\u00cen urma cu doar c\u00e2teva zile, pe 7 octombrie, se \u00eemplineau exact 130 de ani de c\u00e2nd, la opt ani dupa asezarea pietrei de temelie, \u00een 1875, Castelul Peles a fost inaugurat oficial ca resedinta regala de vara. Pentru Regele Carol I, inaugurarea oficiala nu a \u00eensemnat si sf\u00e2rsitul lucrarilor. Castelul s-a tot extins, a fost modificat permanent, p\u00e2na la moartea \u00eentemeietorului. Nu vreau sa reiau aici istoria uneia dintre cele mai celebre cladiri din Rom\u00e2nia (probabil, depasita \u00een celebritate doar de cea a Palatului Parlamentului sau a Castelului Bran). Ma intereseaza destinul muzeal al castelului. Vizitabil, \u00een conditii si cu aprobari speciale, \u00eenca de la \u00eenceputul secolului trecut, castelul a devenit oficial muzeu, abia \u00een 1953 si a fost \u00eenchis publicului, din ordinul lui Ceausescu, \u00een 1975. Reintrat \u00een circuitul de vizitare, dupa restaurare, \u00een 1990, a devenit, rapid, un punct de interes maxim pentru toti vizitatorii muzeelor din Rom\u00e2nia, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, dupa c\u00e2tiva ani, \u00een februarie 1993, Pelisorul a fost de asemenea deschis vizitarii. Acest din urma castel, finalizat \u00een 1902, devenit un an mai t\u00e2rziu, la 24 mai 1903, resedinta oficiala a viitorilor regi Ferdinand si Maria (cea estivala a devenit, ulterior, Foisorul), a fermecat mai ales prin amprenta lasata \u00een decorarea sa de catre personalitatea puternica a fascinantei Maria. Din pacate, Pelisorul nu a avut soarta castelului Peles, dupa instaurarea republicii. Cu alte cuvinte, nu a devenit muzeu, ci \u201ecasa de creatie?. Acolo au fost gazduiti mai toti artistii considerati importanti de regimul comunist, \u00een perioada 1949\u20131975. Din pacate, nu toti artistii, mai ales, \u00een anii proletcultismului, stiau ce \u00eenseamna valoare culturala, astfel \u00eenc\u00e2t resedinta celui de-al doilea rege al Rom\u00e2niei a avut de suferit si, de asemenea, si o parte din bunurile mobile care se aflau acolo. Dupa entuziasta deschidere din 1993, era limpede ca se comisesera unele erori de muzeografie, \u00een recompunerea interioarelor. A fost nevoie ca muzeul sa fie din nou \u00eenchis pentru public, fiind redeschis \u00een 2007. De aceasta data, documentarea minutioasa a facut ca muzeul sa respecte, \u00een mult mai mare masura, felul \u00een care arata castelul atunci c\u00e2nd familia regala traia acolo.
\nPelisorul a fost unul dintre locurile preferate ale Reginei Maria, asa cum au fost Branul si Balcicul. Poti sa nu fi de acord cu gusturile reginei, dar trebuie sa recunosti ca tot ceea ce a fost realizat sub \u00eengrijirea ei a avut stil.
\nPoate si pentru ca, \u00een continuare, Pelisorul are parte de mai putini vizitatori dec\u00e2t Pelesul, dar si pentru ca unul dintre cele mai spectaculoase curente artistice din ultimele doua secole este Art Nouveau-ul, muzeografii de la muzeul din Sinaia au decis organizarea unei expozitii temporare dedicate modului \u00een care acesta este reprezentat \u00een cele doua resedinte regale. Expozitia \u201eArt Nouveau. 110 ani \u00een Rom\u00e2nia\u201c, vernisata la 21 septembrie 2013, \u00een micile sali pentru expozitii temporare de la Peles este, \u00een pofida dimensiunilor sale \u2013 determinate de spatiul avut la dispozitie \u2013 cu adevarat un \u2026 regal pentru oricare iubitor de arta. Desigur, celebra Camera de Aur, creata de \u201eultima romantica\u201c, Regina Maria, atunci c\u00e2nd era \u00eenca principesa, nu putea fi translatata \u00een Peles. Au fost aduse, \u00een schimb, destule obiecte faimoase, \u00eentre care actul inaugural al castelului, pictat de printesa pe un pergament, si manuscrisul realizat de Maria pentru sotul sau (50 de file de pergament, legate \u00een ferecatura de argint, cu pietre pretioase), cu ocazia jubileului regal din 1906; manuscrisul \u2013 care, de regula, poate fi vazut \u00een holul de onoare al Pelisorului \u2013 este, fara \u00eendoiala, o piesa unica \u00een peisajul cultural rom\u00e2nesc de acum un secol, motiv pentru care a si st\u00e2rnit o admiratie unanima \u00een epoca, si chiar multi ani dupa ce a fost daruit Principelui Ferdinand, particip\u00e2nd la