S-ar putea crede, la o privire mai superficiala si cu un interes sporadic, ca viata politica din tara e bogata, intensa, poate chiar pasionanta si, prin ceea ce propune si realizeaza, raspunde din plin asteptarilor populatiei. Iluzia sau, mai cur\u00e2nd, prostirea e \u00eentretinuta de nesf\u00e2rsitele discutii, dezbateri, dezvalui, flecareli, alerte de la televiziune si de ceea ce se anunta, se comenteaza, se b\u00e2rfeste \u00een ziare si \u00een publicatii de diverse obediente si surse de finantare.
\nZi de zi, de dimineata p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu, o cohorta de tineri ziaristi, reporteri, cameramani se \u00eemping, se calca pe picioare, dau din coate, p\u00e2ndesc, noteaza, \u00eenregistreaza si filmeaza ce-au mai facut, ce-au mai zis, c\u00e2nd, de ce si unde cele doua-trei personaje politice ajunse sa conduca tara si, la nevoie, c\u00e2tiva altii, printre care si ministri mai rasariti si mai \u00eempinsi \u00een fata, pentru ca stiu sa lege doua vorbe. Conferintele de presa ale acestor alesi si realesi, numeroase, improvizate, humorale, din te miri ce si pentru ce, devin evenimente nationale. S-ar zice ca, pentru o jumatate de ora, o ora, tara se opreste, e numai ochi si urechi, comentatorii freamata, ard de nerabdare sa-si dea cu presupusul, sa explice, sa ia atitudine, sa brodeze, sa-si verse idiosincraziile, sa \u00eengroape si sa dezgroape la comanda pe unul sau pe altul. Coniventa, complicitatea dintre politicieni si servitorii presei sunt desav\u00e2rsite, dezmatul mediatic poate sa re\u00eenceapa de unde a ramas \u00een urma cu o zi.
\n\u00cen democratiile liberale din lume e la fel. C\u00e2ndva, presa independenta de o anumita tinuta si rigoare intelectuala a fost cea de-a patra putere. Azi, cu extrem de rare exceptii, lipsite de putere si de influenta, presa \u00een sens larg apartine milionarilor si grupurilor de interes, face jocul politicilor neoliberale si imperialiste si supravietuieste din publicitatea conglomeratelor mondiale si a guvernelor la putere. E si cazul Rom\u00e2niei. Ceea ce particularizeaza politicul, politicienii si presa noastra este lipsa flagranta de masura, de dozaj, de bun-simt, de pudoare, de inteligenta. Numai \u00een ultimele saptam\u00e2ni, nimicul, banalul, stupidul, rasparul, lovitul sub centura, amenintarile au luat din nou proportiile unor importante declaratii si hotar\u00e2ri, a unor schimbari majore \u00een mersul tarii, catastrofele si miracolele n-au fost si nu sunt departe: se rupe USL-ul, nu se mai rupe, presedintele a \u00eencalcat din nou constitutia si referendumul pentru suspendarea sa se impune, prim-ministru a intrat cu bocancii \u00een justitie, candidatul oficial al majoritatii la alegerile prezidentiale nu are ce trebuie sa aiba un presedinte, se \u00eentelegea ce, un ministru imatur s-a specializat \u00een pierderea si ascunderea contractelor cu marile companii straine, un altul, poet \u00een timpul liber sau invers, si urmarit de justitie, promite iarasi reindustrializarea tarii, s-a terminat cu evaziunea fiscala si coruptia, guvernul lucreaza de zor la crearea de locuri de munca, se eutanasiaza, nu se eutanasiaza c\u00e2inii, se aproba, nu se aproba exploatarea cu cianura de la Rosia Montana, ministrul Muncii, ca o sarmana gospodina trezita din somn, \u00eesi clatina visator capul c\u00e2nd un somer \u00eesi striga saracia \u00een direct, presedintele telefoneaza \u00een miez de noapte la liniile fierbinti ale procuraturii… Printre picaturi, s-a mai strecurat o condamnare, o sechestrare, o nunta fastuoasa a unuia sau a uneia dintre reprezentantii\/reprezentantele poporului si, fiindca a venit si toamna, se pravaleste valul noilor taxe si scumpiri.
\nVremurile sunt grele si perspectivele deloc \u00eencurajatoare, telespectatorul, cititorul, cetateanul care voteaza merita spectacolul sau cotidian, doza sa de barbiturice, si le primeste p\u00e2na la satietate. Nu se poate pl\u00e2nge, nici n-ar avea cui, ca politicul si politicienii nu se invita, gratie presei, \u00een viata lui. Ca nu-i \u00eentar\u00e2ta asteptarile. Ca nu-l distreaza. Ca-l dezamagesc, de fapt, amarnic. Ca-l enerveaza la culme. Ca s-a saturat p\u00e2na peste cap. Ca-l revolta. Ca simte imboldul sa iasa \u00een strada si sa urle: Jos…! Iesi afara…! Demisia…! Dupa monotonia, dogmatismul si triumfalismul politicii care se facea \u00een vremurile socialismului \u2013 si e cuviincios de reamintit ca n-au fost putine realizarile, cum n-au fost putine nici sacrificiile \u2013, b\u00e2ntuita de veselie, de grotesc, de infatuare, de incompetenta, de neputinta, de acceptare senina a dictatelor economice si politice ale Europei, Statelor Unite, institutiilor financiare mondiale, de absenta sideranta a celui mai elementar proiect de societate si a celei mai simple viziuni asupra viitorului, politica rom\u00e2neasca frizeaza neantul.
\nSinistra comedie a democratiei, \u00eenceputa \u00een Rom\u00e2nia \u00een urma cu douazeci si trei de ani si jucata de atunci fara \u00eentrerupere! Marionete ale Occidentului, nu trebuie sa ne ferim de cuvinte, mari sau marunti, ei, politicienii care s-au perindat, se afla si se vor perinda la putere, au fost, sunt si vor ram\u00e2ne principalii vinovati de dezastrul tarii.
\nCumplit este ca tragica distractie continua.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"