Toamna e c\u00e2ntata, melancolic, de poeti in poeziile lor, iar de gospodine in… borcanul cu muraturi: in \u201eDilema Veche\u201c, Iaromira Popovici aduna intr-un fastuos borcan obiceiurile si lucrarile gospodaresti din camara toamnei. Sub influenta ineluctabila a anotimpului, mai int\u00e2i devine si ea melancolica amintindu-si, cu jena autocritica, \u201eperceptia negativa si sablonarda\u201c pe care o avea odinioara (!) asupra gospodinei: \u201eo doamna grasa, cu parul scurt si pus pe moate, care judeca aspru t\u00e2nara generatie si, printre altele, punea muraturi\u201c. Pierz\u00e2ndu-si intre timp, din motivele istorice cunoscute, obiectul muncii, \u201edoamna\u201c respectiva, gospodina din mintea Iaromirei Popovici, n-a raposat, ci, vitala si intreprinzatoare, si-a mutat doar domeniul de activitate: e critic literar, eseist, moralist, clasic in viata ori recenzent in camara cartilor si continua \u201esa judece aspru t\u00e2nara generatie\u201c si puseele ei postmoderniste ori \u201est\u00e2ngiste\u201c. Ajunsa la maturitate, autoarea \u201eDosarului\u201c tomnatic din \u201eDilema Veche\u201c regreta, ca o nostalgica autentica, trecutul, caci a vazut \u201ece rau e sa pierzi legatura cu natura si cu ciclurile ei. Sa nu mai man\u00e2nci muraturi si zacusca puse de bunica sau de mama acasa, pentru ca toate astea s-au pierdut. Si sa le cumperi pe toate de la supermarket, cu E-uri sau fara, intr-o aproape deplina necunostinta de cauza.\u201c Aceasta rasturnare copernicana din camara toamnei este echivalenta, in poezie, cu trecerea de la traditionalism la modernism, si de acolo mai departe la postmodernism. Postmodernismul a alungat definitiv mitologia din camara de toamna a bunicii, cu poezia ei cu tot. In destule parti ale lui, dosarul \u201eDilemei\u201c seamana cu un cimitir de oase moarte: dar c\u00e2t de frumoase! \u201eO preumblare prin Seraiul toamnei\u201c de Silvia Chitimia e o evocare literara antologica a acestui \u201eserai oriental\u201c al unei toamne de altadata. \u201eCel mai util ghid in preumblarea prin Seraiul toamnei \u2013 ne spune Silvia Chitimia, dr. in etnologie \u2013 este calendarul popular, pentru ca el se bazeaza pe orologii cosmice (solstitii, echinoctii, faze lunare, rasarit de astre si constelatii) si ornice terestre, reglate dupa bioritmurile de reproducere ale plantelor si animalelor. Aceasta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t astazi, desi purtam ceasuri sofisticate si scumpe, suntem, mai ales orasenii, total ignoranti in deslusirea timpului masurat in boabe de gr\u00e2u si de struguri. C\u00e2nd pe cer se vad crucile plutitoare ale cocorilor, berzele si cocost\u00e2rcii vestind plecarea pasarilor calatoare si, de Ziua Crucii (14 septembrie), incep sa vorbeasca toate florile, jeluindu-se ca se usuca, e semn ca a venit toamna.\u201c Sub condeiul inspirat si savant al scriitoarei, \u201ecimitirul\u201c se umple de fosnetul vietii mitologice, cu radacini intr-o antichitate disparuta si din care revin, la chemarea \u201etoamnei\u201c din mintea instruita a scriitoarei, lumile de altadata, cele din calendarul popular cu tot alaiul de lucrari si petreceri gospodaresti, cu Rapciune (septembrie), c\u00e2nd \u201ese prepara languroasa zacusca, se culeg merele si\u00a0 nucile g\u00e2nditoare, se aduna prunele magiciene, care vor zamisli mai t\u00e2rziu euforicele vise adunate in cupe de palinca si tuica. Se spune ca prunele culese de Ziua Crucii sunt bune pentru dureri de cap si de dinti. Se mai zice ca e bine sa iei din prun, cu