{"id":16921,"date":"2013-11-07T15:51:23","date_gmt":"2013-11-07T13:51:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16921"},"modified":"2013-11-07T15:51:23","modified_gmt":"2013-11-07T13:51:23","slug":"confluenta-dintre-realitate-si-fictiune-in-jurnalul-lui-ion-d-sarbu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confluenta-dintre-realitate-si-fictiune-in-jurnalul-lui-ion-d-sarbu\/","title":{"rendered":"Confluenta dintre realitate si fictiune in \u201eJurnalul\u201c lui Ion D. Sarbu"},"content":{"rendered":"

La 94 de ani de la nasterea scriitorului (28.06.1919, Petrila) si la 24 de ani de la moarte (17.09.1989, Craiova), opera sa \u00eenca \u00eesi cauta locul \u00een ierarhia literelor rom\u00e2ne. \u00cen memoria importantului scriitor a avut loc la Craiova a V-a editie a \u201eColocviilor Ion D. S\u00e2rbu\u201c (12-13 oct.a.c.), la Biblioteca Judeteana \u201eAlexandru si Aristia Aman\u201c si la Teatrul National \u201eMarin Sorescu\u201c din Craiova, \u00een organizarea si coordonarea poetului Nicolae Coande, demn urmas al celebrului sau predecesor, I.D.S\u00e2rbu, la Secretariatul literar al teatrului craiovean.<\/strong><\/em>
\n\u201eJurnalul unui jurnalist fara jurnal\u201c, una dintre capodoperele scriitorului, nu \u00eentruneste numai coordonatele clasificatoare care i s-au consacrat. Nu este numai o scriere diaristica sau memorialistica. \u00cen taxonomia proprie, opera este considerata de catre autor un \u201eroman politic\u201c. Are suficiente ingrediente pentru a fi considerat si roman scris sub forma de jurnal cu caracter eseistic. Putem spune ca este o \u201eopera aperta\u201c, pretabila variilor deschideri, cuprinderi si interpretari. A fost comparata justificat cu \u201eArhipelagul Gulag\u201c al lui Soljenit\u00e2n. Si prin titlu, se sub\u00eentelege ca scriitorul nu accepta termenul de jurnal \u00een deplina lui cuprindere semantica. Se considera un \u201ejurnalist fara jurnal\u201c, marturisind si ca si-a impus sa se tina departe de jurnalul intim. Nu este o consemnare zilnica asa cum reclama jurnalul prin definitie. Mihai Zamfir, fiindca se stie ca a fost scris noaptea, l-a denumit \u201enoctal\u201c, invent\u00e2nd parodic o specie diaristica improprie, tocmai din pricina caracterului atipic al jurnalului ides\u00e2rbian. Nu poate fi\u00a0 alaturat \u00een vreun fel nici celui mai extins jurnal rom\u00e2nesc, cum este cel al lui Maiorescu, de \u00eensemnari zilnice, albe se poate spune, despre fapte si \u00eent\u00e2mplari curente. Elvira Sorohan deosebeste jurnalul lui I.D. S\u00e2rbu si de jurnalul Monicai Lovinescu: \u201eJurnalul Monicai Lovinescu ofera un profit de date, cel al lui S\u00e2rbu \u00eei raspunde cu o radiografie a lor, ridicata la nivelul ideii, \u00eenc\u00e2t nu mai are importanta deosebirea de suprafata, \u00eensemnarile zilnice, fixate calendaristic \u00een buna traditie paterna a \u201eagendelor\u201c, \u00eensa \u00een conditiile date, alarmante pentru spirit, \u00eesi gasesc ecoul \u00een meditatii fragmentare\u201c. Se situeaza, se pare, mai aproape de Petre Pandrea, un alt caligraf si radiolog al epocii si al zonei, sau de Ion Negoitescu.
\n\u201ePaginile acestea, consemneaza George Popescu, sunt mai cur\u00e2nd analize, \u00een sensul lacanian al termenului. Autorul \u00eembraca halatul analistului decis sa faca proba unei terapii de soc: a societatii, a epocii, a istoriei, dar mai ales a Sinelui\u201c.
