{"id":16902,"date":"2013-11-07T15:36:06","date_gmt":"2013-11-07T13:36:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16902"},"modified":"2013-11-07T15:36:06","modified_gmt":"2013-11-07T13:36:06","slug":"jurnal-indirect","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnal-indirect\/","title":{"rendered":"Jurnal indirect"},"content":{"rendered":"

Marta Petreu, Filosofii paralele,<\/em> editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Editura Polirom, 2013,\u00a0 296 p.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Apropiindu-se de final, seria de autor proiectata de Editura Polirom dezvaluie ca Marta Petreu scrie, indiferent de specia abordata, potrivit unor impulsuri memorialistice sau afective. As exclude cozeria din discutie. Oric\u00e2t de relaxate si de accesibile ar fi premisele, rationamentele si limbajul, studiile de filosofie ram\u00e2n strict dependente de seriozitatea, acribia si competenta cercetatorului. Strabate \u00eensa, \u00een \u201eTeze neterminate\u201c si \u00een recenta reeditare la \u201eFilosofii paralele\u201c, placerea de a gasi amanunte anecdotice personale sau istorice si gustul gurmandului care, saturat de cultura, se poate ridica deasupra evenimentelor,\u00a0 reusind ca atare sa formuleze legitati despre limbaj, istorie si umanitate. Mai degraba, hedonismul se manifesta ca apetenta pentru divagatie.
\nInterpretare si (i)rationalitate<\/strong>
\nPoate nu as risca prea tare, afirm\u00e2nd ca Marta Petreu se raporteaza rational fata de filozofie si senzorial fata de lume. E probabil ca divergenta sa fie provocata ori sa se datoreze modelului Blaga, pe care \u00eel ilustreaza, fara a-i face totusi apologia. O emisfera cognitiva se bazeaza pe stiinta\/ pe dorinta de a explica. Iar cealalta ram\u00e2ne deschisa intuitiei si speculatiei. Separarea proceselor se pastreaza doar \u00een aparenta, \u00een efortul analitic de a \u00eentelege. \u00cen realitate, cele doua creiere se asociaza ca polii magnetici. \u00cempacarea \u00eentre viata academica, axata pe studiul metodic, si preocuparile literare se observa \u00een pasajul conclusiv privind sursele carteziene prelucrate de Blaga: \u201eMitul Marelui Anonim a fost adesea \u00abscuzat\u00bb de catre comentatorii sai prin circumstanta ca este… creatia unui poet. Las\u00e2nd la o parte problema daca un mare poet este sau nu inferior metafizic unui filosof, trebuie sa observ ca \u201escuza\u201c aceasta, enuntata cel mai adesea \u00een sens peiorativ, nu are, \u00een privinta Marelui Anonim, nicio acoperire. Blaga a vrut sa fie, \u00een primul r\u00e2nd, filosof. Mitul Marelui Anonim \u2013 chiar daca \u00eel are ca autor pe Blaga \u2013 este tot at\u00e2t de filosofic ca mitul \u00abgeniului rau\u00bb, care-l are ca autor pe Descartes. Iar Descartes n-a fost, se stie, poet\u201c (\u201eDe la Dumnezeul cel bun la Dumnezeul cel rau\u201c, p. 57).
