Marii scriitori rom\u00e2ni sunt tot mai marginalizati. Ei si operele lor. Nu doar \u00een articole si carti ai caror autori s-au specializat \u00een demitizari si ridicole revizuiri de \u201ecanon\u201c, fiindca doar la asta se pricep, ci si \u00een manualele asa-zise alternative. Daca se mai gaseste c\u00e2te cineva cu vocatia constructiei sa-i editeze dupa toate rigorile si la un nivel grafic si tipografic corespunzator, c\u00e2rtitorii, chibitii, \u201ebaietii destepti\u201c si lucrativi, care mesteca adjective si sintagme pe placul ideologilor epocii si al potentatilor zilei, sar ca arsi. Faptul ca un critic si un istoric literar de talia profesorului si academicianului Eugen Simion a fost denuntat la DNA (imaginati-va: DNA si literatura, DNA si cultura!!! Suna ca dracu! \u2013 ca sa folosesc o expresie intrata \u00een folclorul nostru revolutionar si postrevolutionar), fiindca, \u00eentre alte multe edificii editoriale pe care le-a initiat si coordonat, de-ar fi sa mentionam doar \u201eDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, a\u2026 comis si o mare opera de scoatere la lumina, de restituire si conservare a \u00eentregului laborator de g\u00e2ndire si creatie al lui Eminescu, este de o trista originalitate chiar si \u00een at\u00e2t de\u2026 originalul spatiu rom\u00e2nesc. C\u00e2nd o domnisoara Cucu de prin Ardeal se scandalizeaza \u00een fata unui asemenea edificiu, iar un politruc semianalfabet sesizeaza procuratura pentru a-l ancheta pe cel ce l-a desav\u00e2rsit, e putred rau marul \u00een Danemarca noastra.
\nDar sunt lasate \u00een paragina si casele \u00een care s-au nascut, au trait si au creat scriitori si artisti rom\u00e2ni. Sau, daca ele se afla \u00eentr-o stare buna, sunt date unor mostenitori de averi care, ciudat, foarte ciudat, s-au gasit cu zecile si sutele de mii, dupa 1990, pe aici si pe toate meridianele globului. Iasul, de pilda, a fost revendicat aproape \u00een \u00eentregime \u2013 de la centrul istoric si numeroase cladiri de patrimoniu la terenuri pe care s-au ridicat spitale, scoli sau alte institutii de-a lungul unei jumatati de veac, p\u00e2na la cimitire. Ca doar, nu-i asa?!, proprietatea e sf\u00e2nta! Chiar si atunci c\u00e2nd o obtii pe nedrept si cu acte falsificate pe h\u00e2rtie \u201e\u00eenvechita\u201c adusa din China ori cu chichite inventate de notari, avocati si judecatori din \u201emafia retrocedarilor\u201c, cum cu tristete si cu un sentiment de neputinta \u00eemi semnala un prefect (liberal) de judet, pe care \u00eel citam, cu mai multi ani \u00een urma, \u00eentr-un articol din \u201eAdevarul\u201c. Nu putini dintre cei care au venit \u00een tara noastra dupa evenimentele din 1989 \u201ede-au cerut pam\u00e2nt si apa\u201c nici nu stiau pe unde se afla Rom\u00e2nia. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat si cu cel ce a obtinut Casa Alecsandri din Iasi, unde, \u00eencep\u00e2nd cu anii ’70 ai secolului trecut si p\u00e2na \u00een 2008, a functionat unicul Muzeu al Teatrului din Rom\u00e2nia. Imobilul fusese salvat de la ruina, restaurat si amenajat muzeistic cu bani grei de la bugetul statului acum patruzeci de ani. Strada \u00eensasi, pe care se afla Casa Alecsandri, din centrul istoric al Iasilor, se numeste Vasile Alecsandri. Numele i-a fost dat \u00een 1878, Primaria capitalei Moldovei omagiindu-l astfel pe poetul \u00eencununat atunci cu binecunoscutul premiu pentru \u201eC\u00e2ntecul gintei latine\u201c, care venise pe lume si copilarise \u00een stravechea casa, construita de parintele sau, Vornicul.