expozitii internationale, unde a fost apreciata pe masura. Inspirat, muzeograful favorit al familie regale, Alexandru Tzigara\u2013Samurcas, fac\u00e2nd aluzie la poemul solomonic, a denumit-o \u201eCartea c\u00e2ntarilor\u201c. Desigur, este recomandabil ca vizitarea expozitiei sa se faca av\u00e2nd oarecum \u00een minte spatiul de la Pelisor, creat, \u00een principal, prin stradania arhitectului Karel Liman (\u00een context, mentionez ca astept, cu mare interes, expozitia dedicata acestui arhitect ceh, devotat familiei regale din Rom\u00e2nia, expozitie ce urmeaza a fi deschisa, \u00eenainte de sf\u00e2rsitul acestei luni, la Muzeul National de Arta). Astfel, va fi mai bine \u00eenteleasa \u00eentreaga conceptie care a stat la baza utilizarii, \u00eentr-o asemenea masura, a operelor de Art Nouveau \u00een Pelisor \u2013 conceptie care trece \u00eensa de orice curent artistic, fac\u00e2nd din regina creatoarea propriului sau stil (influentat, dupa razboi, desigur, de Art D\u00e9co). Expozitia temporara \u00eencearca sa prezinte \u00een mod echilibrat operele din colectie, fie ca este vorba despre pictura, mobilier, sticla, metal sau ceramica. Nu lipsesc afisele \u2013 cele realizate de Alphonse Mucha (\u201eAnotimpurile\u201c, mai ales) atrag\u00e2nd, evident, atentia generala.
\nAr fi greu de facut o selectie \u00eentre operele de arta expuse. Farmeca, \u00een egala masura, piesele de mobilier executate dupa proiectele Reginei chiar \u00een atelierele Scolii de Arte si Meserii din Sinaia, dar si \u201eMuza paradisiaca\u201c a lui \u00c9mile Gall\u00e9 ori seraficele \u00eentruchipari ale lui Christian D\u00e9sir\u00e9 sau Ren\u00e9 Lalique. O litografie mai putin cunoscuta \u00een Rom\u00e2nia, poate, \u201eMonstrul\u201c, de Marcel Lenoir, realizata \u00een 1897, aminteste \u00een mod ciudat de \u201e\u00cengerul rosu\u201c pictat de Karl Mediz \u00een 1902. Pianina comandata de regina \u00een 1900 la atelierul vienez Friedrich Ehrbar este de o frumusete inegalabila, datorita cerintelor pe care le-a facut regina cu privire la decorarea instrumentului. Evident, nu se poate trece peste operele reprezentantilor Societatii \u201eTinerimea Artistica\u201c, \u00eencurajata fervent de regina: Kimon Loghi, Frederic Storck si Oscar Sp\u00e4the sunt doar c\u00e2tiva dintre autorii prezenti \u00een expozitie. C\u00e2t despre \u201eDaphn\u00e9\u201c, lucrarea lui Isidore de Rudder, dat\u00e2nd de pe la 1900, nu se poate spune dec\u00e2t ca taie respiratia oricarui privitor sensibil, pentru acuratetea detaliilor si maiestria clasicizanta a executiei.
\nLa catalogul expozitiei, realizat \u00een conditii grafice foarte bune, au contribuit Rodica Rotarescu (p\u00e2na foarte de cur\u00e2nd, directorul general al Muzeului National Peles), Mircea Hortopan, Liliana Manoliu, Cornelia Dumitrescu, Macrina Oproiu, Corina Dumitrache si Izabela T\u00f6r\u00f6k. Am tinut sa \u00eei mentionez pe toti autorii, tocmai pentru ca mi se pare ca expozitia este o opera colectiva de valoare, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t a fost realizata \u00een conditii foarte dificile\u2026
\nVeti spune, poate, dragi vizitatori ai Pelesului, ca nu sunt de imaginat conditii dificile \u00een paradisul montan de la Sinaia. Ce si-ar putea dori mai mult un muzeograf, dec\u00e2t sa admire crestele muntilor, de la o fereastra de castel, timp \u00een care banii curg \u00een bugetul celui mai vizitat muzeu din Rom\u00e2nia aflat \u00een administrarea statului? Sa privim cu mai multa atentie acest peisaj mirific al muzeografiei nationale!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen urma cu doar c\u00e2teva zile, pe 7 octombrie, se \u00eemplineau exact 130 de ani de c\u00e2nd, la opt ani dupa asezarea pietrei de temelie, \u00een 1875, Castelul Peles a fost inaugurat oficial ca resedinta regala de vara. Pentru Regele Carol I, inaugurarea oficiala nu a \u00eensemnat si sf\u00e2rsitul lucrarilor. Castelul s-a tot extins, a… Cite\u0219te mai mult »De ce s-ar pl\u00e2nge la Peles? (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9499],"class_list":["post-16853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-castelul-peles"],"views":3104,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}