\u00cen cel de-al patrulea volum al \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, consacrat \u201eevolutiei poeziei epice\u201c, E. Lovinescu atribuia un loc foarte important cercului \u201eSburatorul\u201c, de sub directia sa: \u201econtributia\u201c lui era declarata calitativ superioara tuturor celorlalte \u201econtributii\u201c colective (a samanatorismului si neosamanatorismului, a \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c si a \u201eG\u00e2ndirii\u201c), fiind \u00eentrecuta doar de \u201ecreatia obiectiva\u201c a \u201eindependentului\u201c Liviu Rebreanu. Temei solid acestei atribuiri nu-i putea oferi proza maiorului Gh. Braescu, \u201eumoristul\u201c mult apreciat de Lovinescu, nici aceea a polivalentului F. Aderca, mai (re)cunoscut ca estetician, si cu at\u00e2t mai putin aceea a tinerei Ticu Archip, autoare, p\u00e2na atunci (\u00een 1928), doar a doua carti, ci numai aceea a Hortensiei Papadat-Bengescu. \u00cen cazul acesteia, \u00eensa, \u00een fond, era vorba de o \u201eanexare\u201c, care, daca a fost consimtita de scriitoare, nu mai putin a necesitat sacrificarea unei parti din \u201epatrimoniu\u201c, dar si recursul la unele mijloace nu tocmai \u201eortodoxe\u201c.
\nC\u00e2t priveste pe cea dint\u00e2i, ea este lesne sesizabila: \u00een capitolul dedicat autoarei \u201eConcertului din muzica de Bach\u201c, sunt distinse net trei \u201eforme de expresie literara a scriitoarei\u201c. Cea dint\u00e2i, care \u201es-a manifestat \u00een schitele publicate \u00een \u00abViata rom\u00e2neasca\u00bb\u201c,este caracterizata si apreciata drept \u201eforma nediferentiata \u00eenca de impresionismul liric, \u00een care consideratiile intelectuale, trase \u00een jurul unor subiecte \u00eent\u00e2mplatoare, se \u00eembina cu elanuri lirice si cu mici extaze, poeme \u00een proza, ce nu asteapta dec\u00e2t cadenta ritmului (\u201eDorinta\u201c), \u00eentretaiate de analize, ce-si scoboara inciziunea p\u00e2na \u00een inconstient si \u00een obsesie\u201c, forma ce \u201ea parut noua si a placut ssi caret din motive de protectionism literar sau din lipsa de perceptie estetica, ea constituie si astazi pentru critica \u00abVietii rom\u00e2nesti\u00bb expresia cea mai reusita a literaturii scriitoarei, dupa cum pentru unii auditori momentul cel mai interesant al concertului sta \u00een acordarea instrumentelor\u201c.Cea de-a doua \u201eforma de expresie literara\u201c constituie o \u201edepasire\u201c limpede a celei precedente: \u201e\u2026 \u00abSfinxul\u00bb (cu \u00abLui Don Juan \u00een eternitate\u00bb si \u00abPe cine a iubit Alisia?\u00bb) si apoi \u00abFemeia \u00een fata oglinzii\u00bb (cu \u00abAgonie\u00bb, \u00abVoluptate\u00bb, \u00abBasme\u00bb) scet au desav\u00e2rsit-o spe cea dint\u00e2it, \u00eemping\u00e2nd si lirismul dar si autoanaliza psihologica la asa masuri si combin\u00e2ndu-le \u00eentr-o tesatura at\u00e2t de intima, \u00eenc\u00e2t i-au harazit scriitoarei o originalitate, ce \u00eentrece cu mult preludiul modest al \u00abApelor ad\u00e2nci\u00bb\u201c. Abia cea de-a treia forma, corespunzatoare romanelor \u201eFecioarele despletite\u201c si \u201eConcert din muzica de Bach\u201c, atinge apogeul, ea reprezent\u00e2nd \u201eo noua literatura rom\u00e2na \u00eencepsutat printr-o afirmatie definitiva (\u2026) o mare fresca a vietii noastre orasanesti, unde toate straturile sociale sunt reprezentate (…) \u00eentre care nimic nu-i lasat la o parte, nici intelectualitatea, nici senzualitatea, nici arta (…), nici fortele instinctuale, nici patologia, nici virtutile burgheze, nici feminismul, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, nimic din tot ce constituie complexitatea unei vieti chinuite de at\u00e2tea nevoi si aspiratii (…) paginile privitoare la scena din biserica (…) sau la evolutia tuberculozei printului Maxentiu (…) apartin literaturii europene; iar figurile ca Lica Trubadurul, Rim, Mika-L\u00e9, Sia si chiar gemenii Hallipa se \u00eencadreaza \u00een starea civila a vietii\u201c.
