{"id":16857,"date":"2013-10-18T16:50:31","date_gmt":"2013-10-18T14:50:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16857"},"modified":"2013-10-18T16:50:31","modified_gmt":"2013-10-18T14:50:31","slug":"radu-afrim-a-reusit-sa-ne-apropie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/radu-afrim-a-reusit-sa-ne-apropie\/","title":{"rendered":"\u201eRadu Afrim a reusit sa ne apropie\u201c"},"content":{"rendered":"

Lucian Sabados in dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

\n

Cristina Rusiecki: Ce aveti de g\u00e2nd cu Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c, un teatru greu incercat, care a suferit traume at\u00e2t de puternice in ultimii ani, asta dupa ce multi ani a fost unul dintre cele mai performante si mai curajoase teatre din tara?<\/em><\/strong>
\nLucian Sabados:<\/strong> In primul r\u00e2nd, am de g\u00e2nd sa-l fac bine pentru ca merita, pentru ca are un destin al lui care s-a fracturat putin. La un moment dat, exista in viata fiecarui colectiv fracturi de genul acesta. E trist c\u00e2nd ele vin de sus in jos. De ce este perfect fezabil proiectul meu de a-i readuce acolo unde le e locul? Pentru ca n-a plecat nimeni. In afara de tragica disparitie biologica a lui Bujor Macrin, nu s-au int\u00e2mplat modificari in aceasta trupa absolut interesanta, cu o structura pe care o cunosc si o urmaresc de foarte multi ani.<\/p>\n

C.R.: Cum v-ati decis, dupa douazeci si unu de ani de Ploiesti, sa concurati pentru postul de director la Braila?<\/em><\/strong>
\nL.S.:<\/strong> Nu e int\u00e2mplator ca eu am ales sa concurez la postul de manager al acestui teatru, pentru ca, de doisprezece ani, gratie lui Radu Afrim, eram un observator atent. Nu lipseam de la premierele majore \u2013 nu numai ale lui Radu Afrim, ci si ale lui Radu Apostol, Victor Ioan Frunza etc. Eram la curent. Pe de alta parte, Radu Afrim a reusit sa ne apropie foarte tare. Eram cel putin trei colective \u2013 dupa aceea, sigur, am devenit mai multi \u2013, dar la inceput eram Braila, Sf\u00e2ntu Gheorghe si Ploiesti, care avem o prietenie speciala, un tip de solidaritate ce lipseste din ce in ce mai mult in lumea teatrala si cea artistica. Poate e normal, pentru ca artistii sunt fiinte solitare si destul de individualiste, dar Radu a reusit ceva cu totul deosebit. A reusit sa ne apropie, au fost chiar parteneriate in toata regula. Gratie lui Radu, mi s-a parut o trecere foarte usoara… dificila, acuma, imi dau seama \u2013 sunt un om normal si dupa douazeci si unu de ani de performanta la Ploiesti nu-i usor sa schimbi locul, mai ales la cincizeci si sase de ani. Dar sacrificiile au fost numai de ordin familial, pentru ca altfel nu imi lipseste Ploiestiul. Braila este pentru mine o oferta extrem de interesanta, incep\u00e2nd de la configuratia speciala a centrului vechi. Eu traiesc in centrul vechi, trebuie sa recunosc, e o Braila pe care o percep putin livresc, cu ochiul meu de artist, dar ma simt extrem de aparat si reconfortat. Am cunoscut niste oameni minunati in aceasta vara, care a fost una de documentare, \u201eo lunga vara fierbinte\u201c, cum i-am zis eu. Am preferat sa ma documentez si sa intru pregatit in stagiune, pentru ca foarte multi actori din trupa noastra, care ma cunosc, asteptau de la mine o schimbare concreta. Si nu e usor deloc dupa trei-patru ani sa readuci normalitatea, increderea, sa le dai aceasta putere si energie de care au mare nevoie. Un artist, daca nu se simte protejat, daca nu este provocat in special de proiecte importante, de regizori importanti, se descurajeaza, se pierde, se deprofesionalizeaza. Har Domnului, nu s-a prelungit perioada, har Domnului, nu au plecat.<\/p>\n

