ANDREI IONESCU<\/p>\n
Am vazut ca asocierea str\u00e2nsa a cuvintelor cneaz si voivod, precum si a institutiilor pe care le desemnam cu ele, cnezatele si voivodatele, exista in Biblie, care a fost (este oare nevoie sa mai amintim?) deopotriva in latina, cum se stie, si in moeso-gotica, asa cum incercam sa ne \u201eamintim\u201c prin cercetarea pe care o intreprindem aici, cartea modelatoare de suflet si de limba pentru noi incep\u00e2nd din veacul al IV-lea. Iata pasajul in care, prin alaturarea celor doua cuvinte, se produce o sudura puternica: \u201eDar scoala-te si stai pe picioarele tale \u2013 ii spune Iisus lui Saul, persecutorul Sau de p\u00e2na atunci, aflat pe drumul Damascului \u2013; caci spre aceasta m-am aratat tie, ca sa te r\u00e2nduiesc slujitor si martor, si al celor ce ai vazut, si al celor intru care Ma voi arata tie\u201c (Faptele Apostolilor 26,16).
\nCele doua cuvinte merg de atunci impreuna in viata spirituala a rom\u00e2nilor, care, lingvistic vorbind, intr-o pondere hotar\u00e2toare pentru profilul limbii, sunt rezultatul simbiozei romanico-germanice, favorizata si alimentata de conditia crestina a celor doua comunitati conlocuitoare.
\nUn document arhicunoscut, nelipsit din nicio istorie, oric\u00e2t de succinta, a neamului nostru, anume diploma Ioanitilor din 1247, le asociaza la fel de str\u00e2ns ca in pasajul biblic amintit mai sus: dupa ce le ceda cavalerilor intreg Banatul Severinului (despre ban si banat vom vorbi in cur\u00e2nd), le mai acorda in stap\u00e2nire nemijlocita doua cnezate olahe p\u00e2na la Olt, acelea ale lui Ioan si Farcas. Se stipuleaza apoi in diploma ca Ioanitii nu pot avea niciun drept de stap\u00e2nire intr-un al treilea \u201ecneziatus\u201c, acela al lui Litovoi voivod. Titulaturile figureaza asadar alaturi una de alta, ba, mai mult, sunt impletite intr-una si aceeasi persoana.
\nSa ne oprim putin asupra acestui Litovoi cumulard care detine stap\u00e2nirea unui cnezat si calitatea de voivod. Lucrurile s-ar limpezi daca pe Litovoi nu l-am privi ca pe un voivod purt\u00e2nd acest nume ca pe un simplu nume propriu, ci ca pe un nume derivat dintr-o functie, mai exact chiar numele acelei functii, anume aceea de \u201emic voievod\u201c = leitils veitvods. Prin prisma titulaturii ulterioare pe care o vor purta voivozii sau domnii de \u201etari\u201c (teritoriile mai intinse locuite de rom\u00e2ni), si anume titulatura de \u201emare voivod\u201c, explicatia e perfect plauzibila. In textul moeso-gotic nu int\u00e2lnim, ce-i drept, chiar sintagma leitils voitvods, dar ne putem sprijini pe o sintagma similara, din Matei 6.30: leitilgalaubiandans = putin credinciosilor.
\nSa ne mai amintim ca numele Litovoi apare relativ frecvent in epoca aceea (si chiar mai inainte) in spatiul locuit de rom\u00e2ni, at\u00e2t la nord, c\u00e2t si la sud de Dunare, purtat de oameni insemnati si detinatori de dregatorii inalte, consemnati ca atare in documente, ceea ce intareste ipoteza noastra. Intr-un document din 1220, bunaoara, Ioan Constantin si Ioan Tihomir (Tihu) se judeca dinaintea arhiepiscopului de Ohrida cu arhontii Litovoi si Milea. Am subliniat, pe l\u00e2nga acest Litovoi sud-dunarean din 1220, pe Ioan Tihomir, alt nume, cum stim, de importanta primordiala pentru inceputul vietii statale la rom\u00e2nii dintre Carpati si Dunare. Un alt Tihomir apare mai inainte in Transilvania, intre 1201 si 1235, intr-un document in care sunt inregistrati rom\u00e2nii Buhus, Craciun, Micu, Ciuca, Ciulei, Iancu, Stan, Radu, Lodomir, Tatomir, Tihomir si c\u00e2tiva bani, apoi Pavel voivod, apoi \u201eVoda\u201c, fiul lui Farcas. (Zimmerman-Werner, apud Iorga, \u201eIstoria poporului rom\u00e2nesc\u201c, ed. 1985, p. 180).