\n\u00cen afara de pledoaria pro domo sua, mi se pare important de subliniat, cu doua linii, si ca \u00eentreaga exegeza mentionata anterior evidentiaza caracterul complementar al categoriilor antagonice si imposibilitatea descoperirii notiunilor si a conceptelor altfel dec\u00e2t prin raportare la un sistem de referinta. Desigur, s-ar spune ca ne p\u00e2ndeste un truism. Numai ca, un truism ram\u00e2ne un silogism acceptat, al carui proces de sedimentare si de impunere \u00een constiinta generatiilor se pierde. Supun\u00e2nd dezbaterii definirea divinitatii pornind de la Decartes si ajung\u00e2nd la Blaga, autoarea studiaza, pe urmele lui Pascal si ale lui Constantin Radulescu-Motru, dinamica \u201ere-cunoasterii\u201c. Astfel, \u00een loc sa accepte subordonarea ontologica, omul \u00eent\u00e2i \u00eel creeaza pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui, pentru ca apoi sa-si confirme ca el a fost \u00eencarnat si \u00eensufletit de o entitate superioara: \u201eSa observam ca stabilirea existentei lui Dumnezeu se sprijina pe singura certitudine carteziana, pe \u00abcuget, deci exist\u00bb, asadar pe certitudinea eului. La fel sa notam ca definirea lui Dumnezeu drept Creator se sprijina pe presupozitia ascunsa ca, daca ceva exista, atunci a fost creat (de cineva)\u201c (p. 40). Consecinta imediata ar fi ca experienta oricarui individ se leaga, inevitabil, de ideea unei fiinte metafizice. Asa ca, ateismul, ca optiune cognitiva si ca stare de fapt, devine un nonsens, \u00eentruc\u00e2t termenul se bazeaza pe negarea termenului proxim pe care \u00eel presupune.
\nDin perspectiva literara, (i)rationalitatea a oferit modernismului un spatiu propice dezvoltarii teoriilor referitoare la poezia pura, la subiectivitate, la dezumanizarea artei, la reproducerea mecanica, la impersonalitate, la evitarea pozitivismului si la cautarea unei cai paralele de aprop(r)iere a universului. Exemplara, \u00een acest sens, ram\u00e2ne tentativa liricului de a \u201epreciza\u201c ce\/ cum nu sunt lucrurile, rationamentele falacioase devenind norma. Arghezi refuza atributul aprioric al feminitatii (\u201eTu nu esti frumusetea\u201c), Blaga \u201enu striveste corola de minuni a lumii\u201c, iar Nichita Stanescu (\u00een \u201eElegia I\u201c) simuleaza glosarea unui El aparent transcendent, dupa tipicul Vechiului Testament, unde Dumnezeu se caracterizeaza, \u00eenaintea lui Moise, autoreferential si autarhic \u201eEu sunt cel ce sunt\u201c. \u00cen filosofie, Blaga se apropie si mai tare de principiul fundamental din poetica modernista, expus de Rimbaud (\u201eJe est un autre\u201c), daca acceptam consideratiile Martei Petreu ca, \u00een \u201eCensura transcendenta\u201c, \u00eent\u00e2lnim si \u201eintuitia marilor mistici ca Divinul este \u201ecu totul Altul\u201c, adica alteritatea absoluta\u201c (p. 51-52).
\nCu dreapta-n st\u00e2nga<\/strong>
\nDaca poezia modernista se afla in statu nascendi, ca \u201eOul dogmatic\u201c, filosofia rom\u00e2neasca din perioada modernitatii \u00eenspaim\u00e2nta astazi prin caracterul agresiv. Simpla \u00eensiruire a numelor proeminente \u2013 C. Radulescu-Motru, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade \u2013 indica o societate captiva \u00een irationalitate si, iminent, \u00een extremism. Asistam p\u00e2na si la promovarea unui protocronism fara denumire explicita, plamadit din complexe de inferioritate plesnite la soare ca \u201eRiga Crypto\u201c, asa cum propune C. Radulescu-Motru \u00een \u201eRom\u00e2nismul. Catehismul unei noi spiritualitati\u201c: \u201e\u00een perioada interbelica a teoretizat \u201erom\u00e2nismul\u201c, drept solutie de sincronizare politica si culturala a tarii cu \u201ehitlerismul\u201c, \u201efascismul\u201c (italian) si \u201esovietismul\u201c, asadar cu revolutiile si cu prefacerile politice din Europa interbelica\u201c (\u201eFilosofia rom\u00e2neasca\u201c, p. 26).
