In primavara anului 1869, intemeietorul scolii pedagogice publice din Maramures, Ioan Busitia, face o calatorie in Tara Oasului, unde participa la sfintirea bisericii din satul Prilog. In trei numere din revista \u201eFamilia\u201c (numerele 12, 13, 14) va publica un reportaj despre Oas. Vizita s-a int\u00e2mplat in toamna anului 1868. Desi nu scrie clar despre o bataie cu cutitele dintre feciorii din Prilog, el noteaza in \u201eFamilia\u201c (Ioan Busitia, \u201eTara Oasului\u201c, in revista \u201eFamilia\u201c, Budapesta,1869, nr. 14 din 6\/18, aprilie, p. 162-163): \u201ePoporul era adunat cu numar frumos si imbracat sarbatoresc, mai ales femeile, infrumusetate cu bani de argint pe cap si pe frunte, ma silira a tine din respect archiologic intre d\u00e2nsele un fel de revista campestra, insa nu am reusit a descoperi nici un ban vechi si demn de atentie, cu at\u00e2t mai v\u00e2rtos gasii ochi de rom\u00e2ncute care animau pretutindeni. Sunetul maiestatic ne anunta cum ca solemnitatea isi lua inceputul la care ne grabim si noi a lua parte in corpore. Ceremonia s-a tinut cu asistenta unui numar frumos de preoti, corul era asemenea bine reprezentat, insa, la auditia incercarii de armonie, imi veni in minte ca oarec\u00e2nd vom avea ocazia a invata si noi rom\u00e2nii regulile armoniei vocale sistematice… Ceremonia a fost mareata si predica la fel. Dupa acest act bisericesc urma o petrecere data prin preotul locului, insa nu am putut intelege cauza pentru ce la toate mesele nici un toast nu s-a tinut. La sf\u00e2rsitul praznicului era sa fie aranjata o petrecere nationala in onoarea tineretului de ambe secsele. Era o bucurie a privi asupra acestui tineret ales, ce e mai mult tot rom\u00e2n, dar era un pacat neiertat a trimite aceste flori inc\u00e2ntatoare, ambitie nationala, catre casa inainte de a se petrece c\u00e2tva timp laolalta. Dar soarta fatala voii ca frumosul public sa fie si aici despartit in doua partide (tabere). Asa ca una partida pleca spre a-si tine petrecerea la scaldele Bicsadului, pe c\u00e2nd cealalta a ramas pentru a petrece la Prilog. Cine poarta vina dezbinarii? Nu stiu. Insa am inteles cum ca ambele parti erau nemultumite cu dispunerea si aranjarea la masa. Soarta m-a aruncat si pe mine la Bicsad. Cu alegerea fui pedepsit pentru ca muzicantii au ajuns la 10 seara. Totusi, nobletea societatii adunate, conversatia joviala in limba materna, convenirea cu mai multi cunoscuti dintre batr\u00e2ni, ne risipi orele de asteptare destul de repede. Jocul s-a inceput cu ardeleana. Rom\u00e2na nu s-a jucat din simplu fapt ca muzica nu a stiut sa o c\u00e2nte. La miezul noptii, doua dame ne-au surprins cu un joc pur national. Balul a trecut, insa dulcea lui suvenire se va pastra mult timp in amintire… Lu\u00e2ndu-mi ramas bun si cordial de la bravii mei cunoscuti si amici si de la scumpele lor familii, cu un v\u00e2nt favorit si o privire amicala peste Tara Oasului, trecui peste dealul Racsei catre Seini.
\nCu o cordiala primire am fost onorat la Seini. Am c\u00e2ntat \u201eAstazi fratilor rom\u00e2ni\u201c, acompaniati de ecoul dealurilor vecine, am facut o excursie in viile Seiniului, am vorbit de planul de a ridica un monument martirului natiunii Sava Brancoviciu si multe suveniruri interesante imi vor ram\u00e2ne scrise in minte. Dupa o petrecere de o zi in frumosul oras al Seiniului, am plecat apoi spre Baia Mare, catre Baia Sprie, unde petrecuram c\u00e2teva zile interesante, si apoi plecai acasa spre Marmatia, ca sa apuc din nou firul ocupatiilor mele de toate zilele\u201c (Ibidem, p. 162-163).
