{"id":16845,"date":"2013-10-18T16:40:02","date_gmt":"2013-10-18T14:40:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16845"},"modified":"2013-10-18T16:40:02","modified_gmt":"2013-10-18T14:40:02","slug":"george-astalos-un-subversiv-tandru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/george-astalos-un-subversiv-tandru\/","title":{"rendered":"George Astalos, un subversiv tandru"},"content":{"rendered":"

Creatia lui George Astalos (poezie, proza, teatru) a urmat parcursul sinuos al biografiei sale. Primele scrieri \u00een limba rom\u00e2na (poeziile din volumul \u201eSodron\u201c, 1970, si textele pentru teatru din \u201eVin soldatii si alte piese\u201c, pentru care este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor \u00een 1970) constituie nucleul din care se va dezvolta, dupa 1971, c\u00e2nd se stabileste la Paris, opera sa franceza. Trei decenii mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd adopta statutul de flotant la Bucuresti si la Paris, rescrie \u00een rom\u00e2neste textele acumulate \u00een anii exilului francez. <\/strong><\/em>
\nVolumul \u201ePoeme Retorice\u201c urmeaza si el fracturile Istoriei si ale istoriei personale a autorului. Nu va fi editat \u00een rom\u00e2na, limba \u00een care a fost scris initial, dec\u00e2t \u00een 1991, dupa un ocol \u00een franceza, rescris si adaugit de poet (sub titlul \u201eBordel \u00e0 merde\u201c, Editions Grassin, Paris, 1975) si doua editii \u00een italiana (\u201eLa lingua del canarino\u201c, traducere de Mimmo Morina, Edizioni Parallelo 38, Reggio Calabria, 1974 si 1984). Reproduc aici \u00een parte prefata editiei din 1991. \u00cen semn de admiratie fata de autor si fata de aceste texte care nu au prins nici un rid.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Poeziile din ciclul \u201eInterzise. 1958-1968\u201c ne pun \u00een fata unui temperament polemic dotat cu o \u201esensibilitate ideologica\u201c si o acuitate a expresivitatii \u00een raspar iesite din comun. Raportata la data scrierii respectivului ciclu, afirmatia este perfect valabila, av\u00e2nd \u00een vedere conventiile literare si limbajul dominante \u00een epoca. Sensibilitatea autorului este remarcabila prin justete, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00een partea a doua a deceniului sapte au putut fi resimtite unele semne de dezghet si de \u201eliberalizare\u201c. Care, \u00eensa, s-au dovedit \u00eenselatoare. Dar, pentru cei mai multi, s-au dovedit astfel abia dupa 1971. Anii din care dateaza \u201ePoemele Retorice\u201c coincid \u00een mare masura cu perioada \u00een care prozatorii \u201escolii de la T\u00e2rgoviste\u201c, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, si-au scris cartile, \u00een deliberata opozitie fata de norma dominanta. Dupa 1969, c\u00e2nd cartile lor au \u00eenceput sa apara, ele au constituit o forma sistematica de \u201eevazionism\u201c, preluat si ad\u00e2ncit de prozatorii generatiei ’80. Ceva asemanator s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een poezia aceleiasi generatii, prin actualizarea unora din procedeele avangardei istorice. Pe de alta parte, critica literara (partea ei autentica, viabila), apas\u00e2nd asupra principiului autonomiei esteticului si printr-un sistem mereu riscant de \u201ealiante\u201c si omisiuni, a \u00eencurajat aceasta literatura, chiar \u00eempotriva gustului publicului si chiar daca, mai mult, aceasta literatura era \u201e\u00een afara legii\u201c, cum observa cu patrundere Giancarlo Vigorelli, unul din exegetii cei mai avizati ai lui Astalos.
\nOmul alienat \u00een societatea totalitara comunizanta este \u201etema\u201c poeziilor lui Astalos din ciclul \u201eInterzise\u201c. Alienarea \u00eencepe cu limbajul si sf\u00e2rseste prin a altera \u00eensasi interioritatea individului, desi e greu de spus daca acesta e sensul unic al alienarii programate. Intrarea \u00een zodia colectivismului si sacrificarea individului este realitatea pe care poetul o resimte acut. Consecinta unei asemenea stari de lucruri este popularea vietii intime cu fantomele si fantasmele societatii totalitare: \u201epe vremea noastra\/ pe vremea noastra\/ iernilor li se dadea zapada\/ femeilor prioritate\/ barbatilor dreptul de a lua parte\/ pe vremea noastra\/ pe vremea noastra\u201c; sau \u201esa ne \u00eencolonam iubito\/ \u00eentr-o dulce plimbare colectiva\/ perioada individului s-a terminat\/ sa ne adapostim ca pentru lupta\/ si sa facem copii\/ se simte o mare nevoie de carne\/ si e nebanuit de mare \u00eencordarea\/\/ la revedere mama \/ la revedere tata\/\/ EU PLEC Sa \u00ceMI FAC DATORIA\u201c (\u201eFara \u00eendoiala\u201c). Textele lui Astalos au o latura de colocvialitate cordiala, iar acidul ironiei \u2013 necrutatoare, dar \u00eentotdeauna subtila \u2013 este administrat \u00een doze cu efect calculat: \u201eai s\u00e2nii at\u00e2t de pereche si tari\/ \u00eenc\u00e2t ai putea apara societatea\/\u00a0 ca pacea comuna si prea cucerita de noi libertate\u201c (\u201eAi parul at\u00e2t\u201c); \u201e\u00eenchide ochii si apropierea\/ ne va \u00eengemana fara efort\/\/\u00a0 egali\/\u00a0 universali\/\u00a0 secreti\/\/\u00a0 CA VOTUL\u201c (\u201eEchivalenta\u201c).