\n\u00cen pasajele citate din \u201eIstoria\u201c lui Lovinescu, \u00eensa, nu poate scapa nimanui faptul ca negarea oricarei valori a \u201eprimei forme de expresie literara\u201c (o \u201eacordare de instrumente\u201c sau un \u201emodest preludiu\u201c) este concomitenta cu o polemica inclementa cu criticii de la \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, \u00eenvinuiti de \u201eprotectionism literar\u201c sau de \u201elipsa de perceptie estetica\u201c. (\u00cen finalul capitolului, a doua ipoteza era abandonata, iesenii fiind incriminati numai pentru ca fac \u201ecritica \u00abde grup\u00bb\u201c, ceea ce, se explica \u00eentr-o nota de subsol, \u201e\u00eenseamna: a lauda o forma evident inferioara, nu numai \u00een evolutia unui scriitor, dar chiar a unei literaturi, \u00een dauna unei activitati vadit superioare, \u2013 care nu s-a dezvoltat \u00eensa \u00een cadrele \u00abgrupului\u00bb\u201c). Iar aceasta concomitenta te duce cu g\u00e2ndul la o relatie de la cauza la efect. Ded\u00e2ndu-se el \u00eensusi \u201eprotectionismului literar\u201c sau \u201ecriticii de \u00abgrup\u00bb\u201c, autorul \u201eEvolutiei poeziei epice\u201c nu face aici dec\u00e2t sa legitimeze \u201eanexarea\u201c scriitoarei la \u201emiscarea de la \u00abSburatorul\u00bb\u201c, \u201e\u00een ochii\u201c contemporanilor si ai posteritatii. Si acest lucru i-a reusit pe deplin. Cu rare exceptii, posteritatea si-a \u00eensusit viziunea lovinesciana, a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu reprezent\u00e2nd \u201econtributia \u00abSburatorului\u00bb\u201c cea mai autentica. Semnul acestui succes este progresiva ignorare a \u00eendelungatului proces al \u201eanexarii\u201c prozatoarei de catre \u201eSburatorul\u201c, proces care, asa cum am spus anticip\u00e2nd \u00eentruc\u00e2tva, a cuprins si o serie de proceduri putin \u201eortodoxe\u201c. Ca atare, suntem \u00een fata unui caz deosebit de interesant, din punctul de vedere al tacticii urmate \u00een partajarea c\u00e2mpului literar, caz care merita efortul unei reconstituiri mai atente. Este ceea ce ne propunem \u00een cele ce urmeaza.<\/p>\n
Ca punct de pornire al demersului ni se ofera existenta mai multor similitudini \u00een cele doua texte mai importante cu care este \u00eent\u00e2mpinat volumul \u201eApe ad\u00e2nci\u201c, al Hortensiei Papadat-Bengescu, texte iscalite de G. Ibraileanu si de E. Lovinescu (1). Sunt, mai \u00eent\u00e2i, similitudini \u00een aprecierea elogioasa a volumului. \u00cen cazul celui de-al doilea, ce-i drept, aprecierea respectiva este \u00eensotita de o suma de observatii critice, asupra registrului fundamental si, de asemenea, asupra limbii si stilului. \u00cen ciuda acestora, ea este la o distanta foarte mare de aprecierea formulata zece ani mai t\u00e2rziu, \u00een \u201eEvolutia poeziei epice\u201c. (Lucrul nu a frapat, cum ar fi fost firesc, pentru ca, \u00een reeditarea textului din 1919, au fost operate revizuiri succesive \u00een sensul diminuarii valorii stabilite initial.) \u00cen cel de-al patrulea volum al \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, consacrat \u201eevolutiei poeziei epice\u201c, E. Lovinescu atribuia un loc foarte important cercului \u201eSburatorul\u201c, de sub directia sa: \u201econtributia\u201c lui era declarata calitativ superioara tuturor celorlalte \u201econtributii\u201c colective (a samanatorismului si neosamanatorismului, a \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c si a \u201eG\u00e2ndirii\u201c), fiind \u00eentrecuta doar de \u201ecreatia obiectiva\u201c a \u201eindependentului\u201c… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum al unei \u201eanexari\u201c Hortensia Papadat-Bengescu, de la \u201eViata romaneasca\u201c la \u201eSburatorul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9574,7406,7299],"class_list":["post-16917","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-sburatorul","tag-viata-romaneasca","tag-hortensia-papadat-bengescu"],"views":1565,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16917","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16917"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16917\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16917"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16917"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16917"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nAlta