C.R.: Stiu ca mari actori de aici, ca Mihaela Trofimov, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, si-au adapostit talentul pe scenele din Bucuresti. <\/em><\/strong>
\nL.S.:<\/strong> Au parasit putin Braila, este dreptul lor, au avut nevoie de regasirea propriei cai in Bucuresti, dar nu au plecat, iar acum se intorc si se simt din ce in ce mai bine la Braila. Pentru mine e extrem de incurajator. Nu ca nu ar fi greu, suntem abia la inceput, schimbarile nu pot aparea chiar imediat. Exista, totusi, semne importante.<\/p>\n

C.R.: Care?
\nL.S.: E un alt tip de concentrare. S-a terminat perioada de turnat cenusa in cap, de comentarii, de b\u00e2rfe, de tensiuni, de razboaie. Sigur ca nu poti sa le elimini, sunt in firea lucrurilor. Dar tipul de abordare si ritmul pe care eu l-am adus si precizia unor proiecte care au niste termene, au niste nume de regizori, au niste titluri de piese si niste nume de autori extrem de importanti ii aduc in situatia de a se concentra la ce urmeaza. Incep sa tureze motorul asa cum trebuie, fiindca la sf\u00e2rsitul acestei stagiuni, poate chiar mai repede, sper eu, se apropie prima premiera.<\/p>\n

C.R.: Despre ce e vorba?<\/em><\/strong>
\nL.S.: Un spectacol al S\u00e2nzienei Stoican, o regizoare t\u00e2nara extrem de interesanta. Eu am lucrat deja cu ea la Ploiesti. Este un text important, \u201eCasa\u201c lui Evgheni Griskovet, iar actorii se simt bine cu ea. Spatiul in care repeta, Sala Studio, ii inspira pe toti si e o atmosfera foarte buna de concentrare, de lucru. La Braila sper ca va reveni c\u00e2t mai cur\u00e2nd normalitatea. Dar nu numai normalitatea, ci si performanta. Sunt toate premisele pentru succes: va spuneam, nu a plecat nimeni, teatrul arata impecabil, la anul vom intra intr-un nou proces de reparatii. Nu e vorba de consolidari, ci de o improspatare a picturii, a stucaturii si o necesara modernizare a scenei, de la podea la sistemele de stangi. Asa ca aceasta bijuterie, aceasta \u201ebomboniera\u201c, cum ii spun multi, prin ceea ce se va int\u00e2mpla in ea, va reveni pe firmament. Va promit. Este proiectul meu.<\/p>\n

C.R.: Ce alte proiecte urmeaza?<\/em><\/strong>
\nL.S.:<\/strong> Dupa S\u00e2nziana va urma Vlad Cristache cu un proiect excelent, \u201eDon Juan\u201c de Moli\u00e8re, despre care am stat mult de vorba. Revine si Victor Ioan Frunza cu un text absolut minunat, \u201eCrinul\u201c al lui Ferenc Moln\u00e1r. Am vazut un mare spectacol al lui \u00c1rp\u00e1d Schilling in 2001 la Budapesta pe textul acesta, la care se referea si Victor c\u00e2nd spunea: \u201eLucian, miza e mare pentru ca piesa incepe sa fie din ce in ce mai jucata\u201c. Victor Ioan Frunza isi doreste un spectacol de o factura extrem de moderna, chiar daca Ferenc Moln\u00e1r reprezinta clasicii inceputului de secol XX. Regizorul intentioneaza sa readuca melodrama ca gen, innobil\u00e2nd-o, pentru ca ne ferim c\u00e2teodata de melodrama, o incarcam cu at\u00e2tea sensuri peiorative… Gresit! Melodrama, atunci c\u00e2nd este respectata si tratata intr-un sens artistic, nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t drama sau tragedia. Depinde cum o faci. Pe urma va veni Radu Nichifor, al doilea regizor angajat al teatrului, cu un proiect cu Eug\u00e8ne Labiche, cu care vrem sa facem un exercitiu de caligrafie de mare rafinament. Ne-a inspirat poate si Vlad Mugur. Nu e vorba de stilul lui, ci mai degraba de demonstratia ca se poate face foarte bine un spectacol de arta din Labiche.<\/p>\n

