{"id":16925,"date":"2013-11-07T15:54:17","date_gmt":"2013-11-07T13:54:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16925"},"modified":"2013-11-07T15:54:17","modified_gmt":"2013-11-07T13:54:17","slug":"arta-detaliului-si-a-sugestiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-detaliului-si-a-sugestiei\/","title":{"rendered":"Arta detaliului si a sugestiei"},"content":{"rendered":"

Yasushi Inoue, Cupa de clestar<\/em>, traducere si note de Flavius Florea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pentru a intelege importanta culorii in viata oamenilor din veacurile trecute, un profesor pensionar isi dedica tot timpul pe care il are la dispozitie nu numai studierii istoriei artelor vizuale din Japonia, ci si incercarii de a deprinde el insusi modul traditional de receptare a aparent at\u00e2t de simplelor ornamente picturale. Cum? Oric\u00e2t de straniu ar putea sa para, el se decide, in plina epoca moderna, sa fabrice culori \u2013 propun\u00e2ndu-si chiar sa atinga perfectiunea vechilor nuante din celebre stampe \u2013 folosind metodele stravechi, cunoscute de generatii in Arhipelag, dar uitate in ultima vreme, din cauza invaziei de produse occidentale.
\nDincolo de celebritate \u00a0<\/strong>
\nAparent, simplul capriciu al unui pensionar aflat in cautarea unei ocupatii cu care sa-si umple prea lungile ore ale singuratatii. Dar relatarea acestui fapt ce pare a tine de lumea banalului si a cotidianului spune ceva esential nu numai despre lumea japoneza a secolului XX, prinsa intre tensiunile uneori extrem de acute dintre valorile traditionale, autohtone, si cele modern-occidentale, nici exclusiv despre sufletul nipon, intotdeauna atent la detalii, fie ele si neinsemnate, ci si despre maniera de a scrie a unuia dintre cei mai importanti prozatori din acest spatiu cultural, autorul povestirii centrate in jurul demersului oarecum utopic al fostului profesor, at\u00e2t de pasionat de lumea culorilor specifice regiunii sale.
\nYasushi Inoue (1907\u20131991), caci despre el este vorba, desi mai putin cunoscut cititorilor occidentali, in comparatie cu conationalii sai Yasunari Kawabata sau Yukio Mishima, este unul dintre cei mai apreciati oameni de litere japonezi ai epocii contemporane. Ajuns rapid la celebritate, prin publicarea, in 1949, a extraordinarei nuvele \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c si recompensat, in scurta vreme, cu numeroase premii literare nipone (prestigiosul Premiu Akutagawa fiindu-i decernat, tot in 1949, pentru povestirea \u201eLupta cu tauri\u201c), Inoue a figurat, nu o data, si pe listele \u2013 mai lungi sau mai scurte \u2013 ale candidatilor la Premiul Nobel, fara insa a-l si primi. Cu toate acestea, opera lui este de o profunzime si de o acuitate a analizei psihologice, o finete a observatiei si a detaliului si o delicatete care il individualizeaza puternic printre contemporanii sai. Nici Natsume Soseki ori Haruki Murakami nu au reusit sa ajunga vreodata, nici chiar in cele mai reusite pagini ale lor, la tonul elegiac, la subtilitatea aluziva sau la farmecul discursiv care se regasesc in toate scrierile lui Inoue, fie ca e vorba de proza scurta (remarcabila ram\u00e2n\u00e2nd pentru totdeauna \u201eLupta cu tauri\u201c), de romanul istoric \u201eLupul albastru\u201c \u2013 de neuitat fiind, aici, figura lui Ginghis Han \u2013, ori de romanul de analiza psihologica sau de familie. Caci Yasushi Inoue, ram\u00e2n\u00e2nd un reprezentant prin excelenta al literaturii moderne, stie cum sa pastreze legatura cu traditia \u2013 traditiile! \u2013 lumii nipone, dar si cum sa faca acest lucru intr-un mod sensibil diferit fata de Yasunari Kawabata. El nu scrie niciodata poeme in proza si nu se foloseste de tehnica includerii \u201egolului epic\u201c in textele sale, asa cum proceda autorul \u201eTarii zapezilor\u201c, ci, perfect cunoscator al esteticii occidentale (autor al unei teze de licenta dedicate esteticii lui Paul Val\u00e9ry) si al tehnicilor narative ale prozei secolului XX, le aplica unui univers pe care nu il rupe, insa, niciodata, de cadrul specific nipon. De aici profunda melancolie si notele elegiace ce-i strabat textele.