\n\u00cen acest martie, se \u00eemplinesc 115 ani de la nasterea lui Ion Barbu. Un idol al faimoasei generatii \u201860, tot mai uitat \u00een epoca postdecembrista. G.Calinescu \u2013 mai european dec\u00e2t toti europenii nostri de azi si de m\u00e2ine luati la un loc \u2013 care a cultivat valorile rom\u00e2nesti, ca si pe cele universale, cu toata forta geniului sau a mers cu grija pentru posteritatea autorului \u201eJocului secund\u201c p\u00e2na la a o determina pe sotia poetului, Gerda Barbilian, sa-si scrie amintirile \u2013 memorii ce aveau sa fie \u201eredactate cu o severitate axiomatica, dar \u00eencalzite de o devotiune fara margini\u201c, cum le caracteriza un critic. O carte comparabila cu celebre scrieri de acelasi gen precum, de pilda, \u201eMemoriile\u201c Annei Grigorievna Dostoievskaia. Biograful inegalabil al lui Eminescu si al lui Creanga stia mai bine ca oricine ce importanta au asemenea marturii si documente provenite de la sursa cea mai autorizata. Din pacate, cartea Gerdei Barbilian \u2013 \u201eIon Barbu. Amintiri\u201c \u2013 a aparut abia \u00een 1975, dupa 10 ani de la moartea lui Calinescu, cel care \u00eei schita autorului ciclului \u201eDomnisoara Hus\u201c, \u00een marea \u201eIstorie\u201c, un memorabil portret: \u201eFizionomie personala de om al soarelui de calcaruri, \u00eenaintare de Kurd decalecat. Un nu stiu ce nomad \u00een pupilele boabe de strugur vested. Liniile fetei anguloase, ochii vegetali sporiti \u00eentr-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundati \u00een vis, ai omului ce doarme cu pleoape \u00eentredeschise\u201c.
\nMarele critic ar fi fost, mai mult ca sigur, entuziasmat de \u201eAmintirile\u201c sotiei lui Ion Barbu. \u00cen ele nu exista afirmatie sau observatie care sa nu se sprijine pe document (scrisori, ciorne de scrisori, diverse \u00eensemnari, alte marturii scrise). Dar mai ales nu exista nici o nota sentimentala stridenta, nici o lamentatie impudica, nici o efuziune suparatoare, nici o lauda de sine de care sunt pline memorile si jurnalele unor vaduve ale oamenilor de seama, les veuves abusives. Un portret complex cu tuse severe, riguros trasate, expresive, relev\u00e2nd multe trasaturi si trairi nestiute ori scapate din raza intuitiei contemporanilor poetului. Gerda Barbilian, ea \u00eensasi intelectual fin si, asa cum o dovedesc \u201eAmintirile\u201c, scriitor sensibil, era mai \u00eenainte de toate un caracter. Caci trebuie sa fii un caracter puternic, rarisim, ca sa stai neclintita, o viata \u00eentreaga, l\u00e2nga un om at\u00e2t de imprevizbil si de o sensibilitate ce friza patologicul. Fire timida, irascibil, instabil, suspicios peste poate, cu \u201eo aversiune contra distractiilor \u00een familie, aversiune pe care a pastrat-o toata viata\u201c (taifasurile la care consimtea fiind doar cele de la cafenea), Ion Barbu \u2013 ne povesteste ilustra sa Doamna \u2013 obisnuia sa spuna: \u201eN-am ce vorbi dec\u00e2t despre literatura si matemetici\u201c. Literatura i-a fost irezistibila amanta, iar matematica \u2013 sotie. Ce vreti mai mult?, ne-ar fi \u00eentrebat cu bonoma siretenie, Serban Cioculescu\u2026
