{"id":16860,"date":"2013-10-18T16:52:03","date_gmt":"2013-10-18T14:52:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16860"},"modified":"2013-10-18T16:52:03","modified_gmt":"2013-10-18T14:52:03","slug":"e-ceea-ce-e-we-are-what-we-are-de-jorge-michel-grau","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/e-ceea-ce-e-we-are-what-we-are-de-jorge-michel-grau\/","title":{"rendered":"E ceea ce e: \u201eWe Are What We Are\u201c de Jorge Michel Grau"},"content":{"rendered":"

Inceputul acestui debut in lungmetraj al regizorului mexican Jorge Michel Grau, care a fost catalogat drept horror, nu-i dezamageste cu nimic pe fanii genului. Din pacate sau din fericire, nu se poate spune acelasi lucru si despre restul filmului.<\/strong><\/em>
\nPersonajul tatalui, trecut Pap\u00e0 si in distributie, sont\u00e2caie pe o scara rulanta, apoi catre vitrina unui magazin. Mersul lui impleticit e mersul tipic de zombie, iar c\u00e2nd se loveste de trecatori, cautatura lui e cea a unui animal. In cele din urma, Tatal cade la pam\u00e2nt, scuipa niste s\u00e2nge de consistenta smoalei si moare. E apoi luat de personalul mall-ului si s\u00e2ngele e spalat bine-bine, ca si c\u00e2nd n-ar fi fost.
\nP\u00e2na in acest moment, nimeni nu rosteste nicio replica. Nici nu e nevoie, deoarece credem ca am inteles totul: cine stie cum, omul s-a pricopsit cu un virus exotic si de fapt nici macar nu a murit de-a binelea, o sa se intoarca in chip de zombie si nicio matura din lume n-o sa-l impiedice sa-i man\u00e2nce pe toti angajatii firmei de curatenie, unul c\u00e2te unul. Sau daca, intr-adevar, a murit, n-a facut-o fara sa le dea virusul lui mortal si extrem de eficient tuturor celor din jur, care la r\u00e2ndul lor il vor rasp\u00e2ndi in intregul Mexic (asta daca in Mexic are loc actiunea) si in intreaga lume.
\nAt\u00e2ta doar ca \u201eSomos lo que hay\u201c nu ne pregateste nimic din toate acestea. In primul r\u00e2nd ca nici peisajul urban in care orbecaie Tatal nu e unul foarte linistitor. Daca exista zombie in filmul lui Grau, e greu de zis care sunt acestia, el sau trecatorii de care se loveste. In al doilea r\u00e2nd, nici Tatal, nici Patricia, partenera lui, sau Alfredo, Juli\u00e1n sau Sabina, cel mai probabil copiii lor, nu sunt zombie, ci doar canibali.
\nCu toate acestea, familia lor are ceva dintr-o familie normala. De pilda, Patricia nu poate suporta prostituatele pe care le tot aduce acasa Tatal, chiar daca acesta nu intentioneaza sa se culce cu ele, ci sa le man\u00e2nce. Intr-un anumit sens, familia lor chiar este familia normala: membrii ei exista prin raportarea la intregul din care fac parte, principalul scop al fiecaruia in parte fiind binele lor comun. Ceea ce difera e doar modul in care acest obiectiv este atins. Cei patru se int\u00e2mpla sa man\u00e2nce carne de om, dar asta e doar o diferenta de suprafata. E clar ca Tatal si Patricia nu au toti boii acasa, de aici, de undeva, provine aceasta preferinta niciodata explicata, in timp ce copiii fac ce li se spune si se comporta asa cum au fost invatati sa se comporte.
\nGrau ii urmareste pe toti fara sa ii judece, asa cum un documentar cu animale isi urmareste subiectii fara sa aduca in chestiune considerente morale. Fascinatia filmului sau deriva din aceasta deschidere, precum si din felul in care alege sa distribuie, catre noi, dar si catre personajele sale, informatiile de care dispune. Trece neverosimil de mult timp p\u00e2na c\u00e2nd avem siguranta ca cei patru sunt canibali. Nu aflam niciodata de ce acestia sunt canibali. Nu aflam niciodata de ce a murit Tatal. Patricia pomeneste in repetate r\u00e2nduri de un anumit ritual, care trebuie indeplinit, cu orice chip. In ce consta acesta (asta daca nu consta in simpla sacrificare pe o masa a unei victime), iarasi nu aflam niciodata. Suntem obisnuiti sa aflam lucruri de genul asta, intr-un fel sau altul, fie inca din primul sfert de ora, caz in care accentul cade pe spectacolul executiilor, fie la final, eventual de la un doctor sau de la vreun alt specialist. \u201eSomos lo que hay\u201c ignora cu desav\u00e2rsire aceste conventii ale genului si interesant e ca o face fara sa frustreze. La final, aproape toti membrii familiei sunt ucisi, dar asta nu se int\u00e2mpla pentru ca asa e in filme, in cele din urma se face dreptate si negativii, dupa ce au produs oric\u00e2ta excitatie s-a crezut de cuviinta, sunt pedepsiti exemplar pentru crima de a nu fi respectat normele sociale. Daca unele personaje mor, asa e nu etic, ci normal sa se int\u00e2mple, adica in arealul pe care il populeaza aceste exemplare, cu obiceiurile lor de v\u00e2natoare at\u00e2t de neobisnuite, pur si simplu nu poti face cum te taie capul la nesf\u00e2rsit atunci c\u00e2nd faci parte dintr-o minoritate.
\nCriticul Deborah Young de la Reuters a remarcat ca una dintre limitele filmului este ca e greu sa te identifici cu personajele. Nu cred ca lucrurile stau neaparat asa. Nu e greu deloc sa te identifici cu unul dintre fratii care se lupta pentru titlul de mascul dominant, Alfredo-cel-cerebral sau Juli\u00e1n-cel-impulsiv, ori cu Sabina, care depinde de fratii ei, respectiv de abilitatea ei de a-i domina pentru a supravietui. In fond, nici nu trebuie sa te identifici cu cineva (daca nu se int\u00e2mpla sa fii nazist, nu prea ai cu cine te identifica in \u201eTriumful vointei\u201c, ceea ce nu face ca documentarul lui Leni Riefenstahl sa fie mai eficient sau mai putin eficient dec\u00e2t a fost). Filmul lui Grau e ceea ce e, si e foarte bine ca e asa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inceputul acestui debut in lungmetraj al regizorului mexican Jorge Michel Grau, care a fost catalogat drept horror, nu-i dezamageste cu nimic pe fanii genului. Din pacate sau din fericire, nu se poate spune acelasi lucru si despre restul filmului. Personajul tatalui, trecut Pap\u00e0 si in distributie, sont\u00e2caie pe o scara rulanta, apoi catre vitrina unui… Cite\u0219te mai mult »E ceea ce e: \u201eWe Are What We Are\u201c de Jorge Michel Grau<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9516,150,83,9515],"class_list":["post-16860","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-we-are-what-we-are","tag-cinema","tag-film","tag-jorge-michel-grau"],"views":1618,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16860","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16860"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16860\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16860"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16860"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16860"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}