{"id":16919,"date":"2013-11-07T15:50:14","date_gmt":"2013-11-07T13:50:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16919"},"modified":"2013-11-07T15:50:14","modified_gmt":"2013-11-07T13:50:14","slug":"dumitru-micu-la-85-de-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dumitru-micu-la-85-de-ani\/","title":{"rendered":"Dumitru Micu la 85 de ani"},"content":{"rendered":"

MICU, Dumitru (8.XI.1928, B\u00e2rsa, jud. Salaj), critic si istoric literar. Este fiul Anicai (n. Lazar) si al lui Gheorghe Chis, tarani. \u00cenvata la B\u00e2rsa si Jibou, frecvent\u00e2nd cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare rom\u00e2na (1941-1944), la liceele \u201eGh. Baritiu\u201c (1944-1945) si \u201eInochentie Micu-Klein\u201c (1945-1948). Studiile universitare, \u00eencepute la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), sunt continuate si terminate la Bucuresti (1950-1952). Urmeaza si Scoala de Literatura \u201eMihai Eminescu\u201c (1950-1951), unde va fi scurta vreme si cadru didactic, concomitent fiind inspector-sef \u00een Comitetul pentru Cultura si Arta de pe l\u00e2nga Consiliul de Ministri. A fost redactor la ziarul \u201eLupta Ardealului\u201c din Cluj (1947 si 1948, \u00een timpul vacantelor scolare), ulterior la revista clujeana \u201eAlmanahul literar\u201c (1949-1950), la \u201eContemporanul\u201c (1952-1953) si \u201eSc\u00e2nteia\u201c (1957-1960). Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, unde preda literatura rom\u00e2na; din 1962 devine conferentiar, iar din 1969 profesor. Din 1956 este doctor \u00een stiinte filologice, cu o teza despre romanul rom\u00e2nesc contemporan. \u00cen 1990-1991 a functionat ca director al Editurii Minerva. De-a lungul anilor a tinut prelegeri si conferinte \u00een diverse centre universitare din strainatate, a participat la numeroase colocvii si reuniuni literare, iar \u00een 1970-1971 a fost detasat la Universitatea Lyon II ca lector de limba si literatura rom\u00e2na. Debuteaza \u00een presa ca elev, public\u00e2nd \u00een \u201eTribuna Ardealului\u201c din Cluj (1942) o poezie, \u201eTaranii\u201c. Va mai colabora cu versuri, proza scurta si folclor cules din satul natal la \u201eSaptam\u00e2na\u201c din Bistrita si la \u201eViata ilustrata\u201c din Cluj. Dupa 1944 publica \u00een \u201eTribuna noua\u201c si \u00een \u201eLupta Ardealului\u201c. Scrie la majoritatea periodicelor culturale aparute \u00eentre 1948 si 1989, \u00een special la \u201eContemporanul\u201c, \u201eGazeta literara\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eFlacara\u201c, \u201eIasul literar\u201c, dar si la alte periodice din capitala sau din alte orase, inclusiv la \u201eRevista rom\u00e2na\u201c, cu editii \u00een limbi straine, precum si la publicatii de specialitate, stiintifice, academice sau universitare (\u201eLimba si literatura\u201c, \u201eAnalele Universitatii Bucuresti\u201c s.a.) si la o seama de cotidiene. Dupa 1989 e prezent \u00een ziarele \u201eRom\u00e2nia libera\u201c, \u201eAdevarul\u201c, \u201eEvenimentul\u201c si \u00een revistele \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eLiteratorul\u201c, \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eCaiete critice\u201c, \u201eCultura\u201c, \u201eRamuri\u201c cu articole, eseuri, recenzii, cronici, articole, studii critice sau istorico-literare, A folosit ocazional pseudonimele Dan Milcu, Duiliu Marcu, Damian Mihut, Dionisie Mirea, D. Meses s.a., numele Micu fiind luat oficial \u00een 1969. A debutat \u00een volum cu lucrarea \u201eSensul etic al operei lui Sadoveanu\u201c (1955). Va mai elabora circa treizeci de volume de critica si istorie literara, \u00eentre care si o monumentala lucrare \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la creatia populara la postmodernism\u201c (2000). A scris si versuri (\u201eFragmente automitologice\u201c, 1974), a