\nDeopotriva instructiva si revoltatoare pare inconsecventa\/ credulitatea\/ pregatirea ideologica precara a intelectualilor nostri cu derapaje \u00een epoca respectiva. Atrasi de \u201eumanism\u201c, acestia penduleaza, asemenea lui Cioran (\u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c), \u00eentre \u201eOmul Nou\u201c, sovietic, si \u201eSupraomul\u201c, nazist. Dar mai plauzibila mi se pare ipoteza ca, atractia pentru miscarile totalitare, provine din fondul lor comun: exceptionalitatea genei (\u201eura de rasa\u201c se preschimba lesne \u00een \u201eura de clasa\u201c si viceversa); rescrierea istoriei dupa interesele contextului; cultul personalitatii (oric\u00e2t de tumultuos s-ar fi manifestat \u00een public \u201eF\u00fchrer-ul\u201c era, pentru cetateni, tot un \u201eTatuc\u201c, un ghid al poporului). Tin\u00e2nd cont de aceste aspecte, nu ne mira de ce, la noi, discursul despre \u201eneam\u201c, trece de la verde la rosu, conform sloganului de dupa 23 August 1944: \u201eCamarade, nu fi trist\/ Garda merge \u00eenainte prin Partidul Comunist!\u201c.
\nProblema acestei continuitati\/ pendulari rezida \u00een faptul ca, la sf\u00e2rsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, terminologia politica partizana a fost confiscata de catre P.C.R., care si-a impus, p\u00e2na \u00een 1947, viziunea maniheista: \u201enoi\u201c vs. \u201eceilalti\/ restul\u201c, adica \u201edemocrati\u201c vs. \u201efascisti\u201c (la gramada: legionari; simpatizanti; prieteni ai simpatizantilor; colaboratori ai lui Ion Antonescu; fosti \u201etovarasi de drum\u201c de care se debarasasera; militari trimisi pe Frontul de Est; membri ai \u201epartidelor istorice\u201c; si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, personalitati ademenite, care, simtind capcana, au respins propunerile de \u00eenregimentare). Blaga a intrat imediat \u00een aria de selectie at\u00e2t ca \u201elegionar\u201c (pricina fiind, cum sesizeaza Marta Petreu, amicitia str\u00e2nsa cu Vasile Bancila, aderent al gruparii), c\u00e2t si ca potential sustinator, macar temporar, ales, apoi instantaneu demisionat din C. C. al Partidului National Popular, satelit al P.C.R. Semnal\u00e2nd contrastul \u00eentre manusa de box din st\u00e2nga si cea de catifea din dreapta, primite de Blaga de la Lucretiu Patrascanu, respectiv culegerea \u201eCurente si tendinte \u00een filosofia rom\u00e2neasca\u201c (1946) si epistola cu dedicatia-perie, exegeta extrage o concluzie general-valabila pentru atacurile de scrimeri primite de intelectualii neangajati din partea ideologilor marxist-leninisti: \u201eDaca tinem cont de oferta condimentata cu amenintari pe care Patrascanu o face \u00een principiu intelectualitatii si daca mai tinem cont si de faptul ca \u00een ianuarie 1946 Blaga refuzase organic \u2013 adica, \u00eembolnavindu-se \u2013 oferta de colaborare cu regimul, s-ar putea ca scrisoarea flatanta cu care Patrascanu si-a \u00eensotit amenintatorul sau volum sa fie, de fapt, o invitatie la colaborare\u201c (\u201eBlaga si Cioran, via Patrascanu \u2013 Beniuc\u201c, p. 95).
\n\u201eFilosofii paralele\u201c este o carte insubordonata. Un truism pentru personalitatea Martei Petreu, desigur. Dar un g\u00e2nditor care nu se opinteste de st\u00e2nga sau de dreapta ram\u00e2ne exemplar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marta Petreu, Filosofii paralele, editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Editura Polirom, 2013,\u00a0 296 p.   Apropiindu-se de final, seria de autor proiectata de Editura Polirom dezvaluie ca Marta Petreu scrie, indiferent de specia abordata, potrivit unor impulsuri memorialistice sau afective. As exclude cozeria din discutie. Oric\u00e2t de relaxate si de accesibile ar fi… Cite\u0219te mai mult »Jurnal indirect<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9558,1309],"class_list":["post-16902","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-filosofii-paralele","tag-marta-petreu"],"views":2444,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16902","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16902"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16902\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16902"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16902"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16902"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}