similitudine totusi ne solicita atentia, ea fiind macar curioasa, daca nu chiar paradoxala. Caut\u00e2nd explicatia \u201eoriginalitatii transante\u201c a operei analizate, G. Ibraileanu gasea ca la aceasta \u201e\u2026 poate, pe l\u00e2nga puternica personalitate a autoarei noastre, ceea ce a contribuit \u00eenca (\u2026) este si norocul d-nei Hortensia Papadat-Bengescu de a nu face parte ori de a nu se socoti fac\u00e2nd parte din nicio scoala literara, care sa-i impuna ori de la care sa i se para ca trebuie sa adopte norme, formule si \u00abidealuri\u00bb literare.\u201cOr, despre \u201eun loc unic de \u00absplendida izolare\u00bb \u00een literatura noastra\u201c, loc pe care i-l dau scriitoarei \u201eat\u00e2tea calitati rafinate de cugetare si simtire (\u2026) de pe acum\u201c, vorbeste si E. Lovinescu. Si ambii critici se abtin sa spuna, fie si \u00een treacat, ca toate prozele cuprinse \u00een \u201eApe ad\u00e2nci\u201c fusesera publicate initial \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, ambii se abtin sa pomeneasca prima dedicatie \u00eenscrisa pe pagina de titlu a volumului, care suna astfel: \u201eCenaclului literar \u00abViata rom\u00e2neasca\u00bb \u00eei \u00eenchin cartea mea dint\u00e2i\u201c (2).
\nDar, desigur, si duo dicunt idem\u2026
\nMai \u00eent\u00e2i, se cuvine sa observam ca dedicatia autoarei nu reprezenta o pura amabilitate a ei. Acest lucru ni-l dovedeste fara putinta de tagada o cercetare chiar sumara a celor 13 scrisori pastrate dintre cele trimise de Hortensia Papadat-Bengescu lui G. Ibraileanu \u00een anii 1914-1916 (3). Oricine va sf\u00e2rsi prin a constata ca postura pe care si-o asuma corespondenta criticului iesean este tocmai aceea de discipol obedient. Chiar \u00een prima sa epistola, din 5 ianuarie 1914, ea marturiseste ca \u201es\u00eeit place grozav sa \u00eenvete (\u2026) are un suflet de discipol\u201c, ca, pregatindu-se pentru a-l \u00eent\u00e2lni, i-a citit cu atentie volumul \u201eScriitori si curente\u201c, retin\u00e2nd din el postulatul conform caruia \u201eo lucrare nu are valoare reala si durabila dec\u00e2t c\u00e2nd e absolut obiectiva, c\u00e2nd scriitorul a avut facultatea ca, anihil\u00e2ndu-se, dezbrac\u00e2ndu-se complet sau pe c\u00e2t e posibil de el singur, sa concretizeze sufletul, fizionomia unei epoce sau unui mediu\u201c, si ca \u201esat simtit ambitia violenta de a \u00eencerca si seat sa facsat ceva care sa s\u00eeit placa\u201c, impuls din care a rezultat \u201eo schita, un mic portret\u201c, scris \u201eunic\u201c pentru magistru. Aceeasi scrisoare pomeneste efortul lui Ibraileanu (facut \u00een doua \u00eent\u00e2lniri, una la Iasi, alta la Buzau, precum si prin corespondenta) de a lamuri ce \u00eentelege el prin \u201eobiectivism\u201c. Foarte semnificativa este si o alta epistola, din 10 octombrie 1914, \u00een care prozatoarea aminteste ca \u201erevista sit-a cerut \u00ab\u00eendrumati-va spre roman\u00bb\u201c, lucru refuzat (\u201ecu toata dragostea pentru revista, nu puteam nici vream face altceva dec\u00e2t (\u2026) ce stiam\u201c), dar ca \u201ess-at trezit \u00eentr-o dimineata deunazi cu un capitol de roman, ba chiar de la sf\u00e2rsitul unui roman, al carui \u00eenceput nu-l cunostseat, dar probabil se pregatea undeva \u00eenauntru\u201c. \u201eC\u00e2nd as avea pregatit destul \u2013 continua corespondenta \u2013 as fi multumita sa va pot cere sfatul, pentru a vedea daca ar merita sau nu sa continui \u00een aceasta directiune. Am stabilit \u00een d-voastra, cei care mi-ati \u00eenconjurat \u00eenceputul, juriul, de a carui parere am a tine seama\u201c. Alte declaratii similare sunt risipite \u00een epistolele urmatoare. \u00centre ele, se remarca, pentru patetismul ei, cea facuta dupa incendiul de la redactia si depozitele \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c: \u201eFiindca nu-l cunosc pe domnul Stere, pe care \u00eel stimez ca pe un patron distins si superior, trec asupra d-tale partea de consternare pe care mi-a pricinuit-o casa noastra consumata absurd de flacara raufacatoare. Tot d-tale \u00eeti spui dorinta sa nu risipiti familia, sa nu ne lasati orfani si sa ne patronati \u00eenainte, mut\u00e2ndu-ne subt un cort c\u00e2t de modest\u201c (subl. n.).