consemnat impresii de calatorie (\u201eDe la Baikal la Atlantic\u201c, 1999), a publicat un roman cvasi-autobiografic (\u201eFata morgana\u201c, 2003) si doua volume de memorii (\u201eTimpuri zbuciumate\u201c, \u201eSf\u00e2rsit si \u00eenceput de milenii\u201c). M. a participat la volume colective (dictionare, enciclopedii, tratate si alte lucrari de referinta), a alcatuit numeroase prefete sau studii introductive la editii sau volume ale unor scriitori din diferite epoci (Grigore Alexandrescu, Ioan Slavici, Alice Calugaru, Al. Macedonski, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihail Sorbul, Lucian Blaga, B. Fundoianu, Damian Stanoiu, Gala Galaction, Mircea Eliade, Cella Delavrancea, Al. Robot, Ana Blandiana, Sorin Titel s.a.), a \u00eentocmit el \u00eensusi editii si antologii. I s-au atribuit Premiul \u201eC. Dobrogeanu-Gherea\u201c al Academiei RPR (1959), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1986) s.a.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen critica si istoria literara rom\u00e2neasca Dumitru Micu s-a impus ca o personalitate de mare suprafata si de certa importanta. Cultivat si informat, serios fara pedanterie, vadind o probitate intelectuala nedezmintita si un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste \u00eensusiri prin av\u00e2ntul propice angajarii \u00een \u00eentreprinderi temerare. Puterea sa de munca este putin obisnuita, iar entuziasmul fata de obiectul analizei ram\u00e2ne dublat de luciditate si nu genereaza automat un comentariu elogios. Cedarile \u00een fata dogmatismului din vremea realismului socialist au fost mai mult dec\u00e2t \u201erascumparate\u201c prin rolul benefic al demersurilor lui ulterioare. Rolul sau, deloc neglijabil, \u00een lupta purtata \u00een anii saizeci ai secolului trecut pentru eliberarea criticii literare de sub dominatia constr\u00e2ngerilor politico-administrative este, din pacate, uitat ori minimalizat.\u00a0 Calitatile criticului ar fi trebuit, \u00een principiu, sa-i aduca elogii si recunoastere din partea contemporanilor si, \u00een primul r\u00e2nd, a confratilor. El a fost \u00eensa, de la o vreme, fie ignorat, fie minimalizat ori dezavuat. I s-au reprosat absenta parerilor sau a viziunilor originale, carenta caracterului creator al demersului critic, platitudinea judecatilor, stilul tern si prolix s.a.m.d. Sunt reprosuri \u00een buna parte nedrepte si nu o data rauvoitoare. Se poate spune ca Dumitru Micu e \u2013 sub aspectul ignorarii ori subcotarii sale \u2013 \u201evictima\u201c bunatatii si generozitatii sale de-o viata, \u201evictima\u201c incapacitatii de a ur\u00ee, de a riposta cu agresivitate la asalturile de rea credinta si vulnerarile nejustificate care-l vor fi vizat de-a lungul anilor, \u201evictima\u201c inapetentei pentru carierism si autopromovare obsesionale, a lipsei lui de interes pentru contractarea si cultivarea, \u00een conditii de rabat de la principialitate, a unor aliante profitabile etc. Apoi, Dumitru Micu mai este \u201evictima\u201c, fara \u00eendoiala, si a v\u00e2rstei: nascut \u00een 1928, e probabil cel mai v\u00e2rstnic critic literar activ la ora actuala, si multi \u00eel asociaza \u2013 din comoditate, poate \u2013 mai degraba cu etape revolute din istoria literaturii noastre, dec\u00e2t cu pulsul actualitatii, dar trebuie subliniat ca proced\u00e2nd astfel, ei gresesc radical, pentru ca, aflat, e adevarat, \u00een plina senectute (si ating\u00e2nd chiar \u00een aceste zile o etate venerabila, exprimata printr-o cifra \u201erotunda\u201c oarecum), criticul \u00eesi continua cu energie si pertinenta lucrarea, si chiar e conectat la \u201epulsul actualitatii\u201c! O atesta prezenta lui editoriala si publicistica din ultimii ani, si calitatea acesteia. Amploarea si relevanta realizarilor unei stralucite cariere, de-o viata, ne apar astazi ca efectiv impresionante.