gura, niscai prune si sa le tii acasa. Daca te vorbeste cineva de rau, te speli cu ele si-ti trece necazul\u201c. Superstitii! \u201eIn octombrie, numit Brumarel, cade bruma \u2013 isi continua scriitoarea superba preumblare \u2013 iar pomilor le cad frunzele. Prin gradini si livezi isi face aparitia un t\u00e2nar frumos, Brumarelul, personificare mitico-poetica a brumelor, dar si a unei stravechi divinitati autohtone a vegetatiei. Potrivit legendei, chipesul Brumarel seduce florile si, sarut\u00e2ndu-le, le fura mirosul, las\u00e2ndu-le sa se ofileasca.\u201c Ca sa mai stinga pojarul acestui act sexual transcris in cheia unui abur de inocenta mitologica, autoarea pune repede intre muraturile din borcanul toamnei \u201eo varza educata la Oxford (adica, vorba lui Mark Twain, o conopida), radacini de Armoracia rusticana (pe scurt, hrean), marar princiar, dar uscat, si rondele de amor… covi.\u201c Ziua de 26 octombrie, ziua de S\u00e2medru \u2013 sarbatoarea crestina a Sf. Mare Mucenic Dimitrie \u2013 \u201emai era si Ziua Soroacelor, a calculelor si socotelilor privind recoltele\u201c, ziua c\u00e2nd, spune Blaga in \u201eZodia cumpenei\u201c, \u201ese masoara, se c\u00e2ntareste rodul de argila, visul si umbra verii\u201c. Preumblarea invatatei scriitoare prin lumea sacrului camuflat in profan continua cu alta \u201emasca\u201c a lui S\u00e2medru, \u201edivinitate agropastorala straveche (frate cu S\u00e2ngiorz \u2013 Sf. Gheorghe), care ar fi primit in pastrare cheile vremii. C\u00e2nd toate pasarile calatoare au plecat si viscolul dezbraca de frunze codrul, S\u00e2medru ia cheile de la S\u00e2ngiorz, incuie vremea buna si descuie iarna. In palatul toamnei patrund frigul, dezolarea, tristetea. Frunzele si fructele cazute s-au vestejit iremediabil. In limba engleza fall semnifica deopotriva \u201etoamna\u201c si \u00abcadere\u00bb\u201c. De aici incolo, miraculoasa si mitologica \u201epreumblare\u201c a Silviei Chitimia continua si se incheie cu\/ in vehiculul poeziei lui Rilke: \u201eCad frunzele, cad de departe,\/ parca s-ar vesteji in ceruri gradini indepartate…\/ Si cade-n nopti ad\u00e2nci pam\u00e2ntul greu… Noi toti cadem. M\u00e2na de colo cade.\/ Si altele, si toate, r\u00e2nd pe r\u00e2nd.\/ Dar este Unul care tine-n m\u00e2na caderea asta,\/ nesf\u00e2rsit de bl\u00e2nd.\u201c Ecouri indepartate din aceasta mareata tristete senina a \u201eToamnei\u201c lui Rilke, cititorul interesat poate gasi intr-un splendid poem de B. Fundoianu, reprodus de \u201eDacia Literara\u201c (9-10\/2013) in rubrica ei \u201eArhiva lirica\u201c. Si acolo, ca intr-un prezent continuu, etern \u201eCad frunzele, cad de departe,\/ parca s-ar vesteji in ceruri, gradini indepartate…\u201c, insa un scepticism iremediabil pune, in poemul lui Fundoianu, o puternica fr\u00e2na metafizica m\u00e2inii celui care tine \u201ecaderea asta, nesf\u00e2rsit de bl\u00e2nd\u201c. Iata poemul lui Fundoianu, \u201eMetru vechi. Mamei\u201c: \u201ePrietene, prietene, e toamna \u2013\/ un sfert de ceas, si calul ne azv\u00e2rle\/ la via veche unde, l\u00e2nga crama,\/ e anotimpul cald pentru sop\u00e2rle.\/\/ Nu-i nimeni in hambare si in sura.\/ Pustiu. E-o c\u00e2rciuma aici. Vom cere,\/ in sticle vechi, cu lacate la gura,\/ putina reverie si tacere.\/\/ E o podgorie intreaga-n cupa \u2013\/ ascult, ca-n vremuri vechi si cunoscute, cum fierbe vinul copilandru dupa\/ cuiele puse-n cea din urma bute.\/\/\u00a0 In cupa asta uda, Amintirea,\/ imagini, amintiri mai false, cearca\/ sa puie-n via veche insorirea\/ si sufletul cel t\u00e2nar, de la poarca.