{"id":16912,"date":"2013-11-07T15:44:57","date_gmt":"2013-11-07T13:44:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16912"},"modified":"2013-11-07T15:44:57","modified_gmt":"2013-11-07T13:44:57","slug":"filosoful-in-stamba","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosoful-in-stamba\/","title":{"rendered":"Filosoful in stamba"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Emanuele Coccia, <em>Viata sensibila<\/em>, traducere Alex Cistelecan, Tact, 2013.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Paradele de moda sunt liturghia cheltuielilor de reprezentare a capitalului si prin aceasta\u00a0 ultimul produs major al metafizicii occidentale. Aici, orice urma de utilitate se topeste. Daca servirea unui meniu de c\u00e2teva sute de dolari la restaurantul \u201eMasa\u201c din New York sau \u00eenchirierea unui avion de lux pentru un zbor de afaceri de la Nisa la Biarritz mai amintesc de hrana si transport ca necesitati vitale, o mare defilare de moda cu piesele sale unicat nu-ti duce deloc g\u00e2ndul la protectia trupului de intemperii. Parada modei e desprinderea completa a omului de trebuintele animale si realizarea destinului sau contemplativ, \u00eendelung dospit de platonism si feluritele lui versiuni crestine. Luxul dintr-o dinastie de bancheri este mai \u00eent\u00e2i opus zg\u00e2rceniei primului camatar care a pornit afacerea. Dar el se dezvolta mai apoi \u00eentr-o somptuozitate teatrala derizorie ce nu mai are nimic de a face cu cheltuiala \u00eentretinerii obrazului subtire si capata propria logica rituala. Parada costumelor ecleziale din \u201eRoma\u201c lui Fellini, pornind de la simple calugarite si preoti de tara pentru a ajunge, dupa nobletea episcopilor si cardinalilor, la \u00eenfatisarea astrala a Papei, descrie o istorie a splendorii politico-religioase care s-a mutat din altar pe podiumul de moda.<br \/>\nGeorg Simmel acordase la \u00eenceputul secolului al XX-lea un interes filosofic modei (\u201ePhilosophie der Mode\u201c, 1905). Pe calea deschisa de el merg azi Gilles Lipovetsky sau Lars Svendsen, care ne invita sa admiram \u00een fenomenul fashion libertatea individului consumator sau pluralismul creatorilor, valori care coloreaza austeritatea crizelor spirituale sau economice. Meritul lui Emanuele Coccia e de a rasturna perspectiva: nu metafizicianul \u00eesi \u00eendreapta privirea asupra modei, ci filosofia este o consecinta a capacitatii umane de a purta haine. Ascutimea interogatiei filosofice din \u201eViata sensibila\u201c ascunde eruditia autorului italiano-francez, \u00een ciuda optiunii grafice de a decupa corpul textului prin chenare \u00een care sunt plasate citate din traditia aristotelica latina, din antropologia filosofica germana sau din cercetarea biologica. Cu aceste unelte teoretice, t\u00e2narul colaborator al lui Agamben si specialist \u00een opera lui Averroes, \u00eendrazneste o definitie a omului ca animal care s-a deprins cu \u00eembracamintea. Se poate argumenta, printr-o lectura a \u201eFacerii\u201c, ca hainele, primele produse ale omului, sunt \u00eenceputul culturii, ne spune Coccia. Ba mai mult, daca tot suntem \u00eentr-o toana teologica, vom vedea ca vesmintele nu au niciun rol practic pentru Adam si Eva. Ele sunt cerute de dob\u00e2ndirea constiintei propriului trup si a rusinii goliciunii, si nu de dogoarea soarelui sau frigul \u00eenserarii. Dar g\u00e2nditorul \u201eVietii sensibile\u201c e mai degraba strabatut de umori filosofice, \u00een cautarea obiectelor potrivite sa-i slujeasca drept \u201eghid transcendental\u201c \u2013 vorba batr\u00e2nului Edmund Husserl \u2013 \u00een lamurirea facultatii pur umane de a se \u00eembraca. Calauzele g\u00e2ndurilor sale vor fi