclorist si om inegalabil care ne-a pastorit o buna bucata de vreme, tras\u00e2ndu-ne drumul de urmat \u00eentr-o activitate noua \u2013 culegerea, cercetarea si valorificarea tezaurului folcloric poetico-muzical national \u2013, pe linia savantului Constantin Brailoiu, magistrul folcloristicii muzicale rom\u00e2nesti.<\/p>\n

A.M.: Ce reprezinta, \u00een perspectiva trecutului, dar si a prezentului, personalitatea lui Harry Brauner?
\nM.K.: Harry este, \u00een primul r\u00e2nd, omul care a \u00eenfiintat Institutul de Folclor din Rom\u00e2nia si primul director al acestuia. Pentru \u00eent\u00e2ia oara, pe l\u00e2nga folclorul muzical se studia, conform unei programe prestabilite, folclorul literar si coregrafia dansurilor populare. Sectia muzicala a Arhivei Societatii Compozitorilor Rom\u00e2ni a luat o mare amploare \u00een cadrul institutului nou \u00eenfiintat. Harry Brauner m-a convins \u00eenca de la \u00eenceput ca este un specialist competent, entuziast si cu un rol de influentare determinant, cu o larga perspectiva asupra \u00eentregii activitati. Harry stia, de pilda, sa \u00eembine spiritul teoretic cu cel practic si cu initiativa.<\/p>\n

A.M.: V-ati numarat printre studentele preferate de profesor \u00een cadrul sectiei de folclor de la conservatorul bucurestean.
\nM.K.: Da, \u00eentr-adevar, l-am avut profesor de folclor la Conservatorul \u201eCiprian Porumbescu\u201c din Bucuresti pe \u00eenc\u00e2ntatorul Harry. Era un dascal erudit si datorita lui, pentru prima data, folcloristii muzicali au devenit membri ai Uniunii Compozitorilor din Rom\u00e2nia doar prin simpla lor calitate de folcloristi. S-a luptat mult pentru impunerea si recunoasterea oficiala a acestui statut. De altfel, Harry Brauner a jucat un rol important si \u00een \u00eenfiintarea Uniunii Compozitorilor, Cercetatorilor si Muzicologilor din tara noastra.<\/p>\n

A.M.: Cum era perceput profesorul Brauner \u00een relatiile interumane cu mai tinerii colaboratori?
\nM.K.: Harry a fost iubit si pretuit de catre toti colaboratorii. La el competenta se unea cu un har, cu o mare pricepere \u00een a destepta talentul si entuziasmul oamenilor. Iubitor fata de cei din jurul sau, bun la suflet, \u00eentotdeauna apropiat de ei, \u00eenteleg\u00e2ndu-le si problemele de viata personala, pe unii chiar ajut\u00e2ndu-i financiar atunci c\u00e2nd i-au solicitat sprijinul. A stimulat si a respectat munca si contributia acestora, fara sa fie lipsit, \u00eensa, de spirit critic. Datorita lui, de exemplu, folcloristii au fost \u00eencadrati cu grade universitare, de asistent, lector sau conferentiar. \u00cenfiint\u00e2nd Institutul \u00een anul 1948, Brauner s-a preocupat de continuarea cercetarii, de diversificarea specializarilor profesionale a colectivului de colaboratori, form\u00e2nd o institutie noua, cu cadre noi, as putea spune, fara sa gresesc, de model european. El a organizat, de pilda, cursuri de formare a tinerelor cadre tinute de specialisti din generatia lui si de el \u00eensusi. Constantin Brailoiu predase cu ceva timp \u00een urma un curs de folclor la Conservator pe care, la un moment dat, l-a abandonat. Harry a re\u00eenfiintat cursul. Generatia noastra n-a avut norocul sa urmeze un asemenea curs. Noi am facut, \u00eensa, \u00een Institut cursuri de fonetica, dialectologie, transcriere, teoria cercetarii de teren, sociologie a folclorului dupa principiile savantului Dimitrie Gusti etc.<\/p>\n

A.M.: Ce proiecte a initiat profesorul Brauner \u00een privinta cercetarilor de teren, \u00een care, dupa cum se stie, era un adevarat as?
\nM.K.: \u00cen calitate de director, profesorul Brauner a stabilit un plan de activitate pe termen scurt, mediu si nedeterminat. El preconiza intensificarea cercetarilor de teren si integrarea stiintifica a materialelor culese \u00een Arhiva, stabilirea de legaturi str\u00e2nse cu miscarea artistica de amatori, \u00eendrumarea acestei miscari. Astfel, cercetatorii Institutului au luat parte la juriile de concurs cu formatiile de amatori, au acordat asistenta de specialitate la organizarea de spectacole populare, ajut\u00e2nd echipele si solistii \u00een promovarea si valorificarea unor creatii reprezentative din folclorul nostru. Harry se ocupa direct de toate acestea. Dintre noi, unii se ocupau de solisti, altii de formatii, iar o alta parte raspundea de practica folclorica, cum era cazul Celei Tanasescu sau al lui Mircea Buciu. Multe actiuni initiate de Brauner au continuat si dupa ce el nu a mai fost \u00een mijlocul nostru.<\/p>\n

