{"id":16849,"date":"2013-10-18T16:42:36","date_gmt":"2013-10-18T14:42:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16849"},"modified":"2013-10-18T16:42:36","modified_gmt":"2013-10-18T14:42:36","slug":"fictiunea-ca-impostura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fictiunea-ca-impostura\/","title":{"rendered":"Fictiunea ca impostura"},"content":{"rendered":"

Serban Tomsa, Calugarul Negru<\/em>, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2013, 294 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

O carte densa, care se apropie cu lejeritate de cele mai variate subiecte, de la ezoterismul unor societati secrete la prozaicul vietii cotidiene a unui functionar marunt, trec\u00e2nd printr-o serie de crime, prin multe referinte livresti si metafictiune cu cartile pe masa, poate fi punctul de plecare a numeroase discutii si perspective exegetice. Aglomerarea simbolurilor si constructia complexa a romanului lui Serban Tomsa, \u201eCalugarul Negru\u201c, pot da nastere unor exercitii hermeneutice productive, demonstr\u00e2nd abilitatea literara a autorului si pun\u00e2nd la \u00eencercare vigilenta cititorului.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\u00censa ceea ce mi-a atras mie atentia la o carte despre care se spune, pe coperta a patra, ca vorbeste despre \u201eo regasire a propriului destin\u201c este umorul sanatos (ce-i drept, nu \u00een stilul \u201enativ\u201c al lui Creanga, deliciul manualelor, ci unul mai asezat, mai cautat, sfid\u00e2nd deseori at\u00e2t limita pretiosului, c\u00e2t si pe cea a licentiosului; sau poate, \u00een definitiv, tocmai de aceea aflat \u00een traditia humulesteanului). Aceasta mai ales pentru ca nu exista niciun indiciu paratextual care sa anunte \u00eentoarcerile spirituale din condei, cu exceptia unei observatii a lui serban Tomsa \u00eensusi, care semneaza textul de escorta de pe spatele cartii: \u201eun thriller cu insertii comice\u201c. \u00censa titlul \u2013 omonim cu cel al unei povestiri de Cehov \u2013 si mottourile (unul chiar din scriitorul rus si celalalt din \u201eLevitic\u201c) descurajeaza orice orizont de asteptare \u00een acest sens, function\u00e2nd ca anticipatori ai temelor grave pe care romanul va ajunge sa le dezvolte \u2013 functia cuv\u00e2ntului si a literaturii si gestionarea vinei \u00eentr-o comunitate.
\nOskar Omer \u2013 un impostor<\/strong>
\nUn rezumat cu totul lamuritor este greu de facut, pentru ca textul se \u00eenfatiseaza cititorului ca o amiba cu corpul mereu \u00een miscare, alungindu-si extremitatile catre fantezia dezlantuita sau apropriindu-le de nucleul referential. Mai mult, ceea ce da consistenta romanului sunt portretele sau caracterizarile unor personaje-cheie sau stop-cadrele meditative ale protagonistului, Oreste Serbanescu, ale corespondentei misterioase de pe Internet, Ni Ma, sau ale sfatosului Azavel, cel care \u00eel initiaza \u00een tainele Calugarului Negru. \u00cen linii mari, cartea anunta chiar din prima pagina cu ce material va opera: dorind sa revada o fosta iubita, Serbanescu ajunge \u00eentr-un oras pe litoral, Muridava (locul este fictional, \u00eentruc\u00e2t acesta este denumirea unui perimetru petrolier din cadrul Marii Negre, si nu o asezare terestra), unde va fi confundat cu fiul unui tatar, Omer, va fi anchetat \u00een cazul crimelor ce b\u00e2ntuie localitatea si va intra \u00een vizorul unor \u201ebarbati cu un aspect sinistru\u201c, care-i vor dezvalui c\u00e2teva dintre actiunile secrete ale unei organizatii ezoterice si-l vor pune \u00een contact cu Calugarul. Dar pentru ca toate astea sa aiba loc, o lume este construita din temelii si populata cu cele mai interesante figuri.
