{"id":16906,"date":"2013-11-07T15:39:24","date_gmt":"2013-11-07T13:39:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16906"},"modified":"2015-01-15T16:01:10","modified_gmt":"2015-01-15T14:01:10","slug":"memoria-arhivelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memoria-arhivelor\/","title":{"rendered":"Memoria arhivelor"},"content":{"rendered":"

Editorial, toamna aceasta va fi mai bogata cu un proiect de anvergura privind istoria recenta a rom\u00e2nilor: \u201eRom\u00e2nia. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii Razboiului Rece\u201c. Coordonat de ambasadorul Nicolae Ecobescu si patronat de Fundatia Europeana Titulescu, proiectul urmareste sa aseze pe documente de arhive definirea si particularitatea politicii Rom\u00e2niei in perioada istorica a comunismului de stat. Sunt prevazute 10 tomuri de studii si documente de arhiva din care, deocamdata, au aparut primele doua volume, insum\u00e2nd ceva mai mult de 1.300 de pagini.<\/strong><\/em>
\nInitierea proiectului devenise necesara. Asa cum se infatiseaza primele doua volume, acesta va oferi istoricilor nu o alternativa, ci un suport documentar. Proiectul se inscrie in curentul de cercetare istorica bazata pe documente, nu pe afecte, preferinte sau interese. In ultimul deceniu au aparut cercetatori, in general tineri, ale caror contributii suplinesc vidul de informatii sau parcurg un drum paralel cu cel intretinut de interpretarile excesiv politizate. In anul 2000, doi istorici, Dumitru Preda si Mihai Retegan, au publicat volumul \u201e1989. Principiul dominoului\u201c alcatuit din corespondenta diplomatica a ambasadelor Rom\u00e2niei in anul crucial al crizei comunismului. In 2003, Fundatia Europeana Titulescu a girat publicarea \u201eIstoriei politicii externe rom\u00e2nesti\u201c. In 2009, Ministerul Afacerilor Externe a publicat \u201e1968. Primavara de la Praga. Documente diplomatice, ianuarie 1968-aprilie 1969\u201c, iar sub autoritatea Academiei Rom\u00e2ne si a Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, in 2012, diplomatul Vasile Buga a publicat stenogramele convorbirilor purtate la Moscova de delegatia Partidului Muncitoresc Rom\u00e2n, condusa de premierul Rom\u00e2niei, Ion Gheorghe Maurer, cu titlul \u201eO vara fierbinte in relatiile rom\u00e2no-sovietice. Convorbirile de la Moscova din iulie 1964\u201c. Prima stenograma reda convorbirile cu delegatia Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, condusa de Nikolai V. Podgornii, membru al Prezidiului si secretar al CC al PCUS; a doua consemneaza discutiile purtate cu Nikita Hrusciov, prim-secretar si presedinte al Consiliului de Ministri. Nu este loc pentru enumerarea mai multor aparitii. Semnalez, in incheiere, inca doua lucrari importante. Prima, \u201eZid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii:1962-1972\u201c semnata de academicienii Mircea Malita si Dinu C. Giurescu, care consemneaza in premiera evenimentele capitale initiate de Bucuresti pentru deschiderea Rom\u00e2niei spre Occident. A doua, \u201eDiplomatia secolului XX\u201c de ambasadorul Constantin Vlad, profesor de stiinte politice, este o carte fundamentala, de sinteza, care realizeaza o panorama a marilor strategii de pace si razboi ale celui mai tulburator veac al existentei\u00a0 moderne a omenirii.