\nNoi recunoasteri ale \u201eautoritatii amicale\u201c a criticului si asigurari de continuare a colaborarii abunda \u00een scrisorile prozatoarei din toata a doua jumatate a anului 1918 (4). Si acelasi lucru reiese si din dedicatia pe exemplarul din \u201eApe ad\u00e2nci\u201c trimis magistrului iesean. La 18 decembrie 1918, ea \u00eei scria: \u201eVa trimit volumul meu cu c\u00e2teva cuvinte care exprima slab si st\u00e2ngaci si ce va datoresc, si ce simt ca recunostinta pentru d-ta\u201c. \u00cen adevar, dedicatia suna astfel: \u201eDomnului G. Ibraileanu\/ Sunteti adapostul si refugiul\/ Academia si familia, din cal\/dura si lumina caror am lucrat.\/ Largiti aceste cuvinte\/ p\u00e2na la masurile cele mai\/ mari la care pot ajunge,\/ adaogati-le sentimentele de\/ afectiune si prietenie si\/ emotiunea cu care le scriu\/ si primiti omagiul acestei carti\/ Hortensia\/ Papadat-Bengescu\/ Decembrie 918\/ Focsani\u201c (5).
\nRecunostinta autoarei se \u00eendrepta \u00eensa si catre \u201em\u00e2na dreapta\u201c a lui Ibraileanu, caruia \u00eei trimitea volumul cu dedicatia urmatoare: \u201eDomnului G. Top\u00eerceanu, tot ce e continut aici a fost gasit de D-ta \u00eentr-un cos de h\u00e2rtii, pe marginile unui mic manuscris intitulat \u00abViziune\u00bb. Din scrisoarea dint\u00e2i a Secretarului de redactie a \u00abVietii rom\u00e2nesti\u00bb, care se \u00eent\u00e2mplase sa fie un poet profund si subtil, un spirit de o calitate neasemuita, vocatiunea pe care o tineam ascunsa, ca sa nu jignesc \u00eemprejurarile vietii marunte, si-a luat curajul si hotar\u00e2rea. Poetul e si un prieten foarte bun, care ne-a daruit si singurul lux editorial al acestei carti, perfectia corecturei. Cu toate sentimentele acestea \u00eeti ofer\u2026\/ Dec. 1918\u201c.