A.M.: Cum se aplica, la nivel stiintific, \u00een practica, planul de activitate al Institutului, asa cum \u00eel concepuse directorul sau?
\nM.K.: Acest plan urmarea folclorul \u00een tendintele sale naturale de manifestare, tendinte privite si \u00eentelese de catre Brauner cu supletea g\u00e2ndirii omului inteligent, cultivat, dublat de rigoarea si spiritul de raspundere al specialistului constient de menirea sa, format la scoala de autoritate profesionala si stiintifica a lui Brailoiu, care a meditat asupra domeniului folcloric cum putini au reusit s-o faca.<\/p>\n

A.M.: \u00cen ce mod erau atrasi si alti specialisti din domenii \u00eenrudite cu folclorul la aceste activitati?
\nM.K.: Adesea erau invitati la Institut specialisti din domenii \u00eenrudite cu folclorul: etnomuzicologi, etnografi, literati care organizau, conform proiectelor stabilite, convorbiri de lucru cu noi toti cei de la baza. Era si aceasta \u00eenca un fel de scoala pe care noul director o promova cu entuziasm. Brauner i-a apropiat pe compozitori de creatia folclorica, organiz\u00e2nd culegeri de folclor pe teren \u00een mod special pentru ei. Era \u00eenca o noua directie pe care profesorul \u00eencerca sa o impuna ca o realitate profesionala curenta, nu numai \u00een cadrul institutiei noastre, ci si la nivel national.<\/p>\n

A.M.: V-as ruga sa precizati \u00eemprejurarile \u00een care l-ati cunoscut pe profesorul Harry Brauner.
\nM.K.: \u00cemi amintesc cu emotie prima mea \u00eent\u00e2lnire cu profesorul Harry Brauner. L-am cunoscut cu c\u00e2tiva ani \u00eenainte de venirea mea la Institut. Eram studenta la Conservator. Harry tinea conferinte de istorie a muzicii si instrumente populare. Cursurile lui m-au fascinat pur si simplu, motiv pentru care am ramas definitiv atasata de folclor. \u00centr-una din zile a stat de vorba cu Paula Carp, fosta mea profesoara de muzica \u00een liceu. Chemata de Paula Carp, am venit, la scurt timp, \u00een Institut. Trebuie sa va spun ca, ciudat, folclorul nu prea ma interesa si, de fapt, nici nu-mi placea. Este adevarat ca auzisem ceva folclor pe la radio sau prin restaurante, dar trebuie sa recunosc sincer ca mare lucru nu stiam. I-am spus toate astea directorului, care m-a ascultat cu luare aminte si care, \u00eemi loc sa-mi spuna la revedere sau, si mai potrivit, puteti pleca, mi-a spus cu \u00eentelegerea unui bun psiholog: \u201eNu-i nimic, ram\u00e2i o luna sau doua pentru a veni \u00een contact cu folclorul autentic, cu traditiile, o sa-i cunosti si pe informatorii care vin pe aici, apoi pleci…\u201c \u00cen acest interval, pe nesimtite, m-am contaminat de tot ce vedeam si auzeam si am ramas si azi \u00een Institut. Am \u00eenceput activitatea chiar de la venirea mea la noul loc de munca, pe la \u00eenceputul lunii octombrie 1948. Am lucrat \u00eempreuna cu colega mea Zeli Suliteanu. \u00centr-una din zile am \u00eencercat sa facem \u00eempreuna o transcriere. Desi eram buna la dictare, m-am poticnit la ritm. Lucram dupa cilindri. Cei care erau \u00een camera cu noi \u00eesi cam pierdusera rabdarea si ne-au apostrofat: \u201eFetelor, va sfatuiesc sa aveti urechile bine desfundate, ca cilindrii sunt de ceara si se uzeaza!\u201c. I-am spus lui Harry, m-a \u00eencurajat. \u00centre timp, trece pe la noi prin birou si Paula Carp care ne \u00eentreaba: \u201eCe-ati lucrat, ce-ati transcris?\u201c. Nu stiam practic ce reprezenta materialul de care ne ocupaseram eu si cu Zeli. \u201eN-ati avut fisa?\u201c, ne \u00eentreaba iar. \u201eN-am avut\u201c, am raspuns eu. Dupa care profesoara ne-a tinut o lectie pe care nici azi n-am uitat-o despre structura versului popular si melodie.<\/p>\n