\n\u201eIn ziua de Sf\u00e2nta Maria Mica, pe la 8 si jumatate am plecat de la bunul nostru ospataru, zelosul preot al Bicsadului cu c\u00e2teva cara catre scopul calatoriei noastre la Prilog. Iar in scurta calatorie de o ora si jumatate avui ocazia a vedea si cunoaste Tara Oasului. In intreaga sa extindere, tara corespunde pe deplin numelui. Intr-un oval cu aria sud-nord, format de dealuri paduroase in extensie de c\u00e2teva dealuri sunt jur imprejur asezate 17 sate, toate rom\u00e2ne: Moisieni, Certeze, Negresci, Vama, Racsia, Prilogu, Calinesci, Boinesti, Tripu, Bicsadu, Turu, Ghertia si altele si doua unguresci, Uivaroj si Remiete.
\nIntr-adevar, frumoasa tarisoara rom\u00e2neasca intr-un compendiu asa de mic, c\u00e2t un glas statornic barbatesc, ar fi in stare deodata pe toate a le alarma. Centrul rom\u00e2nismului Tarii Oasului ar fi Negrescii, care cu timpul va si juca un rol important, e dureros ca locurile de capetenie de-a lungul drumului sunt deja ocupate de evrei si mi-e teama ca rom\u00e2nii sa nu devina, ca in Borsia si in alte comune din Marmatia, a fi siliti a se muta cu locuinta la hotare si in paduri, ceea ce vadeste o mare nepasare a persoanelor conducatoare. Ce mare binefacere ar fi pentru Tara Oasului o scoala normala bine organizata, ce prin intelegere c\u00e2t de usor se poate realiza. Dar mi se pare ca interesul parintilor poporului de p\u00e2na acum a fost \u201equat capita tot sensus\u201c, am auzit si pareri care opinau cum ca Manastirea Bicsadului ar fi cel mai comod loc pentru infiintarea acelei scoli normale. Ideea nu ar fi rea, parintii calugari moderni si altcum tare s-au abatut de la destinul primitiv al manastirilor.
\nPam\u00e2ntul Tarii Oasului luat in genere nu ar fi bun, caci este impletitura de parti mai mult vegetale, insa, dupa cum observai, este rau cultivat.
\nVorbind despre Tara Oasului, ma simt provocat a vorbi ceva si despre poporul rom\u00e2n de acolo, care in genere luat este un popor sanatos, de statura mijlocie, ici colea se vede c\u00e2te un atlet, cu fata dupa natura rasei rom\u00e2ne mai mult bruneta, muierile care se ocupa mult cu lucrarea c\u00e2mpului sunt de o constructie compacta si sanatoasa, mai toate poseda tipul spaniol, cu ochi mari si negri, vioi si plini de expresiune, iar de afli intre frumoasele rom\u00e2ncute ochi albastri de acestia si cea mai flegmatica (suflet) anima o pot aduce in perplexitate.
\nImbracamintea de gala a femeilor? Este adusa mai toata de la oras, mi se pare ca asta e cauza, de casuta rom\u00e2nului se afla la marginea gradinii asa de izolata.
\nPoporul este foarte harnic. La ora 3 dimineata vedeam femeile la c\u00e2nepa, cartofi, cules de cucuruz si alte ocupatii. Una din ocupatiile de baza ale osenilor este cultivarea pomilor inc\u00e2t piata orasului Marmatiei toata este plina de struguri si alte poame peste tot anul… Asa imi explic ridicarea bisericilor grandioase din material solid, ce ca niste trofee se inalta spre cer in toate comunele, desi inca mai toate sunt fara turn. Scolile sunt inca slabute si cele mai multe parca au scapat dintr-un cutremur de pam\u00e2nt, sunt insa facute dispozitiunile ca sa fie inlocuite cu altele noi si corespunzatoare.
\nCeea ce mi-a stors mirare in Tara Oasului a fost asemanarea cea mare a invatatorilor unul cu altul, statura mijlocie, fata bruneta, ochii ageri si negri, barbia rasa, mustati sucite, sunt semnele caracteristice ale unui invatator din Tara Oasului. Insa respectul tine de dorinta sacra de a aminti si recunoaste cum ca cu c\u00e2ti avui onoare a conveni si conversa in toti am descoperit solidaritate, simturi bune nationale, dar intre toate dorinta inflacarata de a se jertfi si contribui pentru inaintarea poporului in cultura. Despre preoti nu pot aminti dec\u00e2t ca sunt si ei insufletiti pentru natiune si au o stare materiala foarte buna\u201c (Ioan Busitia, \u201eTara Oasului II\u201c, in revista \u201eFamilia\u201c, Budapesta.1869, nr. 13 din\u00a0 30 martie-30 aprilie, p. 162).