\nSe poate spune ca Dumitru Micu practica o istorie critica sau o critica istorizata. Demersul lui \u00eenvedereaza de regula recursul simultan la doua perspective complementare: pe de o parte \u2013 privirea de ansamblu, sinteza, situarea istorico-literara, pe de alta \u2013 examinarea minutioasa a textelor avute \u00een vedere, cu accent pe interpretarea acestora si semnalarea calitatilor estetice. Scriind despre operele unor scriitori contemporani, criticul le raporteaza \u2013 explicit sau implicit \u2013 la tabloul de ansamblu al literaturii epocilor anterioare si la contextul ideologiilor culturale si al programelor estetice. Ocup\u00e2ndu-se de opere din trecut, le analizeaza cu o curiozitate proaspata, cu interesul si lipsa de prejudecati proprii, de regula, comentarii operelor de actualitate. Istoria literara pe care o practica are drept scop nu inventarierea factologica, ci interpretarea operelor si \u201eexplicarea\u201c lor, semnalarea elementelor privind geneza si evolutia unor pozitii, estetici, viziuni, relevarea ocurentei si a circulatiei unor tematici, modalitati si tehnici etc. Nu e o istorie anecdotica, pierz\u00e2ndu-se \u00een detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatura, a ideilor literare (profesata altfel dec\u00e2t o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu \u00eentr-o viziune tehnicista, ci prin corelare cu substratul ideologic si \u00eentr-o perspectiva viz\u00e2nd revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, daca e considerat pe portiuni restr\u00e2nse, unul cu focalizare apropiata, cu staruinta asupra detaliilor, dar vadeste \u00eentotdeauna preocuparea pentru ideile generale, cu referiri la imaginea de ansamblu.
\nTraseul carierei critice a lui Dumitru Micu \u00eencepe cu succinte monografii despre scriitori rom\u00e2ni contemporani (Mihail Sadoveanu, Maria Banus) si continua cu un masiv volum de abordari critice, \u201eRomanul rom\u00e2nesc contemporan\u201c (1959). \u00cen anii urmatori, desi criticul continua sa arate interes actualitatii literare, \u00eesi deplaseaza atentia si spre istoria literara. \u201ePoporanismul si \u00abViata rom\u00e2neasca\u00bb\u201c (1961) e un prim studiu viz\u00e2nd o perioada \u2013 \u00eenceputul secolului al XX-lea \u2013 care va face obiectul unui sir de lucrari convergente si complementare, cu ambitia epuizarii domeniului. \u201eLiteratura rom\u00e2na la \u00eenceputul secolului al XX-lea. 1900-1916\u201c (1964) e o lucrare ce trateaza mai ales nivelul ideologiilor literare, pornind de la reviste, grupari etc. \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne (1900-1918)\u201c (I-II, 1964-1965) cuprinde analize critice amanuntite. \u201e\u00cenceput de secol. 1900-1916\u201c (1970) reia \u00een mare \u00een prima parte volumul din 1964, partea a doua cuprinz\u00e2nd studii despre scriitori grupati pe \u201eambiante\u201c: \u201eAmbianta \u00abSamanatorului\u00bb si a \u00abVietii rom\u00e2nesti\u00bb\u201c, \u201eAmbianta socialista\u201c, \u201eAmbianta simbolista\u201c. Obiectivul pare sa fi fost examinarea ideologiilor literare, a curentelor, a miscarilor coagulate \u00een jurul unor reviste. Analiza, pertinenta, demonstreaza eclectismul diverselor miscari, faptul ca programul ideologic influenteaza \u00een mica masura productia literara, factorul \u201ecreatie\u201c prim\u00e2nd asupra teoriei. \u00cen 