{"id":16847,"date":"2013-10-18T16:40:51","date_gmt":"2013-10-18T14:40:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16847"},"modified":"2013-10-18T16:40:51","modified_gmt":"2013-10-18T14:40:51","slug":"memoria-din-ziare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memoria-din-ziare\/","title":{"rendered":"Memoria din ziare"},"content":{"rendered":"

Universitarul, criticul si istoricul literar Constantin Calin are la activ si o \u00eendelungata prestatie jurnalistica. A fost redactor la doua reviste culturale (\u201eAteneu\u201c si \u201eSinteze\u201c) si la tot at\u00e2tea cotidiane bacauane, dar a colaborat si la alte c\u00e2teva publicatii. Gazetaria, fie ea si culturala, poate deforma ca orice alta profesie, dar poate, \u00een egala masura, si forma. Cred ca, pentru un critic, un eseist sau mai ales pentru un prozator, este mai degraba formativa. Unii critici, inclusiv cei din generatia \u00eenca t\u00e2nara (un exemplu este Daniel Cristea-Enache), au \u00eenteles bine rolul jurnalisticii culturale, inclusiv \u00een ceea ce priveste formatia lor. Am citit de-a lungul timpului cartile lui Constantin Calin (pe unele le-am si comentat), am citit, de asemenea, o mare parte din cronicile, articolele, eseurile si paginile sale de jurnal. Nu putine au fost deja \u201etrase\u201c \u00een volume. Mi-am putut da seama astfel de evolutia stilului sau sobru, limpede, de o logica stringenta, impecabila, dar si de faptul ca autorul lor a dob\u00e2ndit \u00een timp un plus de alertete, mai mult nerv si sagacitate. Ceea ce se datoreste, fara \u00eendoiala, si experientei de scriitor la gazeta, fie aceasta periodic sau cotidian. Ca si altor critici, eseisti, biografului si exegetului numarul unu al lui Bacovia, care este Constantin Calin, i-au priit, se pare, iesirile din biblioteca \u00een aerul tare, \u00een mai multe sensuri, al Cetatii, al realitatii vii, palpabile, desi nu o data lumea \u201ede h\u00e2rtie\u201c din biblioteca e mai vie si mai autentica dec\u00e2t cea reala. Rigorile si servitutile jurnalisticii, diferite de cele ale cercetarii literare, i-au potentat considerabil capacitatea de comunicare, cu totul alta dec\u00e2t cea de la catedra, si caracterul colocvial al discursului. Daca G. Calinescu postula: \u201eOmul de cultura ad\u00e2nca trebuie sa fie si un jurnalist \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului, adica un educator de minti\u201c, Mircea Zaciu, de pilda, avea sa fie si mai ferm: \u201eNu cred \u00een critici de sera, ale caror roade sunt fade si insipide ca toate fructele coapte la un soare artificial. Locul nostru e \u00een presa, \u00een publicistica\u201c. Profesorul si polivalentul om de litere clujean era \u00een pas cu vremea si simtea ca a stimula interesul pentru literatura prin cele mai accesibile si eficiente mijloace de comunicare \u00eenseamna deopotriva o urgenta si o datorie, mai ales \u00eentr-o epoca de criza a lecturii. Studiile docte ale operelor, curentelor, tendintelor, stilurilor etc. fac parte din structura de rezistenta a unei culturi. Ele constituie terenul consolidat, dupa ce s-au efectuat sapaturi ad\u00e2nci, pe care se construiesc pistele de decolare. Acestea \u00eensa risca sa ram\u00e2na pustii, sa nu foloseasca la nimic, precum motorul omului din Tecuci pe care \u00eel depl\u00e2ngea memorabil un poet, daca de pe ele nu se zboara, daca nu exista calatori, adica cititori, cei care legitimeaza literatura si care, ei si nu altcineva, stabilesc sau schimba canonul literar, cum observa reputatul critic si teoretician al lecturii Matei Calinescu. Opinia si convingerea acestuia erau ca nici un regim politic, totalitar sau democratic, nici o ideologie, nici o revolutie, nici un razboi, nici o cenzura, cu at\u00e2t mai putin un critic, fie el si genial, nu pot schimba canonul. Cei ce o pot face sunt numai cititorii, criticul fiind, si el, esentialmente tot un cititor. Nimic mai democratic dec\u00e2t canonul. Or, truismul \u2013 potrivit caruia literatura, pentru a nu muri, are nevoie de cititori, iar acolo unde nu sunt cititori nu merita sa ai talent si sa fii scriitor \u2013 este adeseori uitat. Din pacate, \u00eel uita chiar si cititorii. Cel care trebuie sa le aduca mereu aminte acest adevar si sa le tina treaz interesul pentru lectura, pentru poveste, este \u00een primul r\u00e2nd criticul \u00een postura de jurnalist, de comentator al cartilor, al literaturii \u2013 la ziar, la radio, la televiziune.