\n\u201eApoi dealul Moisenilor p\u00e2na la Bicsad, unde ca in ziua sarbatorii Sf. Maria Mica era chiar ziua de procesiune, ziua de indulgente si adunare pentru toti crestinii evlaviosi de mai departe si de aproape, o astfel de adunare fie si astfel de zgomotoasa intre rom\u00e2nii nici c\u00e2nd nu vazusem, la Nicula, rom\u00e2nii se roaga in taina, la Bicsadu, insa slovaci, rusi, unguri si svabii, par ca se croiesc a purta un proces cu puterile de sus. Precum am inteles, ruga cea zgomotoasa la Bicsad tine c\u00e2te 3-4 zile, ori icoana miraculoasa ce se afla in biserica de piatra a Manastirii Bicsadului e o icoana dupa modelul de la Nicula. Era foarte mult popor adunat, rom\u00e2nimea insa la toata ruga si solemnitatea lua parte mai mult pasiv, pe c\u00e2nd restul ducea tonul, altcum si manastirea purta un tip mai mult rusesc, cu toate ca se afla pe pam\u00e2nt si teritoriu rom\u00e2nesc.
\nAnomalii din acestea se vad aici mai multe a caror cauze zac ascunse in trecut.
\nDin minunile cele mai numeroase produse prin miraculoasa icoana a Sfintei Nascatoare se amintesc mai ales ca fecioarele si vaduvele isi capata barbati dupa plac, insa adesea s-a int\u00e2mplat ca o sarmana de muiere a alergat a doua la icoana sf\u00e2nta a Bicsadului ca sa-i ieie barbatul de pe cap, ca e prea aspru. Aceea, intr-adevar, se poate observa cum ca nicaieri at\u00e2tea muieri ca la astfel de ruga publica nu vei gasi, si eu nu stiu de ce sa nu se adune?
\nPoporul, mai ales cel rom\u00e2n si altcum arareori convine sa se str\u00e2nga laolalta chiar mi-a placut mult ideea inteligentei rom\u00e2ne de a intruni pe viitor aceasta solemnitate totdeauna cu un bal in scop filantropic\u201c (Ibidem, p. 162-163).
\nAm citat at\u00e2t de amplu notele de calatorie din Tara Oasului, publicate in revista \u201eFamilia\u201c din primavara anului 1869, pentru ca autorul reda parfumul acestui tinut, descrie portul si comportamentul oamenilor, dar, mai ales, face o descriere ampla a praznicului de la Manastirea Bixad. Calatoria are loc toamna, dar articolul apare in revista la sf\u00e2rsitul anului urmator, adica in anul 1869. Dascalul avea 61 de ani si o cariera stralucita la catedra. Este insotit in calatorie de elevii ce, pentru putin timp, aveau sa devina invatatori in satele din aceasta parte de tara. Dascalul, de data aceasta, in calitate de reporter al revistei amintite, avea sa noteze: \u201eVorbind despre Tara Oasului ma simt provocat a vorbi ceva si despre poporul rom\u00e2n de acolo, care in genere luat e un popor sanatos, de statura mijlocie, cu fata dupa natura rasei romane, mai mult bruneta. Iar muierile, care se ocupa mai mult cu lucrarea c\u00e2mpului sunt de o constructie compacta si sanatoasa, mai toate poseda tipul spaniol, cu ochii mari si negri, vioi si plin de expresiune, iar de afli printre frumoasele rom\u00e2ncute c\u00e2te una cu ochi albastri incepe sa te doara sufletul\u201c (Ibidem, p. 162-163). Reporterul a reusit sa ne faca descrierea locuitorilor, portretul barbatilor si al femeilor.
\nChiar daca reporterul a asistat la o crima, cea descrisa si de catre Ionita G. Andron, c\u00e2nd Ion Berinde a fost omor\u00e2t de catre Tilica din Prilog, nu face descrierea acesteia in revista, ci aminteste in treacat despre faptul ca lumea dupa sfintirea bisericii s-a impartit in doua tabere.<\/p>\n
Cercetatorul I.A. Candrea, in studiul sau, \u201eGraiul din Tara Oasului\u201c, face o descriere a firii osanului. \u201eOsanul pe c\u00e2t e de bl\u00e2nd, pe at\u00e2t e de iute la m\u00e2nie. Cutitul, de care nu se desparte niciodata, fie el pus in straita, in tasca sau la br\u00e2u, e usor scos la iveala si deseori se int\u00e2mpla omoruri, mai cu seama in zilele de sarbatoare, c\u00e2nd s-au golit c\u00e2teva sticle de palinca mai mult.