\nIon D. S\u00e2rbu realizeaza deci, dupa cum se deduce din lectura celor doua volume ale \u201eJurnalului\u201c, o radigrafie realista, complexa si abrupta a epocii totalitariste rom\u00e2nesti, medit\u00e2nd cu durere si dezaprobare asupra decaderii morale a societatii din care face parte, simtindu-se incapabil sa intervina direct. Nu lipsesc ironia si umorul de buna calitate, sarcasmul si mai putin cincismul. Desi \u00eensemnarile sunt fragmentare, fracturate, ca \u00eentr-un puzzle neordonat, integrarea lor \u00eentr-un tot alcatuieste o constructie narativa si dramatica de neignorat. Ca \u00een roman, este reprezentata veridic realitatea contemporana scriitorului determinata social, economic si politic si pusa sub observatie psihologica. Sunt prezente personaje centrale si periferice, cu interrelatiile, cu dependentele de ambient si de structura complexa a societatii. Desi nu-si facea mari sperante pentru publicarea\u00a0 acestor \u201eexercitii de luciditate\u201c, scriitorul si-a luat unele masuri de precautie, atribuind pseudodenominatii personajelor principale. Astfel, alaturi de ego-ul auctorial functioneaza alter-ego-ul, Candid, sotia scriitorului poarta apelativul Olimpia, Limpi sau \u201eXantipa mea\u201c, iar rabinul, bunul prieten, se numeste Sommer. Tot parabolice si simbolice sunt si alte nume precum cel al lui Tutila, reprezentantul autoritatii sau cel al lui Caftangiu, responsabil cu cultura si alte c\u00e2teva, din acelasi registru fictional. Sunt toate acestea autentice personaje de roman, dar si de opera dramatica, asa cum sunt reprezentate ele si \u00een spectacolul teatral, \u201eCe mai taci, Gary?\u201c, realizat dupa dramatizarea \u201eJurnalului\u201c, realizata de subsemnatul, spectacol care se joaca pe scena Teatrului National \u201eMarin Sorescu\u201c din Craiova si care a avut premiera absoluta \u00een data de 18 noiembrie 2010. \u00cen acelasi registru, mai functioneaza si alte personaje: Mosu, Mefisto, Duhul tatalui, Duhul mamei s.a. Pe l\u00e2nga aceste personaje ascunse sub nume false, \u00eent\u00e2lnim \u00een aceste dialoguri exterioare sau interioare si numeroase altele cu numele lor adevarate, dintre rom\u00e2ni sau straini: Blaga, Liviu Rusu, Radu Stanca, Onisifor Ghibu, Preda, Plesu Liiceanu, Lenin, Hitler, Platon, Camus, Ahmatov si multe altele.\u00a0 Zbuciumul si fram\u00e2ntarile scriitorului exilat \u00eentr-un spatiu cumva ostil (exagerat \u00eentr-un fel) prin modul cum \u00eel marginalizeaza si \u00eel suspecteaza, dar mai ales prin presiunea psihica pe care o fac delatorii si angajatii Securitatii, \u00eei confera un profil dramatic autentic. Ca \u00een roman, conflictul este de natura exterioara prin relatiile sale cu societatea Isarl\u00e2kului, dar si de esenta interioara provenind din amperajul starilor si ideilor sale de \u00eenalt nivel intelectual si etic \u00een raport cu cel presupus scazut al comunitatii alutane \u00een care vietuieste, dar nu se poate adapta.
\nCa personaj central al asa-numitului jurnal,\u00a0 ego-ul autorului dezabuzat s-a imaginat si s-a proiectat \u00eensusi, dupa opinia lui Dan C. Mihailescu, \u00een rolul unui \u201eLear vis\u00e2nd la Prospero, hartuit de o Securitate fata de care Caliban facea dulce figura de… junghi intercostal. Bufonul Gary! Poate cea mai spectaculoasa aparitie a epistolarului si diarismului rom\u00e2nesc\u201c.