\nCaptivitatea, mostenire a intelegerilor dintre marile puteri<\/strong>
\nNu se sf\u00e2rsise razboiul c\u00e2nd au aparut scenariile pentru organizarea postbelica a continentului. Una dintre idei a fost constituirea unui bloc al statelor occidentale. Ideea a cazut de teama ca aceasta constructie sa nu fie perceputa de\u00a0 Uniunea Sovietica ca pericol indreptat impotriva ei. Divizarea Europei s-a facut p\u00e2na la urma cu acordul Moscovei pe criteriul sferelor de interese si de influenta consemnat in acordul de procentaj Churchill-Stalin din 9 octombrie 1944. Un acord care l-a descumpanit p\u00e2na si pe Roosevelt. Averell Harriman relateaza: \u201eNu inteleg si nu cred ca am inteles nici atunci, scria presedintele american in memoriile sale, ce a g\u00e2ndit Churchill exact ca realizeaza prin acele procente. Stiu ca el a dorit m\u00e2na libera in Grecia, cu sprijinul Statelor Unite, si ca a dorit sa aiba un cuv\u00e2nt de spus in formarea noului guvern iugoslav, prin combinarea guvernului in exil, din Anglia, cu Tito si cu grupul lui. Churchill stia, desigur, ca presedintele Roosevelt staruia sa aiba m\u00e2na libera si ca dorea ca orice decizie sa fie am\u00e2nata p\u00e2na c\u00e2nd cei trei (Stalin, Roosevelt, Churchill, n.n.) ar fi putut sa se int\u00e2lneasca. Este interesant ca, atunci c\u00e2nd ei s-au int\u00e2lnit la Yalta, problema procentelor nu a mai fost ridicata\u201c (Laurentiu Constantiniu, \u201eAcordul de procentaj Churchill-Stalin in documentele sovietice\u201c, \u201eRom\u00e2nia. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii Razboiului Rece\u201c, vol.1., pag 79). Consecintele sunt cunoscute. Acordul de procentaj va consacra intrarea Europei de Est in captivitatea sovieticilor pentru o jumatate de secol.
\nStudiile publicate in primele doua volume din \u201eRom\u00e2nia. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii Razboiului Rece\u201c\u00a0 realizeaza o panorama istorica a Europei in timpul si dupa al Doilea Razboi Mondial, prezinta evolutia confruntarii Est-Vest si primele tentative de desprindere a Rom\u00e2niei fata de Moscova (primul volum). Pe cine se putea bizui Rom\u00e2nia, aflata in razboi de partea Germaniei, in acele conditii? Pe nimeni. Grigore Gafencu nota in \u201eJurnal\u201c, la 2 martie 1942: \u201eAr fi cea mai mare greseala insa daca am crede ca putem lasa in sarcina anglo-saxonilor sa ne impace cu rusii si sa apere fata de rusi interesele noastre. Anglo-saxonii nu pot si nu vor sa ne faca un asemenea serviciu\u201c. Al doilea volum prezinta\u00a0 conditia noua in care a fost impinsa Rom\u00e2nia dupa partajul Stalin-Churchill si eforturile diplomatiei de a gasi caile pentru recapatarea independentei si libertatii de actiune in interiorul lagarului sovietic. Eforturi care aveau sa conduca, in paralel, p\u00e2na in deceniul al optulea, la c\u00e2stigarea, unui meritoriu prestigiu pe plan international. Exploat\u00e2nd acest prestigiu, Bucurestiului s-a implicat in (inter)medierea unora dintre marile crize ale secolului: conflictul sovieto-chinez, st\u00e2njenirea sau blocarea initiativelor Moscovei de consolidare a puterii sale in blocul comunist, \u201ePrimavara de la Praga\u201c, razboiul din Vietnam, cel de Yom Kippur, crizele din Orientul Apropiat, etc. Cea mai necesara dintre performantele diplomatiei rom\u00e2nesti, impusa de istorie, a fost pregatirea deschiderii si apropierea de Occident in plin Razboi Rece. Punctele de v\u00e2rf au fost:\u00a0 vizita in Franta a premierului Ion Gheorghe Maurer (1964), alegerea ministrului de Externe rom\u00e2n, Corneliu Manescu, ca presedinte al sesiunii Adunarii Generale a ONU (1967), deschiderea relatiilor diplomatice cu Germania Federala (1967), vizitele in Rom\u00e2nia ale presedintilor Frantei, Charles de Gaulle, (mai 1968), si Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (august 1969), neparticiparea la invazia Chehoslovaciei (august 1968), contactele la nivel inalt si guvernamental cu un numar mare de state dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Acest traseu este precedat de desprinderea consistenta fata de Moscova, apropierea strategica de Pekin si adoptarea Declaratiei de independenta din aprilie 1964. Astfel, Rom\u00e2nia reusea sa iasa din captivitatea sorocita de intelegerile dintre puterile invingatoare in razboi.