\nSunt foarte m\u00e2ndri si increzatori in sine. Ti se adreseaza cu tu si tine; rareori si numai catre cei straini se adreseaza cu dumneata. Tin la obiceiurile si la portul lor si sunt renumiti pentru conservatorismul lor; n-au adoptat nici un joc, nici un c\u00e2ntec de la altii, asa ca au un singur joc, o singura hora, un singur dant si o singura melodie. Pacatul e ca se cam iau cu bautura si isi ruineaza sanatatea si averea.
\nDe altfel foarte milosi, consacra primavara o zi c\u00e2nd ara pe la cei fara mijloace si iarna (de obicei a treia zi de Craciun) cara din padure lemne la vaduve si la saraci.
\nC\u00e2t tine munca se duc si fac claca unul la altul c\u00e2te o jumatate de zi p\u00e2na ce ispasesc tot lucrul\u201c (I.A. Candrea, Graiul din Tara Oasului, in Buletinul Societatii Filologice, Bucuresti, Ed.Socec, 1907, p. 12).
\nFirea osanului, modul de viata, obiceiurile si traditiile culturale, alaturi de frumusetea peisajului si coloritul costumului traditional si, implicit, al vietii, st\u00e2rnesc interesul oricarui cercetator de a scoate la lumina tot ce e numai aici, caci osanului nu-i sta in fire sa isi etaleze principiile si valorile culturale in afara acestui spatiu, insa celor interesati le da \u201edezlegare\u201c sa vina, sa vada, iar apoi sa spuna si altora. Acest lucru este valabil desigur atunci c\u00e2nd osanul este surprins in spectacolul \u201elumii\u201c de la el de acasa.<\/p>\n
In portul Oasului predomina culoarea rosie, care reflecta dragostea omului pentru viata si frumusete, asta la femei, pentru ca in portul barbatilor avem culorile sobre, negru si alb. In Tara Oasului colorile sunt vii. O casa de tip vechi, inmuiata in albastru, ne ofera un sentiment de intimitate cu firea. E o speranta vegheata de eternitati sacre. Aceste sensuri erau legi p\u00e2na nu demult. In Tara Oasului exista un adevarat cult pentru lemn. Troita, cruce de morm\u00e2nt, casa, leagan, lingura, roata, fluier, icoana, poarta, cop\u00e2rseu. Aceasta imagine iti oferea o incremenire in timp. Oasul a asteptat un moment de exprimare, o dorinta de schimbare. Casele in albastru au inceput sa dispara, in locul lor au ramas adevarate palate, Tara Oasului a devenit dupa 1989 \u201eTara de miliarde\u201c.. S-a construit enorm de mult, din orgoliul cu sacrificii in competitie pentru urmasi si pentru privitori si nu pentru sine. Marmura, betonul, mozaicul, inoxul si materialele de constructii moderne au ucis viul de altadata al Tarii Oasului. Noile generatii au uitat de \u201elucrurile batr\u00e2nesti\u201c.<\/p>\n
Dar putini au vorbit in cercetarile lor despre o alta fire a celor din Oas. C\u00e2nd se aprind la m\u00e2nie si ucid cu cutitul si atunci c\u00e2nd nu sunt in spatiul lor.<\/p>\n
Etnologul Ion Muslea este cel care reia tema despre firea osanului intr-un studiu care il va publica in revista \u201eTransilvania\u201c:
\n\u201eOsanul e foarte d\u00e2rz din fire si e m\u00e2ndru de originea lui, poate ca nici un alt rom\u00e2n. Osanul nu e numai d\u00e2rz, ci si demn:
\n\u201eFecioru care-i fecior
\nSi-n temnita-i domnisor\u201c,
\nspune un c\u00e2ntec al lor.
\nDe asemenea foarte usor ii poti jigni. Le sare tandura foarte iute, cutitul fulgera intr-o clipita – e vorba mai ales de certurile si bataile feciorilor la hora – si cel ce a indraznit sa-l supere sau sa-l atinga are adeseori rani grele de indurat.
\nCutitul acesta, nedespartit, ca si straita in care e purtat, e c\u00e2ntat ca in niciun alt tinut rom\u00e2nesc:
\n\u201eTrii cutite in curea:
\nUnu zbiara, altu pl\u00e2nge
\nUnu carne sa man\u00e2nce!\u201c
\nAstfel de versuri ar putea face pe unii sa creada ca osanul e salbatic. Ar fi o mare greseala.