\nPeste marginile obisnuite, gratitudinea exprimata nu se poate explica doar prin cele doua motive invocate. S-a adaugat, desigur, si euforia debutului editorial, \u00eensa nu este exclus sa fi fost si altceva: s-ar putea ca termenul corectura sa nu fi fost folosit de prozatoare \u00een sensul sau uzual (de \u00eenlaturare a greselilor facute de tipografi). Se stie astazi ca \u201eajutorul de secretar de redactie\u201c al \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c nu selecta doar creatiile ce puteau aparea \u00een revista, creatii ce erau apoi citite si discutate \u00een redactie, ci, de multe ori, le si \u201estiliza\u201c. De o astfel de operatie au avut parte, mai t\u00e2rziu, doua volume din romanul-fluviu al lui C. Stere \u201e\u00cen preajma revolutiei\u201c, precum si o carte a Sandrei Cotovu. Acesteia, de altfel, G. Top\u00eerceanu \u00eei scria cu trei ani \u00eenaintea mortii, \u00een 1934: \u201ePot sa-ti marturisesc (ceea ce, astazi, c\u00e2tiva oameni stiu vag, dar istoria literara va ignora complect) ca literatura rom\u00e2neasca \u00eemi datoreste aproape pe de-a-ntregul cel putin cinci scriitori (bine vazuti, unii de public, altii de o minoritate selecta) cari altminteri ar fi ramas \u00een stare de embrion sau de haos, fara nimic realizat. Pe unii i-am \u00eendrumat, atent si activ; cu altii am colaborat anonim, refac\u00e2ndu-le \u00een \u00eentregime scrisul si productiile, fraza cu fraza; iar altora le-am intercalat pagini \u00eentregi, concepute si scrise exclusiv de mine. (Singur Ibraileanu mai stie acest din urma… amanunt, \u2013 dar tace. Si autorul respectiv – idem. Si bine face, \u2013 ca doar n-am facut-o cu g\u00e2ndul sa-l divulg la urma. Dar nici sa se poarte apoi ur\u00e2t, iar nu-i bine.) Nostim e ca o gazeta literara recenz\u00e2nd opera autorului de mai sus \u00een mod laudativ, gaseste prilej sa ma batjocureasca pe mine si sa mi-l ofere drept model, reproduc\u00e2nd ca partile cele mai bune… exact pasagiile scrise de mine…\u201c.
\nDe acest lucru avea stire si D. Botez, implicat profund \u00een viata revistei iesene, care nu pregeta sa-l aduca la cunostinta posteritatii:\u201cTop\u00eerceanu avea o extraordinara constiinciozitate artistica, un enorm respect pentru arta si un gust desav\u00e2rsit. Inesteticul \u00eel ofensa. Nu putea sa-l tolereze. Ca secretar de redactie la \u00abViata rom\u00e2neasca\u00bb, el lucra la manuscrisele colaboratorilor, pe c\u00e2t lucra la ale sale. Nu din dorinta de a face autorilor un serviciu, c\u00e2t din neputinta de a le suporta neispravite, cu invaliditati estetice. El a lucrat astfel cu aplicatiune de creator la proza stufoasa a Hortensiei Papadat-Bengescu\u201c (v. D. Botez, \u201eMemorii\u201c, 1970).
\nO ultima dovada, daca mai este nevoie, gasim \u00een scrisoarea trimisa de \u00eensusi Top\u00eerceanu prozatoarei, la 20 aprilie 1916, unica, pare-se, ce s-a pastrat. \u201eMult scandal – marturisea poetul \u00eentr-un limbaj usor criptic – cu Ibraileanu. \u00cemi cere sa dau la tipar pe Bianca. Dar Bianca poarta o data si Bianca de pe h\u00e2rtie e proprietatea mea, daca nu de drept, cel putin de fapt. Si m-au apucat niste scrupule tardive, a caror tardivitate pur literara \u00eemi \u00eembujoreaza obrajii. D-ta singura trebuie sa rezolvi conflictul… Da, stiu, mi-ai dat asentimentul odinioara pentru publicare. Dar atunci aveam \u00abintelectul\u00bb smucit \u00een cincisprezece directii, neliterare, si treceam prin cincisprezece crize care nu-mi dadeau pas sa fiu atent la niste deciziuni redactionale, a caror gingasie fatala \u00eemi scapa cu tot at\u00e2ta fatalitate. Scrie-ne un cuv\u00e2nt urgent. Da sau nu. Putem face (adica eu nu pot face, ci numai d-ta cu Ibraileanu) o tranzactie: sa le am\u00e2nati publicarea, ca sa am vreme sa le transcriu… Originalul nu vreau sa-l dau la tipar ca… se murdareste. Deci raspunde-mi. Sa stii \u00eensa ca nu mai ai motiv sa ma menajezi \u2013 ba chiar ai tot dreptul sa n-o faci…\u201c.
\n\u00cen aceste circumstante foarte clare, ne putem \u00eentreba ce l-a facut pe Ibraileanu nu numai sa nu pomeneasca faptul ca prozele din \u201eApe ad\u00e2nci\u201c vazusera lumina zilei \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, dar sa afirme, la urma urmei, un neadevar sau un adevar partial. Raspunsul se gaseste, probabil, \u00een delicatetea sa funciara, \u00een generozitatea sa fata de scriitorii ce-i erau apropiati sufleteste, poate si \u00een dorinta ca, prin aceasta generozitate, sa si-o apropie si mai mult, implicit, sa asigure fidelitatea ei fata de revista.