\nO interpretare diferita<\/strong>
\nLectura primelor doua volume proiecteaza un trecut nealterat de farduri autohtoniste, nationaliste sau politice. Imaginea rezultata este a unei Rom\u00e2nii postbelice in cautarea unui cadru existential propriu in conditiile integrarii ei in lagarul sovietic. O Rom\u00e2nie captiva obligata mai int\u00e2i sa reziste ca stat, apoi preocupata sa-si asigure o\u00a0 perspectiva a descatusarii. Primii ani de dupa razboi sunt dramatici, ani de tradare a asteptarilor din partea unui Occident care isi masca abandonul prin declaratii fara acoperire, impasibil la incalcare brutala de catre Moscova a suveranitatii Rom\u00e2niei. Vinovatie condamnabila, lipsa de viziune? Ambele. Dar istoria retine unele cauze de luat in considerare. Conceptele politice ale puterilor invingatoare in razboi privind soarta Europei s-au manifestat initial confuz si apoi antagonic. \u201eSUA au opus viziunii teritorialiste conceptul reprezentativitatii in politica interna, al \u00abdirectoratului\u00bb marilor puteri si securitatii colective in chestiunile de politica internationala, ca fiind preconditiile necesare pentru rezolvarea conflictelor ulterioare prin negocieri si compromis\u201c. (Cosmin Popa, \u201eActivitatea Consiliului Ministrilor Afacerilor Externe, 1945-1947, vol. I, pag. 152). In timp ce Casa Alba se pregatea pentru diviziunea de facto a Europei, Kremlinul nu facea inca diferenta intre \u201esfera de interes\u201c si \u201esfera de dominatie\u201c. Dar aceasta indecizie nu a impiedicat Uniunea Sovietica sa transforme Europa de Est at\u00e2t in zona de interes, c\u00e2t si de dominatie pentru o jumatate de veac. Asa a inceput tragedia popoarelor ocupate de Armata Rosie.
\nDeclaratia de independenta din aprilie 1964 este produsul\u00a0 convingerii ca supravietuirea este posibila printr-o politica a interesului national facuta la Bucuresti, o conduita echidistanta fata de conflictele ideologice si politice si printr-o deschidere reala spre Occident. Pentru reusita unei astfel de politici, diplomatia trebuia sa tina cont de apartenenta Rom\u00e2niei la Tratatul de la Varsovia (pact militar) si la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (bloc economic). Toate tentativele de rec\u00e2stigare a independentei s-au facut in conditiile instalarii, la presiunea Moscovei, a regimului comunist, a dictaturii ideologice a Moscovei si ocupatiei militare sovietice (p\u00e2na in 1958) si sub\u00a0 supravegherea KGB, a consilierilor sovietici si, a prezentei armatei sovietice. Multa vreme a predominat pozitia forte dob\u00e2ndita de kominternistii autohtoni instalati in toate institutiile statului si organele conducatoare ale Partidului Comunist. Regimul imprumutase, de voie, de nevoie, si conservase destul de bine, ingredientele conducerii politice de tip sovietic: dogmatism ideologic, centralism de stat, personalizarea puterii. Din aceasta stare\u00a0 Rom\u00e2nia trebuia sa iasa. \u201ePerioada post-Stalin, singura in cursul careia actiunea politica si diplomatica a Rom\u00e2niei pentru desprinderea din inclestarea in care se gasea a putut fi angajata, ar putea fi caracterizata prin doua cuvinte: sperante, enorme sperante, si deceptii, infinite deceptii\u201c Sperantele erau legate de \u201einseninarea orizontului politic international si de sav\u00e2rsirea unei mutatii in directia pacii, intelegerii si cooperarii\u201c. (\u201eCuv\u00e2nt inainte\u201c). Deceptiile erau alimentate de \u201eambitiile de dominatie si pozitiile de forta\u201c ale noilor conducatori instalati la Kremlin dupa moartea lui Stalin.