\nSub titlul \u201eCartile din ziar\u201c, Constantin Calin publica acum, \u201e\u00een regim de restitutie\u201c, la Editura Babel din Bacau un prim volum, de peste 700 de pagini, din cele c\u00e2teva tomuri, estimeaza el, ramase \u201e\u00eengropate\u201c \u00een reviste si ziare. Cartea cuprinde interviurile dintr-o perioada de peste trei decenii; de fapt, nu numai interviuri \u00een acceptiunea clasica, ci si dezbateri, anchete pe diverse teme, \u201eextemporale\u201c, \u00een numar de 200, privind literatura, arta, cultura, ba chiar si politica. \u00cen fond, este o carte dintre cele ce dau sama de spiritul unei\/unor epoci. \u00cen \u201ePrefata\u201c, Constantin Calin se \u00eentreaba daca a reusit sa fie \u201emotorul si driverul\u201c dialogurilor. Lectura cartii atesta ca jurnalistul dublat de critic a reusit. Cu discretie, cu eleganta si, mai ales, cu o foarte buna cunoastere a fenomenului cultural \u00een general, a operei si personalitatii interlocutorilor sai (scriitori, istorici, filosofi, lingvisti, matematicieni, pictori, sculptori, actori, regizori, critici de teatru, esteticieni, compozitori, dirijori, naturalisti, medici, arhitecti, animatori culturari, librari, bibliotecari, politicieni). Malitios, Constantin Calin scrie: \u201eRom\u00e2nul s-a nascut nu numai poet, ci si interviever\u201c. Tot malitios, voi spune, la r\u00e2ndul meu, ca intervieverii buni sunt tot at\u00e2t de rari ca si poetii buni, fie ei si rom\u00e2ni. Consideratiile criticului privind genul sunt mai mult dec\u00e2t pertinente: \u201eArticole moarte au fost si sunt, peste tot, cu duiumul; \u00een schimb, interviuri precare, profund lesinate, nule \u2013 extrem de putine. si dupa ultima p\u00e2lp\u00e2ire a flacarii, din cenusa lor \u2013 daca o rascolesti \u2013 mai sare c\u00e2te o sc\u00e2nteie\u201c. Criticul si teoreticianul remarca si o alta dimensiune a acestui gen publicistic, care nu e numai publicistic atunci c\u00e2nd e conceput si condus cu talent si profesionalism, si anume ca interviurile \u201econtin multa \u201ememorie\u201c. De aici si \u00eensemnatatea lor \u201epentru biografi, istorici, sociologi, pedagogi\u201c.
\nMajoritatea textelor din volumul \u201eCartile din ziar\u201c dateaza din primii sapte ani de dupa evenimentele din decembrie ’89, o vreme a \u201etavalugului negationist\u201c si a \u201e\u00eenstrainarii de idealul meritocratiei, al umanitarismului\u201c. Sunt primii sapte ani ai noii epoci care nu s-au dovedit a fi, din pacate, nici pe departe ai unei bune cresteri. Dimpotriva! Criticul marturiseste ca prin sustinutul sau demers jurnalistic a \u00eencercat sa \u00eenoate contra curentului devastator postdecembrist si, as adauga, sa nu doarma linistit si bacovian pe carti \u00eentr-o provincie pustie. Mai bine zis, \u00eentr-o provincie, nu at\u00e2t pustie, c\u00e2t pustiita, numita Rom\u00e2nia.