\nDe numele Tihomir ne vom ocupa insa mai pe larg alta data, in legatura cu o carte recenta, care s-a bucurat de un mare succes, despre Thocomerius ca voivod chipurile de origine cumana. Acum trebuie sa ne intoarcem la diploma Ioanitilor din 1247, pe care n-am reprodus-o in intregime si in care, in partea a doua, c\u00e2nd se trece la teritoriile transalpine din st\u00e2nga Oltului, Regele B\u00e9la al IV-lea daruieste cavalerilor spre cucerire \u201etoata Cumania\u201c, cu exceptia unei \u201etari\u201c numite a lui Seneslau, voivodul rom\u00e2nilor, pe care o lasa acelora \u201easa cum au stap\u00e2nit-o si p\u00e2na acum\u201c.
\nPe acest Seneslau, al carui nume suna slavic in urechile celor care au crescut cu prejudecata unui slavism atotprezent, unii lingvisti ne-slavizanti au incercat sa-l explice prin limba latina: dintr-un plauzibil senex (cel batr\u00e2n) + sufixul -lau, de provenienta obscura. Probabil ca s-a facut legatura cu sfatul batr\u00e2nilor si seniores terrae pentru a construi aceasta ipoteza. Nu mai putin plauzibila insa, si mai probabila in contextul dat, mi se pare explicatia prin moeso-gotica pe care o propun in cazul de fata, la fel ca pentru Litovoi din leitil veitvods. In aceasta noua perspectiva, care inregistreaza, la fel ca in apusul si in centrul Europei, precumpanirea numelor germanice, in speta moeso-gotice, printre capeteniile formatiunilor politice rom\u00e2nesti din veacul al XIII-lea, Seneslau ar proveni din sunus+laus = lipsit de copii.
\nIpoteza comporta o discutie mai ampla despre sistemul monarhiei elective pe care il aveau vizigotii inainte de migrarea spre apus, trec\u00e2nd prin Iliria, si dupa care se guverneaza mai int\u00e2i in sudul Frantei de astazi si apoi in Spania, unde intemeiaza un regat puternic. Acest sistem prezenta avantajele si inconvenientele caracteristice stirpei gotice: se asigura, desigur, pe de o parte, prin alegerea urgenta a unor urmasi vrednici de domnie, barbatia (vezi numele Barbat) ceruta de infruntarea armata cu dusmanii din afara, dar, pe de alta parte, ca neajuns, se putea intrerupe, atunci c\u00e2nd precumpanea aceasta latura electiva asupra celei ereditare, si se anula celalalt atribut al sistemului, si anume continuitatea transmiterii dinastice a puterii, cu primejdia interna a unor zavistii sterile si uzurpari contestabile. Din cauza acestei instabilitati, in Spania istoriografii au numit morbo g\u00f3tico acest sistem al monarhiei elective, caruia i se atribuie \u201edezastrul\u201c din 711, caderea Spaniei crestine sub stap\u00e2nirea islamului.
\nEvenimentele care survin in spatiul sud-carpatic in deceniile imediat urmatoare chemarii Ioanitilor (1247) si documentele care consemneaza configuratia formatiunilor politice rom\u00e2nesti din a doua jumatate a veacului al XIII-lea sunt de natura sa confirme ipoteza noastra.