\n\u201eRom\u00e2nia. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii razboiului rece\u201c este o opera colectiva de o utilitate esentiala pentru istorici. Cum am suportat regimul de ocupatie sovietica, cum am iesit din chingile lui, care erau limitele ideologice in care manevrele pentru schimbare sau reforme erau posibile, cum am deschis orizonturile catre Occident, ce riscuri presupunea aceasta deschidere, c\u00e2nd si pe cine ne-am putut bizui, cine ne-a fost cu adevarat de folos in tentativa de desprindere de Moscova, iata o sinteza, evident restrictiva, a contributiilor celor 48 de istorici, diplomati, cercetatori la realizarea primelor doua volume. \u201eFructific\u00e2nd o experienta istorica, Rom\u00e2nia a apelat inteligent la diplomatie, la fel ca altadata, pentru a supravietui si a se afirma… Paginile acestei lucrari fixeaza ceea ce este esential in destinul postbelic si in demersurile diplomatiei rom\u00e2nesti pentru depasirea conditiei Rom\u00e2niei de tara ocupata si inregimentata in blocul sovietic. Ideea aceasta este sugerata chiar de definirea capitolelor: \u00abRom\u00e2nia captiva\u00bb (I); \u00abSensul opozitiei fata de URSS\u00bb (II), \u00abSensul politicii de independenta\u00bb (III); \u00abImplicare in marile decizii ale razboiului\u00bb (IV), \u00abApropierea de Occident\u00bb (V). Filmul articolelor si studiilor aduce in prim-plan directii, obiective, idei, actiuni, initiative, solutii sau esecuri, crize care ne-au implicat nedorit, voci care ne-au condamnat sau care ne-au sustinut drumul spre regasirea adevaratei noastre vocatii.
\nDocumentat cu rigoare, autorii pun in valoare realitatea ca Declaratia de independenta din aprilie 1964 a insemnat definirea unei strategii generale, cu valoare pe termen lung. Politica Rom\u00e2niei a fost consecvent orientata spre toate orizonturile, fiind formulata la Bucuresti, in conformitate cu interesele imediate si de perspectiva ale tarii. Activitatea diplomatiei rom\u00e2nesti, dedicata slujirii interesului national, a inregistrat o efervescenta fara precedent, desfasur\u00e2ndu-se cu performante notabile la toate azimuturile, in cele mai variate forme si modalitati de manifestare\u201c (\u201eCuv\u00e2nt inainte\u201c).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editorial, toamna aceasta va fi mai bogata cu un proiect de anvergura privind istoria recenta a rom\u00e2nilor: \u201eRom\u00e2nia. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii Razboiului Rece\u201c. Coordonat de ambasadorul Nicolae Ecobescu si patronat de Fundatia Europeana Titulescu, proiectul urmareste sa aseze pe documente de arhive definirea si particularitatea politicii Rom\u00e2niei in perioada istorica a… Cite\u0219te mai mult »Memoria arhivelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[9563,4,9564,9561,9562],"class_list":["post-16906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-dumitru-preda","tag-editorial","tag-mihai-retegan","tag-nicolae-ecobescu","tag-volumul-1989-principiul-dominoului"],"views":1750,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}