La 28 iunie 1977, John McEnroe paseste cu timiditate si angoasa pe gazonul destul de tocit al Terenului nr. 1 de la Wimbledon. Pustiul obraznic de abia optsprezece ani, venit din cartierul Queen’s al New York-ului, simte ca va \u00eencepe o zi memorabila \u2013 nu doar pentru cariera sa de profesionist, ci si pentru istoria tenisului. Fireste, \u00een acel moment Johnny nu poate spune mai nimic despre acel feeling special. Ceea ce stie foarte bine este \u00eensa ca destinul lui se pregateste sa intre sub o zodie fericita. \u00cen fata juniorului care \u00eenca nu s-a \u00eenscris \u00een competitia cadetilor pentru ca, iata, dupa ce a parcurs \u201epurgatoriul\u201c calificarilor, a ajuns acum pe pragul sferturilor de finala ale main draw-ului, sta \u00eensa impozantul favorit 13 al turneului, australianul Phil Dent, care abia \u00eel \u00eenvinsese la Roland Garros. Dent, tenismen experimentat, tocmai ce traieste cea mai fasta perioada a carierei, fiind eliminat abia \u00een semifinala pariziana de americanul Brian Gottfried.
\nParadoxal, Bad Boy McEnroe \u00eesi aminteste de acea partida ca a \u00eenceput fara pic de emotie \u00een ceea ce-l priveste. Iancheul s-a g\u00e2ndit de la bun \u00eenceput ca oricum si-a depasit planul, ca performanta este exceptionala si ca, daca va pierde, are ragazul de a se \u00eenscrie si \u00een competitia juniorilor. Cu aceasta relaxare psihica, John c\u00e2stiga la patru primul set, pe fundalul unui tenis agresiv si plin de riscuri. Desi nu poseda \u00eenca serviciul acela devastator, cu spatele la fileu, pe care-l va obtine abia peste un an, \u00een urma stagiului universitar de Stanford si a unor rebele dureri la spate, McEnroe domina fileul cu voleul si smash-ul. \u00cen setul al doilea, c\u00e2stigat la tie-break de australian, se produce prapadul. Enervat de deciziile, gresite din punctul sau de vedere, luate de arbitrii de tusa, niste sexagenari tal\u00e2mbi si dormit\u00e2nzi, John se urca pur si simplu cu picioarele pe racheta sa de lemn, un Wilson Pro Staff, nazuind parca s-o faca far\u00e2me. Natural, publicul londonez \u00eencepe sa fluiere, \u00eentr-un crescendo \u00eengrijorator pentru neofit. Ba mai mult, c\u00e2nd Johnny \u00eesi pierde cumpatul si, \u00eenfuriat de erorile multiplicate ale tusierilor, se ia la cearta cu acestia, batjocorindu-i, ceea ce-l va costa pierderea concentrarii, dar si a setului cu numarul trei, spectatorii ajung efectiv sa-l huiduie pe american.
\nMcEnroe nu mai \u00eentelege nimic. El sesizeaza corect paradoxul: practic, anonimul care este joaca pe un teren venerabil, centenar chiar \u00een acel an, un fel de templu al sportului alb, iar calitatea arbitrajului si a spectatorilor este undeva sub standardul meciurilor din campionatele de juniori ale Statelor Unite! P\u00e2na \u00een acel moment John McEnroe nu avusese niciodata probleme nici cu arbitrii, nici cu propria-i fire. \u00cen acea clipa, pe Terenul nr. 1 de la Wimbledon s-a nascut personajul turbulent, polemic si ofensator care a fost ulterior (si a ramas si astazi) Johnny Bad Boy!
\nCondus cu doua seturi la unu si 2-0 \u00een setul al patrulea, americanul \u00eesi ia seama, \u00eesi da drumul la joc si egaleaza la manse. Raul fusese \u00eensa facut, cartea sa de vizita avea sa-l recomande pe viitor drept un rebel si obraznic tenismen… Desi \u00eenfuriat si vaz\u00e2nd rosu \u00een fata ochilor, pustiul newyorkez gaseste resursele de a face break \u00een setul decisiv si a c\u00e2stiga la patru mansa si meciul. McEnroe este \u00een semifinala, alaturi de colegul si prietenul sau de la Port Washington, Vitas Gerulaitis, razboinicul Jimmy Connors si \u201eextraterestrul\u201c Bj\u00f6rn Borg. Mai bine nu se putea!
\n\u00cen fata lui Connors, junele elev al lui Tony Palafox stie ca nu are sanse prea mari. John e constient ca nu a atins gradul de maturitate \u00een joc si nici macar acea vointa acerba de a putea sa-l ameninte cu adevarat pe Jimbo. Mai mult, \u00een camera sa de flacau din Douglaston, New York, Johnny are pe perete doua postere. Unul, cu actrita celebra \u00een epoca, Farrah Fawcett-Majors, al doilea, cu suedezul Borg. Chiar daca prin absurd ar fi reusit sa-l elimine pe Jimmy, ce ar fi putut el sa faca \u00een finala contra idolului sau, campionul de \u201eghiata\u201c? Cum sa-ti \u00eenfrunti zeul \u2013 pare a g\u00e2ndi pustiul roscovan. Asa ca, normal, pierde \u00een patru seturi \u00een fata unui Connors nedispus la concesii gratuite. \u00cen cealalta semifinala, Gerulaitis e aproape sa-l \u00eenvinga pe Borg, \u00eentr-una dintre cele mai frumoase partide din istoria seculara a turneului \u201everde\u201c. Finala avea sa-i revina campionului suedez.
\nCu ce ram\u00e2ne McEnroe \u00een urma acestei fabuloase experiente europene? Nu numai cu un excelent clasament ATP, dar si cu g\u00e2ndul ca e pe drumul cel bun si ca distanta dintre el si asii sportului alb nu numai ca nu e mare, dar perfect abordabila \u00eentru aneantizare. Totul devenise o chestiune de timp…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La 28 iunie 1977, John McEnroe paseste cu timiditate si angoasa pe gazonul destul de tocit al Terenului nr. 1 de la Wimbledon. Pustiul obraznic de abia optsprezece ani, venit din cartierul Queen’s al New York-ului, simte ca va \u00eencepe o zi memorabila \u2013 nu doar pentru cariera sa de profesionist, ci si pentru istoria… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (60)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-16872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":1455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}