1965 criticul publica, \u00eempreuna cu Nicolae Manolescu, o concentrata \u201epanorama\u201c a literaturii postbelice, \u201eLiteratura rom\u00e2na de azi. 1944-1964\u201c. O prezentare a aceluiasi domeniu, adusa la zi prin examinarea literaturii ivite de-a lungul a \u00eenca unui deceniu, cu aplicarea unei grile estetice mai exigente si cu amplificarea demersului analitic, au \u00eentreprins, tot \u00eempreuna, cei doi critici \u00eentr-o lucrare de uz didactic, aparuta \u00een 1974. Activitatea critica a lui Dumitru Micu cuprinde si o serie de eseuri despre mari scriitori contemporani: \u201eOpera lui Tudor Arghezi. Eseu despre v\u00e2rstele interioare\u201c (1965), \u201eLirica lui Lucian Blaga\u201c (1967), \u201eG. Calinescu. \u00centre Apollo si Dionysos\u201c (1979) s.a. Dintre acestea, exceptionala monografie \u201eArghezi\u201c (2004, reeditata \u00een 2011) merita o mentiune speciala. Cartea nu reprezinta o reeditare a volumului despre Arghezi din 1965, ci este rodul unei noi lecturi critice a operei marelui scriitor, abordata, comentata si interpretata \u00een ansamblul ei, cu instrumente critice primenite si cu mare verva ideatica, oferind un tablou plauzibil si plenar al creatiei argheziene si constituindu-se \u00eentr-o piesa esentiala, de neocolit, a bibliografiei \u00een materie.
\nCumva \u00een continuarea demersului din \u201e\u00cenceput de secol\u201c se afla \u201e\u00abG\u00e2ndirea\u00bb\u00a0 si g\u00e2ndirismul\u201c (1975), studiu care impresioneaza nu at\u00e2t prin dimensiuni, c\u00e2t prin acuratetea cercetarii. E o minutioasa prezentare a ideologiei g\u00e2ndiriste, urmarita diacronic, pe etape, plasata \u00een contextul epocii, confruntata cu reactiile pe care le-a determinat, dar este totodata o laborioasa inventariere comentata a literaturii aparute \u00een revista, organizata pe genuri literare, iar \u00een cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situeaza \u201eG\u00e2ndirea\u201c \u00een context national si universal. Spirit de st\u00e2nga, rationalist, atasat sincronismului mai degraba dec\u00e2t traditionalismului, favorabil unui \u201eautohtonism deschis, receptiv, asimilator\u201c, criticul nu simpatizeaza cu ideologia g\u00e2ndirista, dar apreciaza uneori superlativ creatiile scriitorilor g\u00e2ndiristi. Concluzia lui, judicioasa, este ca acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei g\u00e2ndiriste militante: \u201e\u00abG\u00e2ndirea\u00bb trebuie disociata de \u00abg\u00e2ndirism\u00bb. G\u00e2ndirismul a poluat si infectat spiritualitatea rom\u00e2neasca. \u00abG\u00e2ndirea\u00bb a constituit \u00een epoca \u2013 \u00een masura \u00een care n-a ramas un simplu organ al g\u00e2ndirismului \u2013 unul dintre focarele culturii rom\u00e2nesti\u201c. \u00centre 1984 si 1988, criticul da o lucrare ambitioasa, \u00een patru volume care, desi au titluri diferite \u2013 \u201eModernismul rom\u00e2nesc\u201c, I-II, \u201eLimbaje moderne \u00een poezia rom\u00e2neasca de azi\u201c, \u201eLimbaje lirice contemporane\u201c \u2013, participa la un proiect unitar: o meditatie asupra modernismului literar rom\u00e2nesc. Nu mai e vorba de investigarea unui curent \u00een sens restr\u00e2ns sau a miscarii din jurul unei reviste, ci de un concept de mare generalitate. Criticul \u00eesi propune sa stabileasca daca literatura \u2013 \u00een speta poezia, avuta \u00een vedere \u00een mod exclusiv \u2013 creata la noi \u00een secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu \u201esemne particulare\u201c, daca se poate vorbi de un specific al modernismului rom\u00e2nesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, violent \u201eoriginale\u201c, ci \u00eentruc\u00e2tva previzibile, dar argumentatia si exegeza sunt demne de tot interesul. Ca si \u00een alte r\u00e2nduri, criticul se lanseaza \u00een cercetare fara prejudecati, recurge masiv la analiza de text si \u00eempartaseste cititorului \u00eentreaga dinamica a rationamentelor si emotiilor estetice pe care \u00eesi \u00eentemeiaza concluziile, extrem de nuantate, de o fermitate prudenta, evit\u00e2nd transanta simplificatoare. Sunt semnalate eclectismul, confluentele si convergentele poetilor apartinatori, \u00een principiu, unor \u201ecurente\u201c diferite, inclusiv traditionalismului. Autorul precizeaza ca si-a limitat aria la poezia de expresie moderna, dar explica si ca termenii \u201emodern\u201c, \u201emodernism\u201c, \u201emodernitate\u201c au fost \u00eentrebuintati largo sensu, \u00een \u00eentelesul lor generic, cuprinzator. De fapt, este vorba despre o vasta istorie a poeziei rom\u00e2nesti din secolul al XX-lea, inclusiv a celei contemporane p\u00e2na \u00een anii ’80, \u00eentocmita cu panoplia criticului literar competent si rafinat, reprezent\u00e2nd o contributie esentiala la exegeza viz\u00e2nd o chestiune at\u00e2t de ampla si de \u00eensemnata. Referindu-se la \u201eautentismul\u201c \u2013 aspiratie la autenticitate maxima, \u00een detrimentul perfectiunii artistice \u2013 teoretizat ori cultivat \u00een diferite formule de Gide, Proust, Sartre, Malraux, de corifeii Noului Roman francez etc., criticul consacra studiul \u201e\u00cen cautarea autenticitatii\u201c (I-II, 1992-1994) manifestarilor similare din proza rom\u00e2neasca interbelica. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. F\u00e2nt\u00e2neru, M. Blecher, Octav Sulutiu, H. Bonciu, Ion Biberi, Mihail Celarianu si Anisoara Odeanu. Se depisteaza si comenteaza omologii si filiatii cu demersuri similare din literatura universala moderna. Urmarind diferitele variante ale conceptului, criticul surprinde si transpunerile acestuia \u00eentr-o scriere ori alta. Era, \u00een buna masura, de asteptat ca dupa o asemenea investigatie ampla a literaturii nationale Dumitru Micu sa \u00eencerce o sinteza de ansamblu. \u00cen \u201eScurta istorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c (I-IV, 1994-1997), o cumpanire optima \u00eentre esentializare si aprofundare, \u00eentre concizie si abundenta asigura consistenta lucrului bine facut. Chiar daca \u00eentr-o viziune deliberat didactica, \u201eScurta istorie\u2026\u201c se \u00eenfatiseaza limpede, prietenoasa, alerta, consistenta fara \u00eemb\u00e2cseala, bine ritmata, persuasiva si agreabila. Civilizatiei geto-dacice, influentelor culturale ale coloniilor pontice grecesti, prezentei lui Ovidiu la Tomis, activitatii misionare si culturale a scriitorilor crestini din perioada strarom\u00e2na le sunt consacrate paragrafe succinte, dar relevante. \u00centr-o tratare sintetica, despovarata de tentatia recurgerii excesive la taxinomie si la recenzarea corpusurilor, este panoramata creatia populara orala. \u00cen prezentarea perioadei vechi si \u00een cea a \u00eenceputurilor perioadei moderne, factorilor