\nRabdare si delicatete<\/strong>
\nProzatorul nu face altceva dec\u00e2t sa repete, la nivel simbolic \u2013 si, fara indoiala, narativ \u2013 modelul propriului sau personaj, profesorul pensionar dispus sa-si petreaca restul vietii pentru a deprinde si duce la perfectiune o arta considerata perimata si anacronica. Numai ca Inoue nu actioneaza doar la nivelul unei culori \u2013 nici macar doar la acela al culorii locale… -, ci are in vedere un cadru mai larg si mai multe niveluri de semnificatie, opera sa capat\u00e2nd, astfel, dimensiuni pe care o prima lectura nu ne-ar face, poate, sa le banuim. Iar rabdarea si temeinicia cu care se dedica elaborarii oricarui text ram\u00e2n exemplare, mai cu seama in contextul lumii at\u00e2t de grabite a ultimului secol: este proverbiala calatoria pe care Inoue a facut-o p\u00e2na la Muntele Hodaka, pe care l-a si escaladat apoi nu mai putin de patru ori, pentru a aduna, in mod nemijlocit, materialul documentar de care avea nevoie pentru definitivarea romanului \u201eZidul de gheata\u201c. De asemenea, in perioada in care lucra la \u201eWadatsumi\u201c (\u201eZeul marii\u201c), o creatie epica de proportii vaste, cronica de familie si deopotriva excelent roman istoric, autorul a petrecut luni in sir in Statele Unite ale Americii, pentru a intelege mai bine si la fata locului drama traita de membrii familiilor mixte, americano-japoneze, si mai cu seama de descendentii lor dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial. Toate aceste amanunte inceteaza sa fie, in cazul unui asemenea scriitor, simple detalii biografice, menite a da culoare prezentarilor academice, ele devenind, practic, parte integranta din chiar procesul de creatie si, mai important, din esenta prozei sale.
\nVolumul de povestiri \u201eCupa de clestar\u201c cuprinde opt povestiri ale lui Inoue, alese, deloc int\u00e2mplator, doar dintre acelea al caror cadru de desfasurare este legat de lumea japoneza; tocmai pentru ca aceste texte surprind cel mai bine si evidentiaza perfect nu numai tensiunile societatii nipone in epoca deschiderii spre lumea occidentala, ci si arta desav\u00e2rsita a autorului. Bucata care da si titlul prezentului volum, \u201eCupa de clestar\u201c (\u201eGyokuwanki\u201c), stabileste coordonatele acestui gen de proza: aici, nefericita poveste de dragoste a unui imparat din secolul al VI-lea, simbolizata de doua vase de clestar care sunt descoperite dupa veacuri de un pasionat cercetator, trimite la o situatie din prezent, ce marcheaza chiar existenta unuia dintre protagonistii textului (sora lui av\u00e2nd un mariaj ce pare a repeta datele celui imperial, din vechime.) Dovada, daca mai era nevoie, ca unele lucruri nu se schimba niciodata, dar si \u2013 mai ales \u2013 ca nefericirea omeneasca e la fel de sf\u00e2sietoare oriunde si oric\u00e2nd. Caci, desi in ambele casnicii totul ar fi putut sa fie bine, absolut totul sf\u00e2rseste in suferinta si moarte, totul devine risipire, pierdere \u2013 a celui drag si a iluziei pe care, la un moment dat, protagonistii au luat-o drept dragoste. Acestea sunt, de fapt, si marile teme ale povestirilor lui Inoue: dragostea, pierderile de tot felul, singuratatea si instrainarea, dificultatea comunicarii reale si profunde, esecul, ratarea. Astfel, in \u201eObasute\u201c se aduce in prim plan vechiul obicei de a abandona v\u00e2rstnicii care implineau saptezeci de ani pe Muntele Obasute, iar acest fapt, inspaim\u00e2ntator in trecut, ajunge sa le para v\u00e2rstnicilor din prezentul naratiunii o adevarata binecuv\u00e2ntare si o reala usurare pentru ei si familiile lor…
\nSugestie si intuitie <\/strong>
\na peisajului<\/strong>
\nInoue dovedeste, abord\u00e2nd astfel de subiecte si reusind sa faca din fiecare povestire un adevarat tur de forta (la nivel stilistic si nu numai), o neasemuita capacitate de a transmite stari emotionale difuze si, nu o data, contradictorii, dar si de a trata cadrul natural cu o familiaritate si cu o intuitie a valorii peisajului rar int\u00e2lnite. Personajele sale se retrag, uneori, in natura \u2013 sau, cel putin, au tendinta aceasta -, vaz\u00e2nd in ea unica solutie pentru rezolvarea, fie si temporara, a problemelor grave cu care se confrunta. Ca, uneori, ratarea nu poate fi ocolita si nici ascunsa la infinit, asa cum se int\u00e2mpla in \u201eRododendronii din Hira\u201c sau in \u201eViata unui falsificator\u201c este adevarat, insa ram\u00e2ne remarcabila abilitatea lui Inoue de a spune at\u00e2t de mult in at\u00e2t de putine pagini. Si, uneori, chiar mai important dec\u00e2t de a spune, de a sugera, pur si simplu. Iar aceste calitati identificabile in creatia sa au fost deprinse, dupa cum autorul insusi a marturisit, inca din primii ani ai copilariei, c\u00e2nd Inoue s-a confruntat cu o situatie mai putin obisnuita, fiind crescut in familia concubinei bunicului sau din partea mamei. Iar tensiunile inerente ivite in mijlocul unei astfel de familii, precum si starile greu de definit pe care le traia el sau le presimtea la diferiti membri ai acestui grup eterogen l-au determinat pe scriitorul de mai t\u00e2rziu sa se raporteze la lumea din jur cu o sensibilitate aparte si, nu o data, capabila sa observe chiar si ceea ce, de obicei \u2013 mai ales in Japonia, dar, desigur, nu numai \u2013 ram\u00e2ne ascuns in spatele mastilor sociale.