\nDeparte de mistica numelor sonore pe care multi o au, asa cum o am si eu, Constantin Calin abordeaza o lume diversa cu destule figuri proeminente, dar si cu destule cu o notorietate asa-zic\u00e2nd, locala, nu mai putin interesante \u00eensa, cu c\u00e2teva exceptii, prin faptele si experientele lor, prin ceea ce afirma ori evoca. Nu \u00eensir nume fiindca ar fi total inutil. Fireste, atentia mi-a fost atrasa \u00eendeosebi de dialogurile cu scriitori sau despre scriitori. \u00centre ele, cel cu un eminent carturar dintr-un mic oras: profesorul, criticul, autorul unor studii si eseuri despre Eminescu, Bacovia sau despre alti scriitori importanti: Theodor Codreanu de la Husi. Un carturar si un dascal cu un destin aparte: \u201eEu sunt si astazi (convorbirea are loc \u00een aprilie, 1993 \u2013 nota mea) un scriitor de sertar si fiindca n-am pactizat cu gruparea care a pus m\u00e2na integral pe destinele culturii si pe Uniunea Scriitorilor imediat dupa Revolutie, am riscat sa fiu, mai departe, dat jos din autobuzul celor privilegiati de soarta. Dosarul meu a stat la Uniune vreo cinci ani (c\u00e2nd nu se mai faceau primiri). Dupa 22 decembrie 1989, am fost asigurat de Laurentiu Ulici ca mi se va face dreptate, ca voi fi primit \u00een primul \u00abpluton\u00bb. Am plecat din capitala ca membru al Uniunii Scriitorilor. Dar, ulterior, am aflat ca dosarul meu n-a ajuns unde trebuie. Suparat, mi l-am retras. Fusesem doar etichetat ca \u00abprotocronist\u00bb \u00eentr-o carte de sociologie aparuta \u00een S.U.A. Dar \u00eentreb si eu cu nedumerire, de ce sa fie o rusine sa te simti rom\u00e2n si sa-ti pretuiesti valorile nationale? Si mai e un paradox, draga dle Calin: \u00een ce tara om fi traind noi, daca aceia care cred \u00een Eminescu, Blaga sau Br\u00e2ncusi sunt \u00een minoritate si eliminati de la banchetul culturii? De ce aceasta dictatura culturala?\u201c. Constantin Calin aduce \u00een discutie presupusa \u201eviziune protocronista\u201c a interlocutorului sau. Codreanu \u00eei replica, nuant\u00e2nd: \u201e\u2026 am sa va dezamagesc putin: eu nu ma consider un protocronist. Eu sunt nationalist \u00een marginile adevarului, dupa formula maioresciano-lovinesciana. Sunt un eminescian \u00een chip fatal, ca mai toata posteritatea culturala a poetului. Termenul protocronist, luat singur, poate duce la rastalmaciri, fiindca e doar un termen antinomic-complementar al sincronismului. Cultura nu e nici protocronica, nici sincronica prin sine. Adversarii protocronismului au redus continutul conceptului la \u00eentelesul de prioritati culturale. Nimic mai simplificator\u2026 Daca, prin absurd, ne-ar fi tuturor rusine sa ne simtim \u00abnationalisti\u00bb, oare ce s-ar alege de acest popor? Eu cred ca, daca intelectualitatea noastra nu s-ar fi rupt de geniul national, caz\u00e2nd victima unor teorii transnationale iluzorii, altfel ar fi facut fata Rom\u00e2nia perioadei de tranzitie de la dictatura la democratie\u2026 \u00cen realitate, n-au destin universal dec\u00e2t popoarele care stiu ce sunt si ce vor. Abia din acest punct de vedere protocronismul ne este fatal \u00een sensul ca refuzam a ne sincroniza tocmai cu popoarele m\u00e2ndre, creatoare de cultura si civilizatie. Paradoxal, asadar, \u00abprotocronismul\u00bb adversarilor protocronismului este o nenorocire pentru viitorul Rom\u00e2niei, caci ne \u00eendeamna la provizorat si mediocritate \u00een istorie\u201c. (Va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Universitarul, criticul si istoricul literar Constantin Calin are la activ si o \u00eendelungata prestatie jurnalistica. A fost redactor la doua reviste culturale (\u201eAteneu\u201c si \u201eSinteze\u201c) si la tot at\u00e2tea cotidiane bacauane, dar a colaborat si la alte c\u00e2teva publicatii. Gazetaria, fie ea si culturala, poate deforma ca orice alta profesie, dar poate, \u00een egala masura,… Cite\u0219te mai mult »Memoria din ziare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1179,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16847\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}