culturali (civilizatie materiala, rasp\u00e2ndirea tiparului si circulatia tipariturilor, religie si organizare ecleziastica, ideologii, mentalitati etc.) le este acordata o atentie speciala, dat fiind rolul acestora \u00een configurarea literaturii propriu-zise. \u00cembinarea cultural-literar e abandonata \u00eencep\u00e2nd de la ceea ce e numit \u201eemergenta literarului\u201c (capitolul \u201ePrimul val romantic \u2013 1830-1840\u201c), consideratiile privind fenomenele extraliterare relevante pentru literatura fiind pentru epocile ulterioare tesute \u00een substanta comentariului istorico-critic. Modalitatea de tratare aplicata e, dincolo de acest punct, unitara: pe epoci, curente si autori. Criticul nu se angajeaza \u00een gesturi iconoclaste, nu simte imboldul de a-si personaliza viziunea prin fronda programatica sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, pretios, se vadeste la nivelul \u00eentelegerii. \u00centemeiat pe empatie, animat de dorinta de elucidare, de revalorificare \u00een perspectiva actualitatii, comentariul nu e niciodata complezent sau conformist, dar nici malitios fara temei. Parafrazarea simpatetica si revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate \u00een discursul critic. Scrisa de un critic, cartea e o istorie estetica, Dumitru Micu fiind, fara \u00eendoiala, adeptul unei idei formulate de G. Calinescu: \u201eO istorie literara fara scara de valori este un nonsens\u201c. Scriitorii sunt tratati diferentiat, dupa importanta si dupa specific, prin adaptarea metodei si a opticii. Ca structurare si ton, lucrarea aminteste, mai ales \u00een paginile dedicate perioadei contemporane, de \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c a lui E. Lovinescu din 1937. Trebuie remarcat ca, desi contine eseuri si microeseuri, \u201eScurta istorie\u2026\u201c nu e o simpla \u00eensiruire de micromonografii, o istorie-fisier sau o istorie-dictionar, ci cu adevarat o istorie, \u00een care comentariul concluziv si integrator asigura ansamblului nu numai coerenta, ci si un mesaj global, superior aditionarii partilor componente. Lectura da senzatia ca se urmeaza un itinerar (personal), traiectul unei demonstratii. De un interes deosebit sunt paginile consacrate perioadei 1948-1965, care reprezinta prima abordare sintetica a epocii, total sincera \u2013 complet degrevata de servitutile impuse de cenzura p\u00e2na \u00een 1989, cu aspiratia obiectivitatii, fara accente resentimentare. Un capitol final cauta sa surprinda caracteristicile generale ale literaturii rom\u00e2ne, ca un pandant la capitolul \u201eSpecificul national\u201c din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c a lui G. Calinescu. \u00cen ansamblu, aceasta \u00eentreprindere, depasind cu mult obiectivele initiale (modest \u201edidactice\u201c, asa-zic\u00e2nd\u2026), se \u00eenfatiseaza ca un succes de netagaduit. E prima sinteza completa \u2013 izbutita si pertinenta \u2013 de dupa 1989, a \u00eentregii literaturi rom\u00e2ne. Lucrarea a fost reeditata \u00een 2000, \u00eentr-un singur volum (de 800 de pagini), sub titlul \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la creatia populara la postmodernism\u201c, cu adaugiri, revizuiri, amendari si modificari deloc neglijabile. Ea ram\u00e2ne, fara \u00eendoiala, probabil cea\u00a0 mai buna lucrare de gen \u00eentreprinsa \u00een ultima vreme.