\nDin cartea scrisa de Gerda Barbilian aflam pretioase date si marturii privind geneza unor poeme ale lui Ion Barbu, precum, de pilda, faimosul \u201eDupa melci\u201c, la baza caruia sta un episod din copilaria poetului. Tatal, \u00eempovarat material, nu a putut plati pachetul comandat de fiul sau la Bucuresti, contin\u00e2nd cele trebuitoare picturii de care acesta se simtea puternic atras. Coletul a fost refuzat. \u201eDaca tata nu facea asta \u2013 va evoca momentul Ion Barbu mult mai t\u00e2rziu \u2013 poate deveneam pictor\u201c. Din aceasta frustrare, scrie Gerda Barbilian, avea sa se nasca peste ani vestita balada \u201eDupa melci\u201c, o realizare \u00een alt chip si cu alte mijloace a acelei dorinte refulate din copilarie, o capodopera a poeziei rom\u00e2nesti. \u00cenca un exemplu. Elev \u00een clasa a opta fiind, liceanul matematician cauta cu \u00eenfrigurare solutia unei probleme de geometrie despre care va scrie un articol \u00een \u201eGazeta Matemetica\u201c, \u00een 1928, cu titlul \u201eCercurile extern-bitangente\u201c. Dupa 23 de ani, \u00een 1951, Ion Barbu nota pe marginea lui: \u201eNu-mi place articolul\u2026 E artificial. La at\u00e2t sa naufragieze faimosul meu articol din 1913-1914, niciodata terminat, despre cercurile bitangente la o conica?… Atunci n-am gasit proprietatea semnificativa, m-am sc\u00e2rbit de Matematice, m-am \u00eenhaitat cu Baer si cu (Tudor) Vianu. Literatura, chefuri\u2026 Ce poate decide o cariera, ce nimicuri, \u00een definitiv? De aici a iesit \u201eJoc secund\u201c \u2013 dar marele matematician a fost \u00eengropat, care se anunta. Sau poate numai am\u00e2nat p\u00e2na \u00een 1935, data celei dint\u00e2i lucrari care ma reabiliteaza, \u00ab\u00cencadrarea Geometriei Descriptive \u00een programul lui Klein?\u00bb Acum, ca am \u00eencheiat faimosul articol (1913-1951!) voi muri \u00eempacat\u201c.
\nAm sa \u00eenchei cu o marturie a lui Vladimir Streinu, \u201edepusa\u201c doar cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de moarte, care capata o semnificatie deosebita \u00een actuala perioada de activism politic grotesc ce i-a cuprins pe multi dintre scriitorii rom\u00e2ni, e drept nici pe departe de valoarea lui Ion Barbu. Recitesc, deci, \u00een cartea Gerdei Barbilian aceasta scena. Gasindu-l \u00eentr-o zi pe marele poet la cafenea, Vladimir Streinu s-a trezit \u2013 cum zice el \u2013 \u201eapostrofat\u201c: \u201eVino, Vladimire, sa mai schimbam c\u00e2teva vorbe nemuritoare despre poezie\u201c. Oarecum surprins, Streinu l-a \u00eentrebat: \u201eDar de unde nevoia asta, \u00een acest moment?\u201c. Ion Barbu \u2013 care credea \u00een puterea criticii literare si spunea ca \u201eun critic este un \u00abbotezator\u00bb, este cel ce numeste realitati\u201c care altfel n-ar exista \u2013 i-a raspuns mai mult dec\u00e2t lamuritor: \u201eFiindca prietenii astia de aici m-au intoxicat cu politica!\u201c\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marii scriitori rom\u00e2ni sunt tot mai marginalizati. Ei si operele lor. Nu doar \u00een articole si carti ai caror autori s-au specializat \u00een demitizari si ridicole revizuiri de \u201ecanon\u201c, fiindca doar la asta se pricep, ci si \u00een manualele asa-zise alternative. Daca se mai gaseste c\u00e2te cineva cu vocatia constructiei sa-i editeze dupa toate rigorile… Cite\u0219te mai mult »Ion Barbu \u2013 115<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1301,1300],"class_list":["post-1690","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-barbu--115","tag-marii-scriitori-romani"],"views":6462,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1690","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1690"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1690\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1690"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1690"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1690"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}