\nPe l\u00e2nga conflictele despre care am vorbit anterior, necesare si unei opere narative, descoperim \u00een aceasta scriere si numeroase \u00eent\u00e2mplari cu mare \u00eencarcatura dramatica, interactiuni dintre personajele individualizate, care reprezinta diferite tipologii: ipocritul, mitomanul, lepra, turnatorul, potentatul arogant, securistul obedient, lingusitorul etc.
\nConflictele au la baza opozitia dintre indivizi si existenta \u00eentr-un sistem coercitiv si inuman. Personajele sunt surprinse adeseori \u00een dialoguri conflictuale si \u00een diferite ipostaze existentiale precum: solitudinea, inadaptarea, ipostaze esentiale, proprii \u201ediaristului\u201c, frica de moarte, esecul, lasitatea, necredinta etc. Cel mai complex personaj este desigur eul auctorial, privit din afara, dar mai ales din interior.
\nDesi s-a scris mult despre \u201eJurnal\u201c, nu se pot si nu s-au putut epuiza toate ipostazele, toate aspectele societatii totalitare surprinse de spiritul acut de observatie si de potenta de psihanaliza lucida a profesorului filosof si a scriitorului moral si obiectiv care a fost Ion Desideriu S\u00e2rbu. Pe l\u00e2nga numeroase si exponentiale meditatii si reflectii filosofice si etice personale viaza \u00een opera si cele ale marilor g\u00e2nditori ai lumii.
\nO problema acuta a epocii totalitare este desigur politica. Scriitorul nu apeleaza la o critica directa a politicii si puterii comuniste sau a dictatorului, ci uziteaza o satira aluziva, esopica si socratica, \u00eembracata \u00een alegorie si pamflet, fiind astfel cu at\u00e2t mai persuasiva: \u201ePuterea \u2013 ca vraja, slava, otrava \u2013 intra prin fotoliu, prin iscalitura, prin cravasa, pistol sau pulan, dar mai ales prin aplauzele la sedinta, tribuna, piete. Lingusitorii sunt creati de putere, fiindca ei creeaza puterea puternicilor, un stab devine inuman din clipa \u00een care i se da posibilitatea de a-si trece subalternii \u00een r\u00e2ndul obiectelor ne\u00eensufletite\u201c. Aceste flori de stil si acest limbaj literar autentic nu apartine nici pe departe unei opere de granita, ci uneia de literatura pura, cu toate atributele de rigoare.
\n\u00cen timp ce o parte a intelectualitatii \u00eesi pazeste pielea prin colaborationism, poporul man\u00e2nca absurd pe p\u00e2ine: \u201eM\u00e2ncam absurd si producem doar mizerie. Tot ce este real este si suprareal, si subreal; ceea ce ar fi rational nu ne apare dec\u00e2t \u00een vise, \u00eenjuraturi sau ascunse sperante, obosite si muribunde\u201c. Iata deci o schita de radiografie exacta a starii societatii rom\u00e2nesti antedecembriste. Intelectualul, cel care ar trebui sa fie din principiu si prin definitie opozantul dictaturii, este \u201eun clovn al puterii, acest histrion al tuturor utopiilor ideologice, acest inteligent ce se prosteste cu numele, \u00een numele ratiunii si stiintei\u201c. Aceasta reprezentare negativa a rostului intelectualului \u00een societate este \u00eencrustata \u00een conceptia si perceperea populara. Astfel, tatal miner al scriitorului, \u00eei va spune fiului: \u201eTe las sa te faci profesor, dar daca aflu ca te-ai facut intelectual, \u00eeti rup g\u00e2tul\u201c. Tatal, \u00een acest sens, avea un exemplu concret, pe doctorul Petru Groza, o cunostinta apropiata.
