{"id":1686,"date":"2010-03-04T09:13:08","date_gmt":"2010-03-04T07:13:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1686"},"modified":"2010-03-04T09:16:04","modified_gmt":"2010-03-04T07:16:04","slug":"gaseste-mi-loc-in-inima-ta-fiindca-scriu-ca-sa-scriu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gaseste-mi-loc-in-inima-ta-fiindca-scriu-ca-sa-scriu\/","title":{"rendered":"Gaseste-mi loc in inima ta, fiindca scriu ca sa scriu"},"content":{"rendered":"

Patologia anacronismului<\/strong>
\nSuntem in 2010. Dar, din perspectiva multora, am putea fi foarte bine in secolul al XVIII-lea, Keats, Byron si Shelley, ei bine, Eminescu nici n-au existat, nici Sorescu, nici Stanescu, nici Cartarescu. Ca doara istoria incepe c\u00e2nd vrea ea si cu cine vrea ea. E at\u00e2ta megalomanie si filistinism in gestul narcisiac al celor care se comporta ca si cum nimic p\u00e2na la ei n-ar fi avut niciun rost! Nu e deloc vreo retorica sacrosancta in ceea ce spun si nu cred ca poezia si-a fixat rezidenta in vreun Parnas inaccesibil. Numai ca distinctia trebuie facuta la un nivel nu neaparat subtil, ci foarte la indem\u00e2na: arta valabila, capabila sa dureze, iertat imi fie cliseul, se naste undeva la confluenta dintre specificitatea unui anumit moment strict delimitat social si istoric si generalitatea umana, acolo unde adevarul personal se intersecteaza cu adevarul general. Si cum locul asta geometric, destul de inefabil & subiectiv, este nu numai dificil de definit, ci cu at\u00e2t mai greu de singularizat prin creatie, stergem inocent, dintr-o unica si sigura miscare tot ceea ce a fost p\u00e2na aici, precum si contextul. E calea usoara, drumul ocolit prin umbrare. Scriitura autista, rizibila, text-bumerang, in care singurul extaz e cel propriu. Arta masturbatorie. Text pentru morti.
\nAntiintelectualismul si vocatia anarhiei. Poezia precoitum<\/strong>
\nTeoretic, democratic si din v\u00e2rful condeiului ori, mai evoluat si high-tech, din tastatura, se poate castra orice idee. Unii, mai saraci cu duhul, se vor gasi repede sa te aprobe. De pilda, c\u00e2nd autorul striga, privind probabil in ochi vreun yes-man, persuasiv cum numai dementii pot fi, ca \u201edemersul meu spoetict vizeaza o revitalizare a poeziei printr-o operatie de dezintelectualizare\u201c, fiindca ceea ce conteaza e \u201econturarea unei identitati, a unui stil poetic, original si usor recognoscibil\u201c, te astepti ca produsul lui sa se apropie macar de intentia initiala. Doar ca poezia vine ca o contrapondere la\u00a0 textul ca \u201eexpunere \u2013 lucida \u2013 a sensibilitatii ranite, a destinului esuat\u201c, cea care \u201eevidentiaza si o ciudata inadecvare la mentalitatea de azi, conform careia fiecare cauta sa scoata la iveala ce are mai bun, mai valoros si, prin aceasta, sa se ofere celorlalti. E si grotesc sa te pl\u00e2ngi in poezie ca suferi, te plictisesti, nu ai niciun viitor, esti la pam\u00e2nt si, apoi, sa mergi cu asemenea material sa v\u00e2nezi premii, celebritate. Cum sa faci lansare, sa vorbesti la microfon, sa primesti aplauze, c\u00e2nd tu esti la pam\u00e2nt? Cum sa dai autografe, sa z\u00e2mbesti si sa te pupi cu gagicile, c\u00e2nd tu nu ai viitor? Sau, mai ales, cum sa ciocnesti un pahar de sampanie la cocteilul de dupa si sa faci schimb de numere de telefon? Cum?\u201c