\nSerban Tomsa manevreaza o poveste \u00eenca de la \u00eenceput, c\u00e2nd, fara prea multe preambuluri, \u00eesi conduce cititorul \u00een interiorul \u201eBiroului de proiectare a tranzitiei\u201c, fac\u00e2ndu-l martor al unor practici putin adecvate locului; sparg\u00e2nd al patrulea perete ce separa scena de publicul sau, povestitorul \u00eel lasa pe cititor sa se plimbe printre angajati si sa-i cunoasca \u00eendeaproape pe Capcaun, pe Guster (\u201eo corcitura ardeleano-moldoveneasca\u201c, dar cu mult umor), pe fetele iertate de porecle, si chiar sa vada ce se \u00eent\u00e2mpla dincolo de usa biroului lui Attila, seful multilateral dezvoltat. Prin forta expresiva a verbului, \u00eempreuna cu secretara indiscreta, cel ce citeste ia parte, prin orificiul cu clapa facut \u00een usa capitonata, la performarile artistice si sexuale (deseori alcatuind un tot extatic) ale tiranului. Iubitor de frumos si mai ales de subalterne, Liviu Birtasu, zis Attila, intentioneaza sa scrie o carte, \u00een care sa prezinte \u201eMestesugul de a iubi muierile dupa formule matematice\u201c si ajunge chiar la o ecuatie (peltica) a iubirii: \u201ePatratul sperantei\/ plus disperarea\/ este egal cu\/ de doua ori cubul nerabdarii\u201c. Pentru ca \u00een spatele omului de stiinta se afla, de fapt, un artist plin de sensibilitate, Birtasu a facut o pasiune din controlarea marionetelor; mai mult, pentru diversitate, nu ezita sa-si completeze colectia si cu papusi ceva mai cauciucate si sa ofere spectacole private colegelor mai tinere, care, \u00een speranta ca se vor lipi de vreo promovare sau macar de o marire de salariu, iau de buna asigurarea \u2013 \u201eDraga mea, (…) eu cu tine fac arta, nu curvasarie\u201c (p. 18).
\nPitoresc la bucata<\/strong>
\nOrasul pare plin de astfel de personaje pitoresti. Unul dintre ele este Teodorescu, fostul profesor de geografie, care, \u00een sezonul cald, deghizat \u00een Vlad Tepes, le povesteste turistilor incredibile istorii din vremea domnitorului, marcate evident de apetitul pentru fantezie si spectaculos al barbatului. Alte personaje sunt mongolul viril, un partener perfect pentru Iapa-Rosie a lui Stefan Banulescu, mulatra Tehura, sotia ceasornicarului, care vindeca oamenii citindu-le romane (o \u201eCititoare\u201c \u00een genul celei a lui Jean Raymond), Rusos, mafiotul orasului si tatal lui Sevghin (femeia cu care a confundat-o pe Ioana, cea pentru care s-a \u00eentors \u00een Muridava), dar si Vasiliad, noul sef, care \u00eei face o analiza minutioasa a Guicai, sora lui Ilie Moromete, cu trimiteri la text si concluzii moralizatore. Toti acestia, dar si alte chipuri, sunt cu at\u00e2t mai vii, cu c\u00e2t oscileaza \u00eentre cele doua fete ale Muridavei \u2013 viata banala si monotona a functionarului si atmosfera carnavalesca din timpul Zilelor Orasului, c\u00e2nd evenimente ciudate se \u00eent\u00e2mpla si ordinea obisnuita este rasturnata.
\nRealismul povestii la persoana \u00eent\u00e2i (romanul foloseste structura diaristica, dar abilitatea naratorului de a oferi o imagine larga, de ansamblu, e \u00eensotita de multiple focalizari \u00een profunzime) \u00eencepe sa se clatine odata cu aducerea \u00een prim-plan a acestor sarbatori locale. Oreste, luat drept Oskar, mostenitorul tatarului Omer, participa la alegerile pentru Calaul Oficial al orasului, dar intra si \u00een vizorul agentilor de politie, fiind asociat cu crimele care se produc \u00een, altfel, linistita Muridava. Asasinatele par sa urmareasca o anumita logica, indiciile lasate de faptas compun\u00e2nd, \u00een ordine inversa, un poem al unui cunoscut poet suprarealist. Iar de aici la suspectarea unui absolvent de Litere (uzurpatul Oskar Omer) nu mai era dec\u00e2t un pas.
\nDisparitia \u00een lant a locuitorilor din Muridava trece \u00een plan secund atunci c\u00e2nd apar Richard-Ricky, amicul lui Sevghin si sosia lui Richard Gere, si prietenii sai, grupul de barbati misteriosi, care si-au \u00eensusit cu totii nume de scriitori celebri. Magia si fabulosul se instaureaza la primele contacte cu Ricky (poreclit si el \u2013 Borges). Pazitor al farului, este proprietarul Magazinului diavolului, o \u201eagentie pentru cei care doresc o viata mai frumoasa si mai palpitanta\u201c. Aici Oreste-Oskar primeste patru daruri speciale, printre care o carte legata \u00een piele rosie, despre care se spune ca ar fi singurul roman al lui Cehov. De aici povestea intra pe alte coordonate, dezvaluindu-si tot mai mult, asemenea \u201eInsulei\u201c intertextuale a lui Ioan Grosan, fundamentul profund livresc si nuantele metafictionale. \u00cendemnat sa nu o deschida dec\u00e2t atunci c\u00e2nd este fericit, Oskar nu poate rezista tentatiei si ceea ce descopera acolo \u00eei aduce raspunsurile la \u00eentrebarile despre viata, scris, limita foarte fina dintre acestea si despre adevarata natura a Calugarului Negru.