\nDe fapt, onest cum era, Ion D. S\u00e2rbu nu scoate din cauza nici propria persoana. Pune \u00een gura Olimpiei un autoironic portret parabolic, relevabil: \u201eAsa \u00eemi spune Limpi, un scriitor ce debuteaza mereu (fara succes, doar cu succese), un socialist fara ideologie, un crestin fara confesiune, un filosof fara sistem si memorie, un semicetatean tolerat, un transilvan refuzat la Cluj, dar neasimilat \u00een Oltenia, un rom\u00e2n austro-ungar, un filorus antistalinist, un comunist contemporan cu fluturii si cu Iosif din Arimateea, un estetician est-etic, un liberal \u00eendragostit de propria baba, un proletar plin de lumpen-diplome, un miner fara lampa, un minisocrate de unul singur ce nu a vazut Atena si nici cartela de cucuta nu are, un Danton primind zilnic picioarele \u00een fund de la Robespierre-ul blocului, un batr\u00e2n ramas \u00een mintea copiilor, un evreu dat afara din comunitate, un siit-sunit \u00eencerc\u00e2nd sa ram\u00e2na un crestin-copt \u00eentr-o Armenie tot mai turceasca, un neamt incapabil sa repare o siguranta, un biet sergent \u00eentr-o armata ce se retrage de 40 de ani, un \u201ezoon antipolitikon\u201c, o maimuta a bunului Dumnezeu, un cacat \u00een ploaie, un…\u201c. Am lasat portretul citat sa curga \u00een \u00eentreaga sa splendoare ca sa argumenteze ideea, \u00eenca o data sau de mai multe ori, ca \u201eJurnalul\u201c ides\u00e2rbian este o reala si valoroasa opera literara. Prin particularul luat asupra-si, scriitorul creeaza o veritabila reprezentare generala a individului \u00eentr-un spatiu identitar fara principii existentiale rationale si fara un orizont de asteptare previzibil si reparator.
\nPolitica economica totalitara aparent victorioasa, asa cum reiesea din cuv\u00e2ntarile \u201ecelui mai iubit\u201c si din raportarile demagogice ale servililor nomenklaturisti, a adus tara la sapa de lemn, \u00eentr-o stare catatonica inimitabila. Saracia, \u00een conceptia autorului, e o boala rusinoasa, dar vindecabila, numai ca la sf\u00e2rsitul secolului al XX-lea (ca si \u00een primele decenii ale celui de-al XXI-lea, adaugam), leacul e foarte scump si dureros, pentru ca saracia a pus stap\u00e2nire si pe sat si pe oras. Starea catatonica este explicata prin exemplul c\u00e2inelui pavlovian caruia odata ce i se creeaza reflexul conditionat, saliveaza si fara sa i se mai livreze bucata de carne. Asa se explica faptul ca la sarbatorile politice se umpleau vitrinele de m\u00e2ncaruri \u00een scopul crearii asociatiei respective. Se derulau succesiv \u00eengheturi si dezgheturi, \u00eencurajari si amenintari, libertate si teroare, mascari si demascari, ca sa se creeze starea de letargie, de catatonie, de indiferenta. Din acest punct de vedere, lumea perioadei de sf\u00e2rsit de deceniu comunist primeste din partea lui I.D. S\u00e2rbu o \u00eencadrare revelatoare: \u201eTraim \u00eentr-o lume postmarxista, postnietzscheana, poststalinista, postsartriana, traim \u00een plin postsocialism. (Poate pentru ca suntem \u00een plin post socialist.) Caracterul pag\u00e2n al postului crestinesc, ortodox: \u00een satul vechi se postea cu g\u00e2ndul la ospatul ce va veni dupa: noi postim mai mult \u00abpatristic\u00bb: cu g\u00e2ndul la ospetele ce au fost, ce nu se vor \u00eentoarce niciodata…\u201c
\nO alta cauza a degradarii fiintei nationale a fost si \u00eendemnul sau presiunea pentru pierderea credintei. Depart\u00e2nd omul de biserica, acesta ram\u00e2ne \u00een puterea diavolului. Si \u201ecel care \u00eencheie un contract cu diavolul \u00eesi pierde umbra. Si imaginea \u00een oglinda. \u00censeamna ca Lumina l-a parasit. Orice fel de putere este un \u201emorsus diavoli\u201c. Un contract iscalit cu s\u00e2nge si platit cu vesnicie\u201c. Aceste reflectii exprimate oarecum metaforic sunt \u00eensa demne de luat aminte si de a fi introduse \u00eentr-un \u00eendreptar etic si moral al unui popor care doreste emanciparea politica, sociala, istorica. Ascult\u00e2nd \u201eDuhul mamei\u201c, autorul da glas unui principiu sacru: \u201eNu ajunge sa te rogi: trebuie sa te transformi \u00een rugaciune\u201c.