\nOricum, prima reactie a Hortensiei Papadat-Bengescu la cronica din \u201e\u00censemnari literare\u201c era \u00een sensul acelor asteptari. La 13 februarie 1919, ea marturisea criticului efectul coplesitor pe care l-a avut asupra ei, efect pe care nu \u00eel \u00eenfatiseaza doar, ci \u00eel diseca meticulos, pun\u00e2nd astfel \u00een relief toate cauzele care l-au pricinuit, proced\u00e2nd la o analiza a textului \u00een toate \u00eencheieturile sale. \u00cent\u00e2i, remarca \u201etonul de o armonie impozanta\u201c; apoi faptul ca \u201estudiul (\u2026)reliefeaza, statorniceste elemente, care, spuse \u00een sute de alte feluri, chiar cu aceeasi intentie de fond, nu le-ar fi putut evidentia mai absolut si \u00een lumina lor cea mai proprie si mai propice (\u2026) lucruri din inconstientul ssaut\u201c; ca \u201esot impune atentiunii publice din cea mai luminoasa \u00eenaltime a catedrei\u201c; ca \u201eonorificarea facuta lucrarii ssalet, daca au fost \u00een d-ta disensiuni \u00eentre critic si lector, ea reprezinta o echilibrare a unora cu celelalte, e o rezultanta generoasa si sincera a lor\u201c; ca \u201ezics\u00e2ndt Tragedie (\u2026) a daruit \u00abpovestii\u00bb ssalet proportiile si \u00eentelesul ei\u201c; ca \u201ejudecata (\u2026) are fata de public o netitate statornica, de la care nimic nu poate face pe cititor sa oblieze prin comentarii laterale\u201c; ca\u201codata stabilit un astfel de luminos punct de reper, orice alte aprecieri complimentare se pot face cu imunitate\u201c; ca \u201ealaturi de marea valoare a opiniei \u00een sine, venind cea dint\u00e2i, exista si o prioritate a ei\u201c etc. \u00cen acelasi sens, scriitoarea adauga si preciza: \u201e\u00ceti \u00eenchipuiesti ca am iesit \u00een arena publica purtata de m\u00e2na d-tale, ca mireasa dusa la altar de cel mai \u00eensemnat dintre ai ei, si \u00een acest posesiv nu e niciun scrupul, caci stiu ca am venit la d-voastra acolo, ca si catre lector, ca cea mai necunoscuta dintre necunoscuti, si, daca va apartin si \u00eemi fac din asta o glorie, e ca ati crezut ca o merit.\u201c Si \u00eenca o observatie ce merita retinuta: \u201eDar e un fel \u00een care ai fost arbitrar. Nu ai lasat pe nimeni sa spuie de mine, dupa d-ta, mai bine ca d-ta. Nimeni nu ma va mai putea recompensa at\u00e2t si nici nu putea alt sa o faca\u201c (6).
\n\u00centre multe altele, deci, Hortensia Papadat-Bengescu a tinut totusi sa puncteze \u201egraba\u201c lui Ibraileanu \u00een a proclama valoarea volumului, ceea ce sugereaza ca era constienta ca, prin aceasta, se augmenta totodata capitalul simbolic, al criticului (ce-si dovedea clarviziunea) si al revistei (ce-i deschisese devreme coloanele sale si o facuse astfel sa progreseze). Ea nu a contrazis \u00eensa, fie si \u201ede forma\u201c, afirmatia relativa la neapartenenta ei la vreo scoala, cum ar fi fost normal, date fiind sentimentele sale fata de ieseni. Aceasta trecere peste afirmatia cu pricina, ca si o aparenta exagerare a impresiilor pe care i le-a produs cronica lui Ibraileanu nu sunt chiar nepremeditate. \u00cen partea finala a scrisorii, ca un lucru fara mare importanta, ea \u00eei comunica \u201emagistrului\u201c: \u201eScriam lui Top. ca d-l Lovinescu mi-a cerut o dare de seama locala. Eu, care nu tin la genul acesta, desi nimic nu ma lasa indiferenta, i-am mai dat si ceva mai oportun, apoi, m-a rugat sa-i mai dau si ceva foarte eu. Am dat vreo doua pagini de prin caiete. Eu sunt foarte ne\u00eendem\u00e2nateca cu lucrurile astea. Desi \u00een acelasi timp am o idee definita \u00een teorie, dar \u00een practica\u2026 Daca am fi aproape, v-as \u00eentreba \u00eentotdeauna \u00een astfel de \u00eemprejurari si as face cum ati spune. E foarte placut sa asculti. De altfel, d-l Lovinescu pare asa de multumit, \u00eenc\u00e2t totul e bine\u201c. Dincolo de \u201eoptimismul\u201c concluziei, fortat, transpare totusi o anume jena, constiinta unei