\/\/ Tata e-acolo, l\u00e2nga crama veche.\/ Il vad cum chibzuieste cu vierul\/ (cu fierberea din vrana la ureche)\/ daca sunt semne ca se schimba cerul.\/\/ In toamna stearsa ca o apa-ntinsa,\/ nucii in pace-si desfoiau amarul\/ pe iazul linistit, cu apa linsa.\/ De undeva, din fund, gornea p\u00e2ndarul.\/\/ Veneam cu tata-ng\u00e2ndurati spre casa.\/ Tata tacea. Taceam. Si toamna numai\/ ofta uscat, din frunze de matasa.\/ Soseam cu linistea pe noi si bruma.\/\/ Ci uita-te, prietene, ni-i teama:\/ Aracii cad in drumuri? Via-i gata?\/ Si spune-mi: r\u00e2de cineva spre crama?\/ As vrea, desi \u2013 stiu bine \u2013 nu e tata,\/ si nu e crama veche, nu-i vierul,\/ nu-s goarnele in fund, nu-i bucuria,\/ si, uite, poate nu mai vrea nici cerul\/ sa coaca toamna si sa coaca via.\u201c
\nDoi exegeti au scris magistral si diferit despre \u201ecaderea\u201c din poemul lui Fundoianu. Primul este, desigur, G. Calinescu, acela care-l sustrage pe \u201ebucolicul\u201c din Herta catalogarii de \u201epoet traditionalist, in afara modernismului\u201c: \u201eIn realitate, traditionalismul reprezinta o forma de modernism … Traditionalistii sunt mai toti fosti simbolisti si prin urmare indirect baudelairieni (…) sufletul lor era profund schimbat, imbogatit de alte experiente.\u201c Un pas, decisiv, face mai departe Mircea Martin, exeget modern, daca nu si \u201eclasic\u201c, al antitraditionalistului sau falsului traditionalist Fundoianu. Il continua, in calificarea modernista a \u201etraditionalismului\u201c, pe
\nG. Calinescu, dar il contrazice, implicit, cu temei in privinta \u201ebucolismului\u201c acreditat de marele critic: \u201etitlul (\u201ePrivelisti\u201c \u2013 n.n.) este polemic si ironic \u2013 scrie M. Martin \u2013 fata de o intreaga traditie contemplativa; scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile c\u00e2mpenesti nu trebuie sa ne induca in eroare. Bucolismul acesta este fals. Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect in chip parnasian, nu exulta in modul lui Jammes, nici nu evoca nostalgic precum Pillat. Contemplatia nu-i provoaca adeziune, euforie, ci, mai degraba, neliniste si tristete. E un nelinistit care nu cauta alinare in peisaj… Natura e un amplificator in sensul ca freamatul interior se izbeste de indiferenta si taria ei. Aceasta e semnificatia tacerii in poemele lui si din aceasta cauza, in reprezentarea lui, codrul sau muntele apar ca niste entitati mute (…) Lumea pe care o inchipuie Fundoianu a pierdut cifrul magic al comunicarii si surzenia generalizata nu e, din acest punct de vedere, dec\u00e2t un simptom si un eufemism. Oamenii sunt surzi… Surzenia se extinde in increat ca un blestem.\u201c Subliniind ca \u201eatitudinea de ansamblu a poetului fata de natura se cere definita prin categorii negative\u201c, criticul stabileste diferenta specifica a singularului poet: Toamna nu este un anotimp, ci o stare permanenta, insidioasa sub cerul plumburiu al careia e sortit sa priveasca o lume inchisa, opaca, incomunicabila, sub specia unei mute disperari. Anotimpul, ca si razboiul, nu-i configureaza profilul interior si nu fac dec\u00e2t sa i-l precipite, confirm\u00e2ndu-l: \u201eRezultatul in plan artistic al ororii pe care razboiul il provoaca nu este o incercare reparatorie, o rascumparare prin frumusete si armonie, ci mutilarea in continuare a lumii, cu un gust al excesivului ce a constituit de la inceput pentru Fundoianu un veritabil program. (…) Se cuvine deci sa nu ignoram o componenta de natura strict estetica.