A.M.: Ce s-a \u00eent\u00e2mplat dupa aceea?
\nM.K.: La urmatoarea transcriere am reusit. Harry s-a bucurat. Ce sa-ti mai povestesc? Prima lectie de culegere ne-a dat-o tot Harry. Ne-a chemat \u00eentr-o sala arhiplina unde asistenta \u00eel urmarea \u00eentr-o liniste deplina. La sf\u00e2rsit, Lucilia Stanculeanu s-a ridicat si, \u00eentr-o explozie de entuziasm, i-a multumit profesorului. Lectiile lui, ca si cursurile de la Conservator, erau \u00eentotdeauna o \u00eenc\u00e2ntare. Profesorul Brauner obisnuia sa comunice un continut de idei substantial, filtrat de fiecare data prin participarea lui emotionala. Deseori ne demonstra pe viu datele teoretice, aduc\u00e2ndu-ne informatori la clasa. De la el am \u00eenvatat sa am respect pentru folclorul autentic, pentru purtatorii acestor valori, pentru calitatea profesorului de discernere si cunoastere a valorilor. \u00cemi amintesc de un moment hazliu c\u00e2nd Harry a \u00eentrebat-o pe Lucilia cum \u00eei place cutare curs, la care ea i-a raspuns ca pentru a-i placea, ar trebui ca respectivul curs sa fie ca acela tinut de el… Profesorul, desigur, s-a amuzat copios.<\/p>\n

A.M.: \u00centeleg ca fata de dumneavoastra personal si fata de doamna Stanculeanu profesorul Brauner nutrea o anumita simpatie ca de la profesor la student.
\nM.K.: Nu era o exceptie cu noi. Harry era un om foarte bun la suflet. Ajuta multa lume. \u00cemi aduc aminte ca el a adus-o pe Emilia Comisel din provincie, de la Ploiesti la Bucuresti, \u00eencadr\u00e2nd-o la Conservator, la catedra de folclor pe care o conducea. Sau ca \u00een prima zi la Institut, unul dintre colegi, Gheorghe Ciobanu, patise un mare necaz: \u00eei arsese casa. Ei bine, Harry l-a ajutat sa iasa din acest greu impas, oferindu-i o suma importanta de bani. Numele profesorului era bine cunoscut \u00een lumea intelectualilor si, desigur, a folcloristilor, fiind stimat si iubit de foarte multi oameni. \u00cemi amintesc prelegerile tinute de el la postul national de radio despre folclor intitulate \u201eGeografia muzicala a Rom\u00e2niei\u201c, care produsesera o vie impresie publicului ascultator prin tinuta lor deosebita. Nu mai vorbesc de seria de prelegeri dedicate instrumentelor muzicale traditionale rom\u00e2nesti care au constituit mai t\u00e2rziu o sursa de \u201einspiratie\u201c pentru altii. De pilda, \u00eemi vine \u00een minte o documentata monografie a cobzei \u00eentocmita de Harry care s-a \u201epierdut\u201c la un moment dat si care a devenit evident o sursa de informare pentru altii. O seama de alte articole cu profil stiintific sau de popularizare a fenomenului folcloric au reaparut, \u00een forme usor schimbate, dupa ce se \u201epierdusera\u201c si ele tot asa de subit. Ce pot sa mai spun despre Harry Brauner este ca el a avut un rol fundamental \u00een organizarea activitatii de folclor, pe linia celor trasate de el merg\u00e2ndu-se mult timp, dupa ce nu mai era \u00een Institut.<\/p>\n

A.M.: Doamna Kahane, cum ati primit vestea neasteptata a arestarii profesorului Harry Brauner, pur si simplu peste noapte?
\nM.K.: A fost ca un traznet. Vestea ne-a cutremurat sufletele si multa vreme dupa aceea am trait cu o spaima sora cu moartea la g\u00e2ndul ca si noua, celor mai apropiati de el, ni s-ar putea \u00eent\u00e2mpla ceva rau. Am trait un sentiment de nesiguranta si de precaritate a securitatii personale \u00een acele vremuri de cumplita restriste, c\u00e2nd oameni inofensivi erau extrasi \u00een mod brutal din mediile lor sociale si profesionale pentru vini \u00eenchipuite, imaginate de politia politica a timpului, fiind mutilati sufleteste pentru \u00eentreaga viata. Harry Brauner a fost pentru mine si generatia mea de folcloristi un adevarat balsam, un model uman si profesional.<\/p>\n

A.M.: Va multumesc, stimata doamna Mariana Kahane, pentru timpul acordat acestei rememorari de suflet \u00een care ati evocat pentru eternitate figura acestui adevarat profet al folclorului rom\u00e2nesc care, prin munca si ideile sale, a \u00eennobilat mintile unor generatii \u00eentregi de iubitori ai tezaurului de traditii mostenite din batr\u00e2ni. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mariana Kahane \u00een dialog cu Alexandru Mica   \u00a0 Pe parcursul relatiei mele de colaborare cu profesorul Harry Brauner, care a durat o lunga perioada de timp, am cunoscut, prin intermediul acestuia, multe personalitati marcante din domeniul artei, culturii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, din acela al cercetarii folclorice. Fie \u00een cadrul unor \u00eentrevederi ale… Cite\u0219te mai mult »\u201eCe reprezinta Harry Brauner pentru mine\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9463,9594],"class_list":["post-16940","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-harry-brauner","tag-mariana-kahane"],"views":1064,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16940"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16940\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}