culpe, concomitent cu efortul de a o diminua si de a o motiva (precar) prin \u201ene\u00eendem\u00e2narea\u201c proprie si prin departarea posibililor consilieri. Nu era prima colaborare a prozatoarei la o alta revista dec\u00e2t cea patronata de Ibraileanu (7), dar acum era vorba de o revista dirijata de E. Lovinescu, aflat de ani buni \u00eentr-o relatie de adversitate dusa la extrem fata de criticul iesean. Revista \u00een cauza era \u201eLectura pentru toti\u201c, al carui prim numar aparuse \u00een decembrie 1918. Asupra ei, \u201e\u00censemnari literare\u201c \u00eesi formulase opinia chiar \u00een primul numar prin pana lui G. Top\u00eerceanu, care, \u00een nota \u201eProgramul d-lui Lovinescu\u201c, ironiza pretentia directorului ca introduce \u201eun gen nou \u00een publicistica rom\u00e2neasca\u201c (\u201emagazinul\u201c literar ilustrat), dar mai ales faptul ca, la antipodul celor sustinute \u00eenainte de razboi (si \u00eempotriva \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c), el preconiza \u00een acest moment ca scop \u201eo literatura iesita din marile \u00eemprejurari de acum, o literatura patriotica de solidaritate nationala, o literatura militanta, o literatura care sa ne uneasca pe toti\u201c. Umorist impenitent, codirectorul \u201e\u00censemnarilor literare\u201c asemana postura colaboratorilor lui Lovinescu cu aceea a unor \u201eboboci de rata umbl\u00e2nd dupa o gaina\u201c.
\nEvident, prozatoarea luase cunostinta de aceasta nota, ceea ce explica si jena manifestata \u00een scrisoarea adresata lui Ibraileanu.
\nGestul Hortensiei Papadat-Bengescu nu putea sa-i convina criticului, dar, foarte probabil, nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t sa i-l reproseze chiar \u00eentr-o maniera delicata. Pe de-o parte, erau si alti colaboratori destul de statornici ai \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c ce iscaleau \u00een noua revista (Constanta Marino-Moscu, de pilda) si, pe de alta parte, faptul fiind consumat, ram\u00e2nea sa spere, desigur, ca prozatoarea va trage singura concluziile ce se impuneau si nu va persevera \u00een ceea ce ea \u00eensasi dadea de \u00eenteles ca a fost o greseala. Cu o voalata \u201eatentionare\u201c a celei pe care o considera prietena s-a \u00eensarcinat Top\u00eerceanu, care, prezent\u00e2nd foarte pe scurt numarul 3 al revistei \u201eLectura pentru toti\u201c, semnala, dupa \u201ec\u00e2teva pagini semnate de M.S. Regina Maria si o frumoasa bucata de D-na Constanta Marino-Moscu\u201c, si \u201ec\u00e2teva impresii ale D-nei Hortensia Papadat-Bengescu, care, fiindca traim \u00een vremuri de democratie intelectuala, nu poate fi micsorata prin vecinatatea tipografica si literara a d-lui Radu Cosmin, de pilda\u201c (8).
\nNu aceasta nota a provocat criza care va duce, \u00een cele din urma, la ruptura. Asupra motivului avem o versiune, pe care o da prozatoarea \u00een scrisoarea ei din 11 iunie 1919. Aici, dupa ce se disculpa \u00eenca o data pentru \u00eenceperea colaborarii la revista lui E. Lovinescu (9), supunea \u201ediferendul\u201c sau cu \u201efratele\u201c Top\u00eerceanu judecatii solomonice a lui Ibraileanu: \u201eAcum, \u00een urma, e probabil chiar suparat pe mine. Nu are dreptate, zic eu. Ce va zice Solomon? I-am spus deschis – simteam pentru el acea mare amicitie care o \u00eengaduie – ceva care nu mi-a placut. Nu ma dezic nici acum. A fost o impresie si nu ma \u00eensala. A sters asta, oare, at\u00e2tea semne de amicitie? Si acum \u00eenca i-as spune cu grija amicala pentru el numai ca-si face tort nu fata de mine \u2013 n-ar avea importanta \u2013 ci \u00een genere. C\u00e2nd ar proba dreptatea fondului, nu ar putea scuza gresala formei\u201c. Cererea opiniei judecatorului nu era dec\u00e2t formala, caci prozatoarea adauga: \u201e\u00cei trimit salutul meu amical si m\u00e2hnit, care \u00eel asteapta pocait pentru ingrata sa suparare cu placere mare\u201c (subl. n.).