\nInca un aspect remarcabil al prozei lui Inoue, mai cu seama al prozei scurte, este utilizarea frecventa a persoanei int\u00e2i singular si construirea unor naratori pe deplin credi(ta)bili, trecutul devenind, deci, intotdeauna personal si asumat pe de-a-ntregul; chiar mai important, dovedindu-se a fi extrem de viu si de pregnant in toate datele sale. In acest fel, fiecare text rezista nu numai prin linia narativa ca atare, ci si prin viziunea pe care o prezinta cu naturalete, o viziune specifica si inconfundabila, de natura a-l implica pe cititor in atmosfera creata. Totul prezentat cu o simplitate a stilului si cu o limpezime uluitoare, acesta fiind si fondul pe care personajele isi traiesc dramele, ratarile sau iubirile esuate, dar si pe care au, chiar si in esec, revelatia posibilitatii salvarii, fie si tardive, prin intermediul artei. Povestirile traiesc, astfel, cumva din interior, fie ca e vorba despre cele istorice ori despre acelea care mizeaza pe evidentierea diferentelor de mentalitate dintre lumea moderna si cea traditionala sau despre cele unde Inoue construieste, ca nimeni altul \u2013 si, practic, cum numai el mai reusise sa o faca si anterior, in \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c, de pilda \u2013 perfectele triunghiuri conjugale. Perfecte si, desigur, cu at\u00e2t mai dureroase pentru cei implicati.
\nIar daca, in proza istorica, Inoue pornea, implicit, de la marele model al lui Stendhal, prezent\u00e2nd marea istorie pentru a evidentia modul in care fortele exterioare determina actiunile omenesti, trebuie sa recunoastem ca autorul nipon reuseste sa se si detaseze de aceasta structura si de aceasta intelegere a lumii si a mecanismelor sociale, c\u00e2ta vreme conflictul resimtit de fiinta umana este mereu atenuat, la el, prin accentul pus pe filosofia buddhista a predestinarii. Povestirile lui Yasushi Inoue devin, astfel, expresii perfecte ale patosului uman si ale singuratatii, ale izolarii si suferintei ce reprezinta, adesea, destinul omenesc pe acest pam\u00e2nt.
\nDar, deopotriva, textele acestea spun multe despre cum existenta pe care omul o (poate) duce, in anumite perioade sau momente, nu este cu adevarat a lui \u2013 sau, in orice caz, nu este exact ceea ce si-ar fi dorit sa fie. Protagonistii lui Inoue tind sa se transforme, in unele situatii, in ceea ce altii, cei dragi sau apropiati cred sau spun despre ei, dar si sa inteleaga, chiar daca mai \/ foarte \/ prea t\u00e2rziu c\u00e2te suferinte le-au adus alegerile pe care, cu voie sau fara voie, le-au facut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Yasushi Inoue, Cupa de clestar, traducere si note de Flavius Florea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.   Pentru a intelege importanta culorii in viata oamenilor din veacurile trecute, un profesor pensionar isi dedica tot timpul pe care il are la dispozitie nu numai studierii istoriei artelor vizuale din Japonia, ci si incercarii de a deprinde… Cite\u0219te mai mult »Arta detaliului si a sugestiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[9579,9578],"class_list":["post-16925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cupa-de-clestar","tag-yasushi-inoue"],"views":1251,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16925"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16925\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}