giuvaergicalele, sulimenelile, vopselele de par si alte marghioleli muieresti. Acelea carora doar poetii le-au mai sesizat importanta, smintindu-si penele si pixurile pentru a c\u00e2nta misterul feminin. Ele \u00eei spun lui Coccia taina cea mai ad\u00e2nca nu doar a femeii, ci a omului \u00een general: fiinta care are nevoie de un corp strain pentru a-si arata firea. Frunzele cu care genitorii nostri biblici si-au ascuns partile rusinoase, pielea unui animal, o c\u00e2rpa sau o bucata de stamba ne exprima mai bine interioritatea dec\u00e2t trupul anatomic \u00eenvelit de ele.<br \/>\nDe la sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea, antropologii s-au aplecat asupra primitivilor cu aere de superioritate crestina sau savanta si au conceput o \u201ereligiozitate animista\u201c amerindiana sau africana, forj\u00e2nd termenii de totemism sau fetisism. Chiar \u00eenaintea miscarilor de decolonizare, antropologia ar fi intrat \u00een criza daca ar fi acordat importanta teoretica pe care o merita cosmetica si croitoria. Ramuri esentiale si desconsiderate ale metafizicii, ele dezvaluie ca animismul este definitoriu tuturor popoarelor, chiar si celor crestinate, scolite si imperialiste. Este propriu fiintei umane, al carui suflet are nevoie sa se transporte \u00een obiecte straine pentru a se putea \u00eenfatisa lumii. Haina si podoabele, iar prin extensie tot ce ne \u00eenconjoara si ne \u00eenvaluie, sunt locul sufletului omenesc. Psych\u00e9-ul nostru este mereu o heterotopie. Doar ascunz\u00e2du-ne trupul sau vopsindu-l ne putem arata natura prin haine si culori straine, de unde concluzia lui Emanuele Coccia: \u201ePoate sa spuna eu numai cel care stie sa se machieze.\u201c<br \/>\nVesm\u00e2ntul ascunde secretul trupului nostru: goliciunea, vidul sau, absenta sa constitutiva care solicita corpul protetic al \u00eembracamintii. Capacitatea omului de a purta haine este puterea lui de a-si \u00eenstraina corpul propriu si de a-si \u00eensusi unul strain. Trupul anatomic capata astfel consistenta oglinzii: e doar un mediu ce primeste o imagine. Nu intra dintr-at\u00e2t lucru \u00een descompunere si nici carnea nu i se fragezeste, caci imaginile care vin peste el nu au puterea viermilor, nici a licorilor de \u00eentinerire. Luciul apei care reflecta chipului vreunui Narcis \u00eesi pastreaza compozitia chimica, iar ecranul pe care se proiecteaza filmul nu se rastoarna sub loviturile lui Bruce Lee. Amintindu-si de reflexele sale de medievist, Coccia reaminteste definitia receptarii imaginilor din Averroes: patimire fara preschimbare. Goliciunea nu este opusul \u00eembracarii, ci trupul devenit transparenta, conditie de posibilitate a oricarei \u00eembracari. \u00centre unica haina a p\u00e2ntecului matern care \u00eembraca pruncul si completa despuiere a lesurilor se desfasoara defilarea de moda a vietii noastre. Portul vesmintelor este corelativul constiintei: cea din urma ne ofera o interioritate asimil\u00e2nd imaginile exterioare ale lumii; cel dint\u00e2i ne ofera exterioritate transform\u00e2ndu-ne pe noi \u00eensine \u00eentr-una din imaginile lumii.<br \/>\nFilosofii de diverse scoli si obediente, rituri si loje sunt extrem de sfiosi c\u00e2nd vine vorba sa ni se prezinte. Despre anglo-saxonul analitic stim ca este un encefal capabil sa rezolve probleme de logica prin conexiuni neuronale. Vertebratul continental fenomenologic e un ego transcendental \u00eenzestrat cu un corp propriu (Leib, pe nemteste) despre care \u00eensa nu stim daca-l tine acoperit sau nud. Fenomenologul adevarat, dupa o ucenicie la scoala de croitorie si cosmetica, va baga de seama ca el si semenii sai se prezinta sub trei straturi: botul de carne capabil de viata, pielea ca mediu sau capacitate