\nHortensia Papadat-Bengescu nu spunea limpede \u201ece nu i-a placut\u201c, fireste, \u00een cele scrise de Top\u00eerceanu \u00een \u201e\u00censemnari literare\u201c. Mai multe detalii dadea \u00eensa \u00een alta scrisoare, din 1 august 1919, raspuns la cea primita de la critic. Aici relata din nou: \u201e… va luam arbitru \u00een aceasta querelle d’amiti\u00e9 \u00een care eram sigura ca am dreptate, deoarece nu discutam o chestie care mi-era desav\u00e2rsit straina \u00een fondul ei, ci numai, la un moment dat, forma ei, crez\u00e2nd ca sunt \u00een lupta \u00abdomenii inatacabile\u00bb, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t lectorul o credea si el, si fiind vorba, cum bine ziceti, de revista noastra si de Top., amicul meu, nu-mi era indiferent lucrul asta, cu totul independent de orice raporturi cu oricine, raporturi care nu erau dec\u00e2t un schimb de bune procedee, atunci la \u00eenceputul lor, si despre care cu fidelitate \u00eentretinusem pe Top. (…) M-am alarmat incidental de ceea ce incidental mi-a cazut sub ochi. M-am \u00abchocat\u00bb, desi stiu ca armele de lupta sunt ilimitate si nu se aleg, si i-am spus-o cu totul particular si amical. Daca \u00eemi raspundea pe orice ton, \u00eei ripostam, ne certam \u00een familie, fara amestec de vederi generale si fara niciun zdruncin de sentimente; asa am \u00eenteles lucrul. Nu am primit de la amicul Top. nicio scrisoare de niciun fel, nici \u00eenainte, nici dupa incidentul asta. L-am socotit foarte m\u00e2ndru. (…) Totusi, daca Top. ma prevenea c\u00e2t de putin ca face caz sufletesc din unele lucruri, sau macar ca ele exista, ma solidarizam la timp, printr-o rezerva ferma si discreta. (…) Am socotit lupta asta ceva masculin, nu asa de grav, de care eram la o parte at\u00e2t c\u00e2t se respecta perfect sentimentele pe care mi le proclamam, at\u00e2t c\u00e2t se poate de tare \u2013 si care ma bucur ca mi-au fost si-mi sunt menajate \u2013 pe care le am, cum le aveam si cum le voi pastra \u00een fondul lor (10). C\u00e2nd mi s-a parut ca Top. loveste \u00abrau\u00bb, i-am spus-o. C\u00e2nd l-am simtit animat de un g\u00e2nd \u00abdinapoi\u00bb (mi s-a parut, poate), m-am certat cu el, cum nu se poate mai usor, ca cu cineva cu care nu vrei sa te certi nici \u00een gluma. I-am spus ca \u00abas prefera ca chipul si scrisul meu sa orneze pagini pe care sa nu fie el asa de \u00eencruntat\u00bb. At\u00e2t! O pretentie feminina, care nu mai exista, din moment ce era uzurpata. O dorinta a mea personala. Am ramas uimita si foarte m\u00e2hnita trebuind din scrisoarea d-tale, asa de buna si de rezervata, sa recunosc ca se punea o chestie de solidaritate si \u00eenca cu at\u00e2ta gravitate si ca opinia d-tale indubitabila o socoteai angajata deopotriva \u00een chestia asta…\u201c.
\n\u00cen \u00eencheierea scrisorii, d\u00e2nd \u201ecu tot sufletul\u201c permisiunea sa se publice \u00een \u201e\u00censemnari literare\u201c prozele ei trimise anterior, adauga ca, \u201eorganismul ei palsindt la raceala\u201c, \u201econgelatia d-voastra \u00eemi str\u00e2nge nitel sufletul, dar am privilegiile umane ale amintirilor celor mai pretioase\u201c.
\nSe \u00eentelege din cele relatate ca \u201ediferendul\u201c era \u00een legatura cu un nou episod al polemicii dintre G. Top\u00eerceanu si E. Lovinescu. (Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"