\nIn viziunea acestuia, arta putrefactiei ar trebui lustrata si orice Van Gogh scos din colectii fiindca nu e nimic altceva dec\u00e2t arta unui degenerat. Pai cum sa construim noi o literatura sanatoasa pe ADN-ul unor scelerati inadaptabili si sociopati? Ascutind lupta impotriva intelectualismului, literatura va trebui sa ofere \u201emodele poetice si existentiale\u201c si poeti care \u201esa efectueze o retematizare a poeziei rom\u00e2ne. Numai astfel se va putea depasi acest interimat, in care se complace poezia rom\u00e2na de o buna bucata de timp.\u201c Si cum psihodrama trebuie sa continue…: \u201eR: Apropo de public si de poeziile astea intelectualiste. Am primit un volum, cu autograf, de la un poet, nu-i spun numele, m-am uitat, l-am citit: n-am inteles nimic. O simpla insiruire de c\u00e2rnati textuali.\/\/ M.N.: Poftim!\/\/ R.: L-am aratat si colegelor mele…\/\/ M.N.: Si ce-au zis?\/\/ R.: Nimic. Au r\u00e2s.\/\/ M.N. Ei, da, au r\u00e2s, dar vrei sa-ti spun eu exact ce-au g\u00e2ndit, ce si-au spus ele unele altora? Si ce vei face tu cu volumul?\/\/ R.: Te rog…\/\/ M.N.: \u201eSaracul, trebuie sa-l intelegem. La liceu, in echipa de fotbal a clasei a fost rezerva. Intotdeauna rezerva! Se izola si, ca sa uite, se dopa cu carti. La facultate: cursuri-biblioteca-biblioteca-cursuri-biblioteca-biblioteca, iar s\u00e2mbata, c\u00e2nd ceilalti sunt in cluburi, la chefuri, el, la Curs practic de metateorie…\u201c\/\/ R.: Si volumul meu?\/\/ M.N. Volumul o sa-l pui sub piciorul mesei din bucatarie. Sub covoras! Stii ca se cam clatina si nu o data s-a varsat supa. Sau laptele. Ca tie iti place foarte mult sa man\u00e2nci lapte cu biscuiti!…\/\/ R.: Da… Si daca autorul e fata? Si cartea ajunge la un baiat?\/\/ M.N. O, atunci e si mai rau!\u201c s.a.m.d. Universitar fiind, ma g\u00e2ndesc ca studentele dumisale vor fi afl\u00e2nd ca Baudelaire avea cu certitudine ceva dificultati in a-si gasi partenere sexuale, fiindca nu prea poza in metrosexual, iar Rimbaud si-a dat seama la timp ca traficul cu arme in Abisinia e mai macho-like si desperado dec\u00e2t poezia si-si va progresa astfel geometric numarul fe-me-i-lor.
\nLector si doctor la Cluj, autorul a debutat cu un volum de povesti, \u201eOranj\u201c (2002); acum se incearca o dezvirginare, nu-i asa?, lirica, \u201eUn loc in inima ta\u201c (Limes, 2009), culegere cu care spera sa-si cucereasca, o data pentru totdeauna, damele, fiindca impulsul creator nu e nimic altceva dec\u00e2t impuls procreator sublimat. Textele n-ar fi at\u00e2t de aride prin ele insele daca n-ar fi dublate, in finalul cartii, de florilegiul de ineptii vulgare, libidinale, bulevardiere, reciclat dintr-un interviu difuzat in emisiunea Arte a postului Radio Cluj. Avea nevoie poezia lui de atelele pseudoteoretice si pseudoprogramatice ale unui interviu transcris? Nu stim, dar, axiomatic, el retematizeaza poezia autohtona (\u201eColindator la munte,\/ ratacit, la Cabana Dragostei am descins.\u201c, \u201eCabana dragostei\u201c), o pune \u201esub semnul actiunii\u201c, \u201epune accent pe eros, pe libertate, pe indem\u00e2nare\u201c, o face \u201emod de manifestare hard\u201c si, clar, \u201espune lucrurilor pe nume\u201c (\u201eCa un fruct rostogolit te-ai ivit in calea mea\/ si privile-mi s-au impl\u00e2ntat in tine,\/ te-au intors brusc inapoi. Gata de lupta,\/ gata sa-ti arati dexteritatea.\/ Asa ma cunosti,\/ asa vreau sa te cunosc, trup nobil!\/ Sa stau in bataia respiratiei tale\/ si c-un sarut cald sa patrund in tine\/ si sa te fac a mea!\/ Secundele zboara, ne cad din buzunare,\/ de pe-o creanga inca leganata\/ ne priveste curios\/ chipesa pasare cu galbene sandale\u201c, \u201eCa un fruct rostogolit\u201c).
