{"id":16932,"date":"2013-11-07T15:59:07","date_gmt":"2013-11-07T13:59:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16932"},"modified":"2013-11-07T15:59:07","modified_gmt":"2013-11-07T13:59:07","slug":"cainele-japonez-less-is-more","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cainele-japonez-less-is-more\/","title":{"rendered":"\u201eCainele Japonez\u201c \u2013 \u201eless is more\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Debutul \u00een lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu reflecta discret, \u00eenca o data, \u00eencercarea cinematografiei rom\u00e2nesti de a-si compensa numarul mic de productii anuale cu filme care nu se mai agata de umbrela \u201eNoului Val\u201c sau de asa-zisele filme referentiale. Cu alte cuvinte, \u201eC\u00e2inele Japonez\u201c este exact ce trebuie pentru ca cinematografia rom\u00e2neasca sa mai puna niste lemne pe foc, pe timp de toamna-iarna, si sa se pregateasca de un nou \u00eenceput. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, motivul pentru care se \u00eencadreaza \u00eentr-un pattern de \u201efilm necesar rom\u00e2nilor\u201c este acela ca, spre deosebire de povestea din \u201ePozitia Copilului\u201c, care a obtinut at\u00e2tea reclamatii din partea spectatorilor rom\u00e2ni cum ca prezinta, \u00eenca o data, mizerabilismul propriului popor, povestea din spatele filmului lui Jurgiu e transpusa curat, ca la carte, si ofera, cel putin catre final, un happy ending firesc.<\/strong> <\/em><br \/>\n\u201eC\u00e2inele Japonez\u201c \u00eesi c\u00e2stiga simpatia prin faptul ca povestea sa nu epateaza cu tot felul de tertipuri si clisee dramatice, care sa ne puna pe jar si care sa contribuie la cresterea empatiei noastre fata de protagonisti. \u00cen filmul lui Jurgiu cuvintele de umplutura lipsesc, asa cum lipsesc si emotiile nestavilite, prim-planurile nu-si au locul \u00een imaginea propusa de regizor, \u00een timp ce tensiunea continua sa fie gradata pe tot parcursul filmului. Povestea peliculei transpune drama dintre un tata si un fiu, dar tema principala este, de fapt, lipsa comunicarii \u00een familie. Ajuns la batr\u00e2neti, fara casa si fara sotie, pentru ca o inundatie i-a luat tot ce a iubit si tot ce a str\u00e2ns \u00eentr-o viata \u00eentreaga, Costache (Victor Rebenciug) nu-i da niciun semn de viata fiului sau, Ticu (Serban Pavlu), plecat \u00een Japonia de sapte ani. \u00centoarcerea neasteptata a baiatului sau, \u00eempreuna cu sotia si cu copilul lor, \u00eel pune pe Costache \u00een situatia \u00een care trebuie sa re\u00eenvete sa comunice, dar si sa \u00eencerce sa repare relatia cu fiul sau, sa accepte, am\u00e2ndoi, greselile din trecut si sa-si asume rolul de bunic.<br \/>\nPrima parte a filmului se concentreaza \u00eendeosebi pe profilul psihologic al lui Costache si construieste, treptat, punctul prim de tensiune, prin gesturile si caracterizarea indirecta a batr\u00e2nului.\u00a0 Regizorul realizeaza o monografie autentica a satului \u00een care batr\u00e2nul Costache traieste, iar pe alocuri lasa impresia ca ne uitam, mai degraba, la un documentar, asta pentru ca \u00eentre secventele dedicate personajelor regizorul insereaza si \u201etablouri miscatoare\u201c ce surprind tot felul de activitati ale satenilor. Asa cum este el construit, Costache poate fi \u00eencadrat \u00een tiparul morometian \u2013 taranul arhetipal care sta pe prispa si g\u00e2ndeste. Cu toate acestea, activitatile lui Costache sunt diferite, \u00een sensul \u00een care regizorul dezvaluie destul de t\u00e2rziu conflictul povestii si tragedia din spatele batr\u00e2nului. O mare parte din activitatile acestuia anunta nenorocirea survenita recent, prin drumurile pe care le face la fosta sa casa si prin colectarea lucrurilor personale din diverse locuri \u00een care a trait dupa inundatie. Ziua lui Costache