\nRugaciunea si meditatia transcendentala ar fi putut fi ultime forme inteligente de rezistenta reflexiva, de opozitie, a elitelor intelectuale, c\u00e2t si a celor umiliti sau obiditi. Prin chemarea Cerului, prin obligarea materiei sa simta izolarea spiritului, se va realiza lasarea Puterii sa devina propria sa slabiciune incurabila, gloseaza astfel autorul.
\nRechizitoriul critic facut presei, cu referire mai ales la cea occidentala, fiindca a noastra era aservita complet dictaturii (cu trimitere previzionara la cea de astazi) o considera \u201eca o lingura \u00een toate ciorbele\u201c si gata \u201esa sacrifice secretul unei strategii de un secol pentru senzationalismul gazetaresc al unei stiri-bomba de o zi\u201c.
\nO interesanta alegatie \u00eei confera autorul notiunii de Revolutie, pe care o defineste ironic ca fiind mai mult dec\u00e2t o schimbare de regim politic si de sistem social, c\u00e2t mai ales o schimbare de Clima si Climat. Si \u00een stil pamfletar si parodic \u00eei atribuie trei mituri false:
\n\u2013 Obsesia revolutiei continue prin vorbe si discursuri, ajunsa \u00een faza apararii cuceririlor de fier-beton consolidate;
\n\u2013 Sedinta ca forma superioara de munca, cu analize, masuri, sarcini etc.;
\n\u2013 Lipsurile, ram\u00e2nerea \u00een urma, criza, eradicate prin lecturi infinite din ultimul mare g\u00e2nditor al tarii !
\n\u00cen radiografia totalitarismului, mai este reprezentata si problema taraneasca si a mortii satului, prin exodul comandat al taranilor la oras. Se presupune ca s-a creat astfel un sat nou, diferit de cel traditional. Cu m\u00e2hnire, autorul depl\u00e2nge faptul ca \u201e\u00cen vechiul sat, prostul exista pe cont propriu. Tare ma tem ca \u00een noul sat rom\u00e2nesc, prostul functioneaza pe banii statului, are putere, titluri, relatii etc\u201c. Este si acesta unul din nenumaratele adevaruri exprimate de I.D. S\u00e2rbu, cu valoare premonitorie.
\nDictatura era, dupa cum se stie, \u00eenconjurata de lingusitori, laudatori, aplaudaci, raportori de cifre de productie false, dar si de securisti si provocatori. Unul dintre \u201ecei cinci provocatori\u201c din cartier \u00eel interpeleaza pe profesor despre inutilitatea limbilor straine cunoscute. \u00cen raspuns acesta le enumera: franceza, germana, engleza, maghiara si italiana si spune ca acestea alcatuiesc o singura limba, limba europeana. Iar \u201elimba rusa \u2013 \u00een care nu citesc, dar pe care o vorbesc si o \u00eenteleg \u2013 o am rezervata pentru dialogurile mele politice cu puternicii lumii, cu actualitatea si cu utopiile viitorului meu luminos\u201c. Si \u00een sf\u00e2rsit, \u201eLimba Rom\u00e2na, \u00een afara de faptul ca e limba mea de serviciu, unealta mea de productie si creatie, o consider casa Fiintei mele (…) scheletul si sufletul Fiintei mele nationale si universale\u201c. Ce alte cuvinte demne de un patriot sui generis se mai pot exprima?