\nIata, t\u00e2narul construieste o poezie care se rupe tectonic de livrescul optzecistilor, a caror versificatie intelectualista, epigonica, greoaie, arida, prozaica si plictisitoare nu mai poate incita pe nimeni: \u201eIubito, ai venit la int\u00e2lnire\/ imbracata toata in rosu \u2013 privesc surprins\/ de-a lungul trupului tau.\/ Imi z\u00e2mbesti, te-mbratisez,\/ te iau de m\u00e2na,\/ mergem,\/ mergem,\/ brusc cadem:\/ o floare sta dreapta l\u00e2nga capetele noastre\/ si\/ hmmmmmmm \u2013 inspir rosu\/ de-a lungul trupului tau.\u201c (\u201eInspir rosu\u201c). Textul recupereaza androginia romanticilor, resemantiz\u00e2nd-o in septetul simbolic al \u201em\u201c-urilor. Iubirea-redemptiune (\u201emergem,\/ mergem\u201c), iubirea-cadere (\u201ecadem\u201c) se sublimeaza in cristalul perfect al versurilor taiate cu maiestrie de bijutier. \u201eRosul\u201c violent al biologiei primare, omnipotente infuzeaza platonismul initial al scenariului erotic si explodeaza metaforic: \u201ehmmmmmmm\u201c. Oare?!
\nO, da, putem desface perpetuu mecanismele poeziei lui Marius Nenciulescu, universitar si antiintelectualist, anarhist si victorian, dar ne e teama sa nu scrijelim direct pe balonul de sapun in care se ascunde si-n care-si croseteaza vocal imortalitatea.
\nCine vorbeste misandru in noapte?<\/strong>
\nProvincia ram\u00e2ne egala cu ea insasi. Provincia ram\u00e2ne provincie fiindca se obstineaza in anacronism. Provincia nu e localizata geografic. De la Bucuresti la Botosani si de la Bucuresti la Baia Mare, ea poate fi oriunde, ca virusul gripei porcine. Iar layout-ul unei carti din provincie trebuie sa includa ilustratii. Ca acelea din cartile comuniste, cu femei stilizate, cu gene lungi si siluete filiforme, cu un pam\u00e2nt antropomorfic pe capul caruia creste o cetate. Si, tot in provincie, asijderea domnisoarelor de altadata care invatau pianul, limba franceza, manierele si lucrul de m\u00e2na, astazi, domnisoarele sunt mai domnisoare daca si-au depozitat prisosul sensibilitatii intr-un volum de versuri.
\nDebutanta (probabil, fiindca nu exista nicio indicatie biobibliografica, ci doar o imagine a acesteia, din care, cu intuitie si failibilitate, ne-am ingadui sa credem ca poeta e nascuta undeva intre 1985 si 1989) isi intituleaza cartea \u201eSunt ca sa fiu\u201c (Axa, 2009). Apoftegmatic, existentialist, hedonist, am zice, daca nu ne-am crispa, odata cu poemul care deschide volumul, la g\u00e2ndul ca \u201edoua drepte paralele se int\u00e2lnesc la infinit\/ acolo te-as **** ca pe dumnezeu\u201c. Cum sa se int\u00e2lneasca doua drepte paralele?!
\nPentru Diana Dumitraciuc, literatura s-a oprit la Nichita Stanescu, daca nu pe undeva pe la un Barbu mutant. Excesiv metaforic, elucubrant matematic, strident suprarealist, vag hormonal, textul poetic al Dianei Dumitraciuc are o singura meteahna c\u00e2t o mie: nu are originalitate, nici macar una care sa st\u00e2rneasca un z\u00e2mbet amar: \u201emi-e asa de zi si-amurg\/ mi-e asa de cercuri curg\/ mi-e asa de ha de trist\/ mi-e asa de cruce de crist\/ mi-e asa de doi in unu\/ mi-e asa de rau de bunu’\/ mi-e asa de tot nimic\/ mi-e asa de zbor dar pic\/ mi-e asa de dumnezeu\/ mi-e asa de nu de eu\/ mi-e asa de str\u00e2mt in cerc\/ mi-e asa de fals sa-ncerc\u201c.
\nUn vers si bun, si exact.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Patologia anacronismului Suntem in 2010. Dar, din perspectiva multora, am putea fi foarte bine in secolul al XVIII-lea, Keats, Byron si Shelley, ei bine, Eminescu nici n-au existat, nici Sorescu, nici Stanescu, nici Cartarescu. Ca doara istoria incepe c\u00e2nd vrea ea si cu cine vrea ea. E at\u00e2ta megalomanie si filistinism in gestul narcisiac al… Cite\u0219te mai mult »Gaseste-mi loc in inima ta, fiindca scriu ca sa scriu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1297,1298,1299,1295,1296,1294],"class_list":["post-1686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cabana-dragostei","tag-oranj-2002","tag-dezintelectualizare","tag-diana-dumitraciuc","tag-marius-nenciulescu","tag-poezia-precoitum"],"views":2787,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1686"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1686\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}