\nIn diploma din 1285 regele Ladislau il rasplateste pe magistrul Georgiu, invingatorul altui (evident altui!) Litovoi rom\u00e2n, care se rasculase si care piere in lupta, iar fratele sau Barbat, cazut prizonier, trebuie sa se rascumpere cu o suma foarte mare de bani. Reaparitia numelui dupa aproape patru decenii ne-ar putea indica faptul ca noul detinator al functiei de \u201emic voivod\u201c nu putea sa poarte dec\u00e2t acest nume, Litovoi, care era numele functiei. Aici trebuie sa mai facem o remarca: faptul ca pe cei doi frati ii cheama Litovoi si Barbat mi se pare inca o dovada a simbiozei romanico-germanice, aflata intr-o faza at\u00e2t de avansata a intrepatrunderii inc\u00e2t cele doua surse lingvistice ale rom\u00e2nilor, sursa latina si sursa moeso-gotica, s-au contopit in s\u00e2nul aceleiasi familii.
\nIn cazul celuilalt voivod, Seneslau, nu avem stiri ca ar fi avut urmasi, iar daca intr-adevar n-a avut e pentru ca numele pe care-l purta se datora situatiei reale, adica era un fel de porecla, era numele ce i se cuvenea dupa moarte, dupa ce raposatul era pus in racla, de unde chiar vine porecla dob\u00e2ndita atunci c\u00e2nd, ajunsa la capatul ei, viata devenea destin.
\nNumele-porecla Sunuslaus (lipsit de copii, in cazul domnului, lipsit de mostenitori ai tronului) asculta in moeso-gotica de un mecanism de compunere int\u00e2lnit frecvent: akrana-laus = neroditor, andi-laus = fara sf\u00e2rsit, guda-laus = fara Dumnezeu etc. Misteriosul sufix-lau, invocat de cei care-l adauga la senex, ar putea deci sa provina foarte bine din acest moeso-gotic laus.
\nFaptul ca despre Seneslau nu mai avem stiri dupa 1247 a fost, de altfel, pus tocmai pe seama desherentei, alaturi de alte presupuneri: incuscrirea sau caderea tarii lui in stap\u00e2nirea tatarilor.
\nAsadar, dupa esecul incercarii de a unifica formatiunile politice sud-carpatice intreprinse de cel de-al doilea Litovoi, urmasul omonim al celui din 1247, nu neaparat sangvin, caci nu avem stiri in aceasta privinta, dar cu siguranta urmas prin detinerea aceleiasi functii de mic voivod, dupa acest esec misiunea de unificare va fi implinita de Basarab de la Arges.
\nS-a observat mai de mult (I. Conea, apoi, peste decenii, R. Popa) ca numele voivodului considerat indeobste fondatorul dinastiei basarabilor se int\u00e2lneste frecvent in Tara Hategului, veche vatra rom\u00e2neasca, ceea ce ar indica, pentru multi istoriografi, un nucleu de adevar in legenda descalecatorului cobor\u00e2t din Transilvania. Noi vrem sa punem insa accentul pe o alta consecinta logica a constatarii de mai sus: prezenta masiva in Hateg ne-ar putea spune si altceva. Faptul ca numele Basarab e anterior intemeierii Tarii Rom\u00e2nesti si e rasp\u00e2ndit pe o arie larga de locuire a rom\u00e2nilor ne face sa presupunem ca Basarab, la fel ca si Litovoi, ca si Tahomir, ca si C\u00e2ndea (cum vom vedea alta data), era la origine un nume de functie, perceput si folosit ca atare intr-o perioada relativ indelungata, anterioara injghebarii unei formatiuni politice trainice a rom\u00e2nilor.
\nAjungem astfel inevitabil la teoria lui Hasdeu despre Basarabi ca o veche casta conducatoare a rom\u00e2nilor, inca de pe vremea dacilor. Hasdeu a fost insa contestat, cum stim, de alti istoriografi insemnati, si cu timpul a ajuns sa precumpaneasca ipoteza originii cumane a numelui. Dar despre numele Basarab si Tahomir, data viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
ANDREI IONESCU Am vazut ca asocierea str\u00e2nsa a cuvintelor cneaz si voivod, precum si a institutiilor pe care le desemnam cu ele, cnezatele si voivodatele, exista in Biblie, care a fost (este oare nevoie sa mai amintim?) deopotriva in latina, cum se stie, si in moeso-gotica, asa cum incercam sa ne \u201eamintim\u201c prin cercetarea pe… Cite\u0219te mai mult »Nume de cnezi si voievozi: Litovoi si Seneslau<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16866","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":3506,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16866","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16866"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16866\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16866"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16866"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16866"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}