presupune multa miscare, iar, \u00een momentele \u00een care acesta sta, centrul de interes este personalitatea batr\u00e2nului. \u00centr-adevar, Costache nu e \u201etaranul g\u00e2nditor\u201c, dar seamana foarte mult cu personajul lui Clint Eastwood din \u201eGran Torino\u201c si, astfel, devine si el un batr\u00e2n posac si irascibil, zg\u00e2rcit c\u00e2nd se cuvine, cu vorba ascutita, dar care se poate sa fi avut un alt tip de reactie \u00eenainte ca nenorocirea sa se abata asupra lui. Foarte interesante sunt si pozitionarile personajului scuturat de batr\u00e2nete \u00een cadru, pentru ca, de multe ori, opacitatea acestuia este surprinsa din spatele unei usi \u00eenchise, unui gard de metal sau de lemn, unui cadru fix din care acesta poate sa iasa sau sa intre sau se efectueze oricare alta miscare fara ca noi sa ne dam seama despre ce e vorba. Cu alte cuvinte, punctul de statie al camerei \u201ese asorteaza\u201c cu \u00eenchiderea \u00een sine a batr\u00e2nului si, implicit, cu atenuarea sentimentelor sale.<br \/>\nPartea a doua a filmului \u00eencepe \u00een momentul \u00een care Ticu \u00eesi face aparitia \u00eempreuna cu sotia si copilul lor si se concentreaza asupra reconcilierii familiale. Meritul celei de-a doua parti este acela ca nu dispune de un arsenal de replici melodramatice sau de surprize neasteptate \u00een ceea ce priveste backgroundul istoric al celor doi protagonisti, ba continua sa se axeze pe acelasi echilibru emotional provenit din caracterizarile tatalului si ale fiului. Este notabil faptul ca povestea propriu-zisa \u00eesi alege o modalitate de redare c\u00e2t se poate de simpla si de curata. Exista c\u00e2teva momente care ar fi putut crea scene conflictuale de o mai mare intensitate. Cu toate acestea, filmul lui Jurgiu pare sa dispuna de un dispozitiv special ce refuza mica tragedie parentala si ajunge \u00eentr-un stadiu de optimism natural si logic, conform asteptarilor noastre. P\u00e2na si optimismul acesta \u2013 stare noua \u00een repertoriul cinematografic rom\u00e2nesc \u2013 nu este un lucru superficial, prelucrat, ci vine \u00een completarea sperantei batr\u00e2nului ca, p\u00e2na la urma, totul va fi bine, si ca de acum \u00eencolo trebuie sa se g\u00e2ndeasca si la ceilalti si sa renunte la \u201earmura de metal\u201c.<br \/>\nPentru ca filmelor rom\u00e2nesti, care nu intra \u00een categoria de art house sau \u00een NCR, le lipseste acuratetea emotionala, care, de cele mai multe ori, e furata constiincios de la filmele americane, \u201eC\u00e2inele Japonez\u201c debuteaza \u00eentr-o maniera c\u00e2t se poate de \u201esanatoasa\u201c, iar \u201eless is more\u201c nu pleaca de la o conceptie minimalista, ci de la o nevoie de simplitate specifica, \u00eennascuta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Debutul \u00een lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu reflecta discret, \u00eenca o data, \u00eencercarea cinematografiei rom\u00e2nesti de a-si compensa numarul mic de productii anuale cu filme care nu se mai agata de umbrela \u201eNoului Val\u201c sau de asa-zisele filme referentiale. Cu alte cuvinte, \u201eC\u00e2inele Japonez\u201c este exact ce trebuie pentru ca cinematografia rom\u00e2neasca sa mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cainele-japonez-less-is-more\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eCainele Japonez\u201c \u2013 \u201eless is more\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9583,83,9584,80,9585],"class_list":["post-16932","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cainele-japonez","tag-film","tag-film-de-festival","tag-film-romanesc","tag-filme-romanesti-la-festivaluri"],"views":1805,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16932"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16932\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}