C.R.: Se va intoarce si Radu Afrim acasa sau… intr-una dintre casele lui preferate, Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c din Braila?<\/em><\/strong>
\nL.S.:<\/strong> Vine si Radu, cum sa nu vina? Radu ar fi venit mai repede, dar l-am prins intr-un moment c\u00e2nd avea angajate niste proiecte. Radu revine in luna august a anului viitor, nu e nici un fel de indoiala. Toamna viitoare este extrem de interesanta, pentru ca, dupa Radu, care e sigur, p\u00e2na in 10-15 octombrie, vin trei nume extraordinare. Unul este minunat, pentru Braila, mai ales: doamna Catalina Buzoianu. Dar in aceeasi perioada Cristi Juncu si cu Vlad Massaci vor fi in blockstart.<\/p>\n

C.R: Suna fantastic! Trupa ar trebui sa fie inc\u00e2ntata. Vad ca v-ati facut temele pentru un an de aici inainte. <\/em><\/strong>
\nL.S.:\u00a0<\/strong> Si alt proiect sigur este prevazut pentru ianuarie 2015. Impreuna cu Teatrul \u201eFanny Tardini\u201c din Galati vom face prima coproductie serioasa, invit\u00e2ndu-l pe Alexandru Dabija. Ne-am facut curaj, am vorbit cu Sandu, totul e in regula. Va monta Panait Istrati, pentru ca il consider pe Sandu (Alexandru Dabija, n.n.) cel mai mare regizor-povestitor din ultimii douazeci de ani. E un mare povestitor. Or, nu se poate provocare mai mare dec\u00e2t Panait Istrati la gurile Dunarii.<\/p>\n

\n

\n

Din nou soare la Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c din Braila<\/strong><\/p>\n