\nCritic literar (bun, sigur ca si \u201eistoric\u201c literar, \u00eensa unul care s-a preocupat mai mult de examinarea istoriei ideilor si a formelor \u00een literatura, dec\u00e2t de recenzarea si investigarea microscopica a patrimoniului documentar si factologic, deci un istoric al literaturii care examineaza diacronia \u00een calitate de critic), critic literar nu doar \u201e\u00een primul r\u00e2nd\u201c, ci \u00een mod definitoriu, prin vocatie si destin, \u00een pofida unor intentii juvenile de alta natura, Dumitru Micu, asemenea at\u00e2tor altor autori din aceeasi \u201ebreasla\u201c, s-a \u00eencercat si \u00een alte genuri: a publicat si versuri, memorialistica, roman. Sunt scrieri interesante \u2013 chiar daca nu \u201efundamentale\u201c, rascolitoare ori revolutionare \u2013 , de certa tinuta, demne de toata luarea-aminte, cu facultatea, dupa caz, de a delecta, de a instrui (\u00een chip valid, iar nu la modul acela, \u201edidactic\u201c, postulat si ironizat de neprieteni\u2026) si de a captiva prin dinamica discursului ideatic, respectiv prin \u201eadministrarea\u201c marturiilor si comunicarea deliberarilor launtrice.
\nRemarcabile sunt volumele de memorialistica, \u00een care Dumitru Micu se arata a fi \u201eomul liber\u201c prin excelenta, ce se pozitioneaza \u00een chip firesc, structural, la antipodul fatarniciei si oportunismului, care scrie ce a vazut si a trait dupa o grila de selectie si un protocol de ecleraj propriu, nu dupa retetele furnizate de-a gata de formatorii de opinie cvasi-institutionalizati. Este un om de opinie, care nu-si cenzureaza pusilanim constatarile, dar \u00een primul r\u00e2nd este un observator-martor, cu scrupulul obiectivitatii, inclusiv \u00een ceea ce priveste raportarea la propria persoana. Pozitia lui e definita de un amestec productiv de \u201eegocentrism\u201c si detasare. Persoana I, a memorialistului, se transforma treptat \u00eentr-un \u201epersonaj\u201c, parca observat, \u00eenfatisat si c\u00e2ntarit de catre altcineva dec\u00e2t \u00eensusi \u00eempricinatul. Din confesiune, textul se transforma pe nesimtite, pe ample portiuni, si fara etalare de artificii tehnico-narative savant puse la cale, \u00een autofictiune din cea mai pura (desi probabil ca \u201eoficial\u201c, \u00een intentionalitatea auctoriala, nu aspira la asa ceva\u2026 ori, cine stie? \u2013 \u00een orice caz, \u201eefectul\u201c e valid si atractiv). Fara sa tradeze r\u00e2vnirea la \u201eliteraturizare\u201c fortata, memoriile lui Dumitru Micu vadesc, astfel, reale calitati efectiv literare. Ca sa nu mai vorbim de cele asa-zic\u00e2nd documentare, ale \u201emarturiei\u201c unui om care, timp de at\u00e2tea decenii \u2013 a trait? si a putut observa \u2013 \u201edin interior\u201c viata literara si universitara de la noi.
\nPersonalitatea si creatia lui Dumitru Micu merita, din partea contemporanilor, pretuire si admiratie.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MICU, Dumitru (8.XI.1928, B\u00e2rsa, jud. Salaj), critic si istoric literar. Este fiul Anicai (n. Lazar) si al lui Gheorghe Chis, tarani. \u00cenvata la B\u00e2rsa si Jibou, frecvent\u00e2nd cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare rom\u00e2na (1941-1944), la liceele \u201eGh. Baritiu\u201c (1944-1945) si \u201eInochentie Micu-Klein\u201c (1945-1948). Studiile… Cite\u0219te mai mult »Dumitru Micu la 85 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4670],"class_list":["post-16919","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-micu"],"views":2547,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16919","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16919"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16919\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16919"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16919"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16919"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}