\nInchipuiti-va un tip de maramuresean din cei mai alesi, poate mai bine legat, mai voinic, mai d\u00e2rz si mai plin de vigoare. Asa arata un osan adevarat. Figura ii e rareori senina, suferintele anilor i-au imprimat o expresie incruntata, aproape agresiva. Parul negru caz\u00e2nd bogat pe frunte, contribuie si el la aceasta impresie. Parul e, de altfel, o m\u00e2ndrie a osanului. Batr\u00e2nii spun ca numai cei ce se intorceau din temnita umblau tunsi\u201c (Ion Muslea, \u201eTara Oasului\u201c, in revista \u201eTransilvania\u201c, Sibiu, 1941, anul 72, iunie nr. 4, p. 32).<\/p>\n
Fiul lui Ionita G. Andron, Ioan George Andron, in lucrarea aparuta la Negresti, in memoria tatalui sau, face si el o descriere a firii osenilor: \u201eCelalalt lucru care ne-a mirat, sa nu spun socat, era lumea din Negresti, majoritatea locuitorilor fiind imbracati oseneste in zilele comune, iar duminica si de sarbatori cei imbracati domneste se pierdeau printre oseni. Portul cu totul original, at\u00e2t la femei, c\u00e2t mai ales la barbati, cu gaci largi si clopurile mici din paie, muzica de-a dreptul stranie, t\u00e2puriturile si dansurile tinerilor pentru noi erau exotice\u2026 Erau foarte aprigi osenii, mai ales tinerii care se infierb\u00e2ntau la joc, intrau in dispute, ba pentru o fata, ba pentru un loc c\u00e2t mai apropiat de ceteras, animati de ambitia de a juca \u201esub grumazu ceterii\u201c, asa ca rar era dans fara bataie, cu cutitul sau cu parul, care se termina de multe ori in spital, la tribunal si uneori la cimitir\u201c (Remus V\u00e2rnav, op. cit., p. 55). In primavara anului 1869, intemeietorul scolii pedagogice publice din Maramures, Ioan Busitia, face o calatorie in Tara Oasului, unde participa la sfintirea bisericii din satul Prilog. In trei numere din revista \u201eFamilia\u201c (numerele 12, 13, 14) va publica un reportaj despre Oas. Vizita s-a int\u00e2mplat in toamna anului 1868. Desi nu scrie clar despre o… Cite\u0219te mai mult »Firea osanului (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9581,9582,9580],"class_list":["post-16927","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-familia","tag-despre-tara-oasului","tag-ioan-busitia"],"views":2369,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16927","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16927"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16927\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16927"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16927"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16927"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCei care au poposit mai mult timp in Tara Oasului, sau chiar au locuit acolo, au inceput sa se obisnuiasca cu firea locuitorilor si sa adune tot mai multe povesti despre crime. Este suficient sa notam ca la Inalta Curte de Justitie si Casatie din Oradea, din 1932, acuzatul Somlea Gheorghe, care in ziua de 20 septembrie 1931, a lovit cu un cutit, cu intentiune, dar fara intentiunea de a ucide, corpul vatamatilor Mois Gheorghe Nemtuc si Mois Grigore a Petri, cauz\u00e2ndu-le leziuni corporale grave, a avut un aparator in persoana dr. Iosif Marcovici (avocat), care il scoate nevinovat.
\nUn alt mandat de arestare pe numele lui Mihoc Ioan din Certeze ne arata ca: \u201eacesta impreuna si in comun cu inculpatul Mihoc Vasile Alexuri cu intentiunea de a ucide, dar fara precugetare, in cursul unei incaierari cu Dorlea Ion a Cloparului si cu Dorlea Grigore a Cloparului, au tabar\u00e2t asupra lui Dorlea Ion pe care l-a lovit cu un par si cu toporul care din cauza loviturilor date de inculpati a incetat din viata. Mihoc este arestat pentru crima de omor sav\u00e2rsita la 3 noiembrie 1936 in Certeze\u201c (Arhivele Nationale-Serviciul Judetean Satu Mare, Fondul Penitenciarului Satu-Mare cu nr. de inventar 12, Dosar nr. 37, p. 114). Av\u00e2nd in vedere ca acest fapt este prevazut de Codul penal art. 379, coroborat cu art. 239 c.p., la temnita grea de la 10 la 16 ani, judecatorul de instructie semneaza un mandat de arestare pentru vinovat in data 13 noiembrie, 1936.
\nIn Fondul Primaria Municipiului Satu Mare (oficiul juridic) nr. actului 63 aflam ca intr-un proces intentat de Ioan Bene contra lui Mihai Tatar pe anul 1800 judecator este Toth Janos, cauza este lovire si cauzarea unor leziuni corporale grave prin folosirea cutitului. In anul 1850, din cele 300 de cauze dezbatute la tribunal, 110 erau penale…
\n(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"