\nInaderentei afective a poetului la obiect i se adauga un voluptos cinism, o patima artistica rece, intensificatoare de efecte. E sigur, in orice caz, ca autorul e absorbit mai mult de constructie dec\u00e2t de traire, de stilizare si nu de participare, mai exact spus, participarea lui se traduce prin stilizare. Desi poetul pune plasticitate, forta si chiar surpriza in reconstituire, privirea sa e mai degraba absenta, in sensul ca nu se lasa solicitate dinlauntru… Ceea ce nu inseamna ca peisajul e neaparat si exclusiv interior, dar ca ochiul interior modeleaza, deformeaza peisajul exterior si-l asuma intr-un chip propriu.\u201c Am extins citatul pentru ca nimeni n-a intuit si explicat mai bine, cu at\u00e2ta aplicatie exegetica, adevarata \u201emasca\u201c si forta interioara de a converti exteriorul ale acestui mare poet modern al nostru. Poemul citat, \u201eMetru vechi\u201c, din \u201eArhiva lirica\u201c a \u201eDaciei literare\u201c, este \u201einspirat\u201c de o toamna spirituala si sufleteasca in care incape toata poezia \u201ebucolica\u201c a falsului pastelist B. Fundoianu, in realitate un pesimist iremediabil, a carui stilistica detine o forta extraordinara de a converti exteriorul si a-l topi in conturul indestructibil al interiorului de care e absorbit. Amintirea toamnei din \u201eMetru vechi\u201c, antiromantica si lipsita, in fondul ei, de lacrima oricarei nostalgii, e portretul interior al unei prabusiri fara speranta: \u201esi nu e crama veche, nu-i vierul,\/ nu-s goarnele in fund, nu-i bucuria,\/ si uite, poate nu mai vrea nici cerul\/ sa coaca toamna si sa coaca via.\u201c Spre deosebire de \u201ecerul\u201c, locuit si bl\u00e2nd, al lui Rilke, cel din poezia lui Fundoianu e un cer vestejit si pustiu. Abandonul, cu insingurarea consecutiva, sunt absolute, traduse intr-o disperare inghetata, solipsista.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Toamna e c\u00e2ntata, melancolic, de poeti in poeziile lor, iar de gospodine in… borcanul cu muraturi: in \u201eDilema Veche\u201c, Iaromira Popovici aduna intr-un fastuos borcan obiceiurile si lucrarile gospodaresti din camara toamnei. Sub influenta ineluctabila a anotimpului, mai int\u00e2i devine si ea melancolica amintindu-si, cu jena autocritica, \u201eperceptia negativa si sablonarda\u201c pe care o avea… Cite\u0219te mai mult »\u201eCad frunzele, cad de departe…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7763,9556,883,9557],"class_list":["post-16899","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-iaromira-popovici","tag-modernism","tag-silvia-chitimia"],"views":1784,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16899","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16899"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16899\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16899"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16899"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16899"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}