Greu de construit si usor de distrus! Este cazul Teatrului \u201eMaria Filotti\u201c din Braila, pentru o lunga perioada, unul dintre cele mai performante si inovatoare din tara. Vechea directoare, Veronica Dobrin, acum la pensie, consiliata de Doina Papp, a riscat si a c\u00e2stigat. Miz\u00e2nd pe tineri talentati si experimentalisti (dintre care Radu Afrim este numai cazul cel mai cunoscut, alaturi de el afl\u00e2ndu-se Radu Apostol, Sorin Militaru, Mariana Camarasan si Alexandra Penciuc, Radu Nichifor, Chris Nedeea, Iris Spiridon si Alexandru Lustig, pentru a nu-i numi dec\u00e2t pe c\u00e2tiva), directoarea a cladit unul dintre teatrele-reper ale ultimelor decenii. Nu din piatra seaca, ci cu ajutorul unei echipe de actori tineri, printre cei mai valorosi ai generatiei (Mihaela Trofimov, Marius Manole, Emilian Oprea, Alin Florea, Valentin Terente, Liviu Pintileasa), care au devenit, de la an la an, mai performanti. Astazi se numara printre cei mai buni actori ai nostri.
\nDin pacate, tagma politicienilor si-a gasit o buna masa de manevra pentru mizele sale mici si disputele nefericite si in teatru. A urmat tragicul directorat al folkistului Mircea Bodolan (gratie caror calitati l-a numit comisia e greu de ghicit!), pentru ca o constructie de un deceniu sa se duca pe apa s\u00e2mbetei. Caci teatrele sunt institutii vii, deci firave, in care atuul principal il constituie nimic altceva dec\u00e2t oamenii. Iar o echipa se poate ravasi vaz\u00e2nd cu ochii. A fost trista demonstratie a lui Mircea Bodolan. Fata in fata cu obtuzitatea si complexele de putere ale acestuia, actorii din Braila si-au cautat norocul prin alte parti. Si nu e deloc lipsit de importanta ca au stralucit pe scenele din Capitala, daca ar fi sa-i amintim numai pe Emilian Oprea intr-un excelent rol din \u201eNapasta\u201c, regia Radu Afrim, Teatrul National Bucuresti, sau pe Mihaela Trofimov si Liviu Pintileasa intr-un spectacol deopotriva delicat si profund, \u201eUn tramvai numit dorinta\u201c, regia Andrei si Andreea Grosu, UNTEATRU. De altfel, ambele spectacole au fost selectionate in editia de anul acesta a Festivalului National de Teatru. Asta spune ceva, nu?
\nA fost trist ca anul trecut, la traditionalul festival organizat de \u201eMaria Filotti\u201c, \u201eZile si nopti de teatru la Braila\u201c, intr-unul dintre teatrele favorite ale lui Radu Afrim, pentru prima data, nu a putut fi v\u00e3zut nici un spectacol al lui. Acum lucrurile s-au schimbat. Auspiciile se arata din nou bune odata cu venirea la conducerea teatrului a lui Lucian Sabados, fostul director de la \u201eToma Caragiu\u201c, Ploiesti, exilat si el tot din cauza meschinelor interese politice. Director si selectioner unic pentru editia de fata, Lucian Sabados a facut un program pentru toate gusturile, de la productiile cu statui vivante in regia lui Mihai Malaimare, trec\u00e2nd prin divertismentul propus de Razvan Mazilu in \u201eSaraiman\u201c (Teatrul Odeon), p\u00e2na la spectacole ale regizorilor importanti ca \u201eIluzii\u201c (Teatrul ACT, r. Cristi Juncu) sau \u201eOmul cu chitara\u201c (Teatrul Municipal Turda, r. Mihai Maniutiu). Totul a culminat cu \u201eMai int\u00e2i te nasti\u201c (r. Radu Afrim) care, la sediu (Teatrul \u201eAndrei Muresan\u201c, Sf\u00e2ntu Gheorghe), se joaca cu cele c\u00e2teva r\u00e2nduri de spectatori pe scena, iar la Braila a umplut o sala de cinci sute de locuri. Publicul s-a bucurat si a aplaudat spectacole de calitate. Si, ca o mentiune triviala, chiar si conditiile de cazare au fost mai bune dec\u00e2t in toti anii precedenti.
\nActorii de la \u201eMaria Filotti\u201c au acum fete luminoase, nu mai povestesc ravasiti cum li se duce teatrul de r\u00e2pa. Dupa reprezentatia cu \u201eMai int\u00e2i te nasti\u201c, c\u00e2tiva dintre actorii-gazda au discutat cu prietenii lor de la Sf\u00e2ntu Gheorghe. Plini de m\u00e2ndrie, mi-au spus: \u201eStii, noi suntem actorii lui Afrim\u201c, iar aceasta a sunat in gura lor ca un blazon infailibil. Aveau dreptate. Un blazon de certa noblete artistica. E timpul ca acesta sa emita din nou energie si valoare pe scena de la \u201eMaria Filotti\u201c. De altfel, dupa ani de interdictie a regizorului la Braila, stagiunea s-a deschis cu \u201eOmul-perna\u201c, iar reluarea montarii sale \u201eSuflete. Puncte de veghere\u201c a umplut salile imediat.
\nDespre ceea ce se va int\u00e2mpla in viitor a acceptat sa ne dezvaluie noul director al teatrului, Lucian Sabados.<\/p>\n

CRISTINA RUSIECKI<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lucian Sabados in dialog cu Cristina Rusiecki Cristina Rusiecki: Ce aveti de g\u00e2nd cu Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c, un teatru greu incercat, care a suferit traume at\u00e2t de puternice in ultimii ani, asta dupa ce multi ani a fost unul dintre cele mai performante si mai curajoase teatre din tara? Lucian Sabados: In primul r\u00e2nd, am… Cite\u0219te mai mult »\u201eRadu Afrim a reusit sa ne apropie\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9511,9503,9507,9502,9510,9505,9509,6763,9501,9514,2322,9512,9513,9508,9504],"class_list":["post-16857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-casa-lui-evgheni-griskovet","tag-alin-florea","tag-andreea-grosu","tag-emilian-oprea","tag-interviu-lucian-sabados","tag-liviu-pintileasa","tag-lucian-sabados-in-dialog-cu-cristina-rusiecki","tag-marius-manole","tag-mihaela-trofimov","tag-r-cristi-juncu","tag-radu-afrim","tag-sanzianai-stoican","tag-teatrul-act","tag-unteatru","tag-valentin-terente"],"views":1507,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}