\n\u00cen final voi releva unele premonitii ale marelui carturar si scriitor care a fost si ram\u00e2ne Ion D. S\u00e2rbu. Iata cum prevede cu claritate venirea unor vremuri nu asa cum ne-am fi asteptat c\u00e2nd ne-am eliberat de dictatura: \u201eVine o perioada de ciuma, iconoclasm, v\u00e2nare de vrajitoare, procese ejoviste. Pe cine vom arde pe ruguri? Unde este si cum arata tapul ispasitor? Pentru deraierea cosmica ce are loc, vom avea nevoie de un acar Paun c\u00e2t Himalaya \u2013 sau de un Christos de marimea soarelui nostru\u201c. Sau, \u00een alt context, secolul XXI este radiografiat si mai catastrofic: \u201ePoate ca secolul XXI nu va fi dec\u00e2t un singur tipat: \u00abFratilor, am gresit, st\u00e2nga-mprejur, fuga mars \u00eenapoi \u00een pesteri\u00bb. Cuvinte preluate de scriitor din drama sa, \u00abSimion cel drept\u00bb. Deprimante concluzii, dar pare ca realitatea rom\u00e2neasca postdecembrista le-a certificat.
\nC\u00e2teva aprecieri critice: \u201eJurnalul e pesimist, fara a fi mizantropic. El cuprinde, pe l\u00e2nga amintiri si confesiuni, multe consideratii politice, extrase de lectura, comentarii critice. Autorul sta de vorba cu propriile personaje din romane, povestiri si piese\u201c (Nicolae Manolescu); \u201eMult mai mult dec\u00e2t \u00een cazul unor Cioran, Blaga sau Noica, DUI-ul lui Gary S\u00e2rbu este o capodopera de suprarealism ubuesc si grotesc gogolian, de (inutila) inventivitate diabolica si caricatura jalnica. Supremul triumf, fie si postum, al victimei: urmaritorii i-au devenit personaje. Oroarea devine deriziune hipnotica\u201c (Dan C. Mihailescu); \u201eFara a uita ca jurnalul, ca gen contemporan, \u00eesi refuza orice definitie fixa, cu exceptia poate a libertatii si diversitatii formulelor de punere \u00een pagina, mereu singulare, lucrarea \u00een doua volume a lui I. D. S\u00e2rbu se demarca totusi net fata de minima cerinta a notatiei cotidiene cronologice specifice jurnalului\u201c (Izabella Badiu); \u201e\u00cen fond, cred ca autorul \u00abJurnalului unui jurnalist fara jurnal\u00bb impune un stil autenticist al urgentei comunicarii si al limbajului anticalofil (dar colorat) a carui marca e conferita de ironia autarhica si umorul subsecvent. Jurnalul iese din intimitatea faptului biographic si devine literatura, o literatura a fragmentului conceputa \u00eentr-o directie paralela cu a prozatorilor din Scoala de la T\u00e2rgoviste, literatura confesiva cu turnura eseistica.\u201c (Nicolae Oprea);
\n\u201eCine citeste Jurnalul nu poate sa nu fie uimit de varietatea lecturilor sale \u2013 citea \u00een germana, franceza, engleza, italiana si, ei, da, chiar \u00een maghiara! \u2013, dar mai ales de cultura sa politica (orice puscarias politic este un om deja cult). \u00centr-o vreme c\u00e2nd generatiile mai tinere se laudau ca citesc poezia beat americana sau papii critici ai postmodernismului, S\u00e2rbu citea cartile unor George Orwel, Arthur London, Raymond Aron, Andr\u00e9 Glucksmann, Karl Popper sau Fran\u00e7ois Revel.\u201c (Nicolae Coande).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La 94 de ani de la nasterea scriitorului (28.06.1919, Petrila) si la 24 de ani de la moarte (17.09.1989, Craiova), opera sa \u00eenca \u00eesi cauta locul \u00een ierarhia literelor rom\u00e2ne. \u00cen memoria importantului scriitor a avut loc la Craiova a V-a editie a \u201eColocviilor Ion D. S\u00e2rbu\u201c (12-13 oct.a.c.), la Biblioteca Judeteana \u201eAlexandru si Aristia… Cite\u0219te mai mult »Confluenta dintre realitate si fictiune in \u201eJurnalul\u201c lui Ion D. Sarbu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9575],"class_list":["post-16921","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-lui-ion-d-sarbu"],"views":2592,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16921","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16921"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16921\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16921"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16921"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16921"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}