\nMetatext \u00eenfasurat \u00een fictiune<\/strong>
\nRomanul nu este exclusiv istoria lui Oreste Serbanescu, chiar daca el este naratorul. Numeroase personaje si episoade se alipesc acesteia, cre\u00e2nd consistenta epica. Totusi, senzatia de la finalul lecturii este aceea ca experienta protagonistului contine, redusa la unitate, \u00eentreaga punere \u00een scena a povestii. Desi se prezinta ca \u201eun om care \u00eencearca sa treaca neobservat\u201c, care nu scrie si nu are \u201ecine stie ce idealuri\u201c (p. 11), ba chiar, deseori, subapreciindu-se (\u201ecu mutra mea de tocilar atins de inanitie\u201c, p. 12), despre Oreste Serbanescu este greu de precizat ce sau cine anume este. \u00censa aflam cu siguranta ce anume nu este el: \u201eNu facusem nicio descoperire stiintifica, nu creasem nicio opera de arta, nu aveam niciun merit, nu-mi \u00eencropisem o familie, nu str\u00e2nsesem bani, nu colectionasem femei, nu aveam o casa ca lumea, nu eram multumit de mine\u201c (p. 26). Si va fi sarcina cititorului sa stabileasca daca descrierea este corecta sau daca sub aceasta masca se ascunde o alta identitate.
\nLa fel cum romanul are numeroase volute de realism magic, simbolistica livresca si induceri \u00een eroare atent regizate, protagonistul trece de la un anonimat prozaic la impostura (uzurp\u00e2nd un nume si un statut) si la \u201ebotezari\u201c fortate (anchetatorii \u00eei atribuie semnatura \u201eRaskolnikov\u201c gasita \u00een dreptul cadavrelor, iar grupul de scriitori \u00eel numesc Andrei Vas\u00eelici, dupa personajul lui Cehov). Nu se prezinta ca scriitor, dar recurge si acum la o \u00eensusire frauduloasa a unei identitati, prezent\u00e2nd ca al sau un manuscris gasit \u00eentr-o carte de la biblioteca. \u201eCasa Esterei\u201c, textul asumat ilicit, va fi mobilul integrarii \u00een grupul de \u201escriitori\u201c, ei \u00eensisi membri ai organizatiei cu acelasi nume, care \u00eesi propuneau, \u00een palatul condus dupa principii rabelaisiene si \u00eendemnul \u201eFa ce-ti place\u201c, sa ofere o terapie a fericirii. Tot ei \u00eel numesc Succesor al Calugarului (\u201eunul dintre Nemuritori\u201c) si-l vor pregati pentru marea \u00eent\u00e2lnire.
\nOreste, Oskar, Andrei Vas\u00e2lici sau Succesorul sunt toate avataruri ale unei singure instante \u2013 autorul. Pentru a vorbi despre natura si functia scrisului, Serban Tomsa construieste o poveste dupa toate regulile, \u00eenfasur\u00e2ndu-si discursul metatextual \u00een fictiune. La fel face Tomsa si \u00een cazul protagonistului: seria de nume, de morti (anuntate la stiri) si renasteri nu este dec\u00e2t simbolul metamorfozelor continue pe care autorul le asuma, iar volumul cu coperte rosii, pe care trebuie sa-l deschida numai c\u00e2nd este fericit, este chiar viata sa, pe care o traieste \u00een timp ce o scrie si al carei final \u00eel am\u00e2na.
\n\u201eCalugarul Negru\u201c este astfel o captivanta carte despre carte, \u00een care personaje, povestitor si cititor sunt prinsi cu totii \u00een ochiurile literaturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Serban Tomsa, Calugarul Negru, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2013, 294 p.   O carte densa, care se apropie cu lejeritate de cele mai variate subiecte, de la ezoterismul unor societati secrete la prozaicul vietii cotidiene a unui functionar marunt, trec\u00e2nd printr-o serie de crime, prin multe referinte livresti si metafictiune cu cartile pe masa, poate… Cite\u0219te mai mult »Fictiunea ca impostura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9496,9495],"class_list":["post-16849","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calugarul-negru","tag-serban-tomsa"],"views":1658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16849","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16849"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16849\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16849"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16849"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16849"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}