de a primi imagini si, \u00een fine, haina care ne transforma \u00eentr-un cinema umblator. Acest ultim corp, prin care animalul uman apare, a fost ocolit de descrierea filosofica. Indiferent la nastere si la moarte, fara natura si materii proprii, vesm\u00e2ntul e corpul nostru secund care ne da posibilitatea sa fim pura imagine. Ceea ce \u00eenseamna ca momentul \u00een care ne facem aparitia e simultan cu \u00eenstrainarea de sine, imaginea fiind ceea ce poate fi mutat din locul sau propriu si preluat de oricine. Recent, Dinu Flam\u00e2nd a tradus \u00een rom\u00e2na un text major al g\u00e2ndirii occidentale: scrisoarea lui Fernando Pessoa catre Armando C\u00f4rtes-Rodrigues, din 19 ianuarie 1915. Poetul portughez vorbeste acolo de planul sau de a crea poeme sub alte nume, pentru ca, spune el, literatura sincera e \u201esimtita \u00een persoana altuia\u201c. Dar a crea un altul, exterior prin voce si chip, nu e specific doar marilor creatori, ci e gestul de fiecare zi al alegerii hainelor. Portul \u2013 element distinctiv al unei comunitati traditionale, ca pindileul de Oas, kimonoul japonez sau orice alt acoperam\u00e2nt preluat azi de globalizarea turistica \u2013 da seama de stranietatea omului care nu se poate \u00eenfatisa dec\u00e2t sub un acoperam\u00e2nt strain, printr-o costumare. Iar portul devine purtare: traditie locala sau fel de a fi al fiecaruia. Moda deschide posibilitatea vietii morale. Transmiterea de obiceiuri, de valori sau de metehne nu este cu putinta dec\u00e2t pentru ca acestea tin de natura modei si nu sunt substante. Doar cele trecatoare pot fi trecute altora. Si printre cele ce se transmit: viata \u00eensasi! Reproducerea, sugereaza Coccia, e o imaginatie corporala, iar imaginatia o reproducere diminuata la reprezentari mentale. Cum ceea ce tine de imagine poate fi \u00eendepartat de la locul sau natural, genetica sprijina prezenta teorie prin proba clonajului artificial.<br \/>\nFilosofia occidentala, centrata pe categoriile vederii (forma-idee, contemplatie, speculatie) nu este dec\u00e2t dezvoltarea capacitatii umane de a se autoprezenta, ceea ce omul face mai ales prin \u00eembracare. Sansele ei de dainuire depind azi de puterile ei de a critica si de a se hrani \u2013 ca dintr-o prada! \u2013 din formele privilegiate de reprezentare a capitalului: lumea modei, a publicitatii, a \u201ecomunicarii\u201c. Acestea nu sunt doar formele lui de a se arata, ci foarfecele conceptuale cu care trupul si mintea ne sunt croite pe masura nimicniciei veacului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Emanuele Coccia, Viata sensibila, traducere Alex Cistelecan, Tact, 2013. &nbsp; Paradele de moda sunt liturghia cheltuielilor de reprezentare a capitalului si prin aceasta\u00a0 ultimul produs major al metafizicii occidentale. Aici, orice urma de utilitate se topeste. Daca servirea unui meniu de c\u00e2teva sute de dolari la restaurantul \u201eMasa\u201c din New York sau \u00eenchirierea unui avion&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosoful-in-stamba\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Filosoful in stamba<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9566,9567],"class_list":["post-16912","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emanuele-coccia","tag-viata-sensibila"],"views":1868,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16912","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16912"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16912\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16912"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16912"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16912"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}