\nLimba de lemn, ca instrument al unei propagande ideologice torentiale, care a facut at\u00e2tea ravagii \u00een Rom\u00e2nia, las\u00e2nd printre noi o d\u00e2ra vizibila, asemenea cozii de comete aflate deja la ani-lumina departare, a fost repede detectata de antenele limbajului cu care poetul este dotat si pusa sa pozeze \u00een oglinzile str\u00e2mbe ale versurilor sale. Se poate spune ca poezia lui Astalos se caracterizeaza nu at\u00e2t prin inventivitate, c\u00e2t prin capacitatea de imitare a limbajelor si stilurilor, un mimetism superior, suport al unei originalitati de netagaduit, atunci c\u00e2nd contine gestul de detasare ca semn al unei active constiinte poetice. Aceasta trasatura \u00eel apropie pe Astalos de congenerii sai Nichita Stanescu, la care inventivitatea este o alta fateta, si Marin Sorescu si \u00eel desparte de companionii \u201esingaporeni\u201c Tudor George sau Teodor P\u00eeca.
\nRetorismul programatic al poemelor din \u201eInterzise\u201c este o varianta a discursului poetic direct, fara metafore, ceea ce ne face sa ne g\u00e2ndim la poetii generatiei ’80, fata de care Astalos poate fi considerat, \u00een anumite privinte, un precursor ignorat. Absenta metaforelor, deliricizarea, aspectul prozaic al discursului sunt notele specifice poeziei lui George Astalos. Gesticulatia retorica potenteaza dramatismul continut care este acela, cum am mai spus, al individului confruntat cu tavalugul totalitar. Si, chiar daca tardiv, ecoul protestului precoce al poetului \u00eencepe sa se faca auzit. Iata aceste versuri care, scrise la mijlocul anilor ’60, au astazi aerul unei premonitii confirmate: \u201ecine nu stie\/\u00a0 sa nu vorbeasca\/\/ istoria e facuta\/ sa o \u00eenvatam pe dinafara\/ si uneori chiar mai mult \/\/ foc\/\u00a0 au strigat militarii\/\u00a0 si li s-au aprins calc\u00e2iele\/\/ avem nevoie de ceara\/ pentru familiile noastre\/ rasuna corul\/ gradelor inferioare\/\/ nevoie de ceara\/ pentru lum\u00e2nari de familie\/\u00a0 \u00eendrazneste o voce razleata\/\/ de ceara pentru ce-re-monii\/ insista o voce launtrica\/\/ sa plecam dupa stupi \/ harnicia este al c\u00e2telea simt\/\/ sa ne facem albine\/ crescatorii sunt persoane amabile\/\/ sa devenim tr\u00e2ntori\/ se g\u00e2ndea cineva\/\/ si din vorba \u00een vorba\/\/ A \u00ceNCEPUT REVOLUTIA.\u201c (\u201eGravitatie\u201c).
\nExista poezii (\u201eSa facem\u201c, \u201eIubito astazi\u201c, \u201eInutil, iubito\u201c, \u201eZebre\u201c, \u201ePlaneta\u201c) \u00een care, aparent, interesul se muta \u00een alta zona dec\u00e2t aceea a contestatiei ideologice, oferind si o alta cheie de lectura textelor lui Astalos. Poetul pare sa spuna, pe urmele vechilor greci, ca omul este un cosmos. El face parte \u00eensa din categoria acelor creatori pe care luciditatea \u00eei face sa vada mecanismele secrete care determina actele fiintei umane: \u201eiubito\/ cerceteaza stiintific\/ relatiile chimice\/\/ sunt sigur\/\/ arderea noastra e un joc\/\/ SAVANT\u201c (\u201eSa facem\u201c). Desigur, nu e vorba aici de un determinism mecanicist si nici macar de ceea ce ar fi perfect justificat la un autor de factura lui Astalos, av\u00e2nd \u00een vedere mai ales teatrul sau, si anume preferinta \u2013 izvor\u00e2ta dintr-un program estetic \u2013 pentru derizoriu, ci de cu totul altceva. Poetul vorbeste din interiorul unui sistem \u00een care totul e controlat, chiar si functionarea celor mai discrete procese: \u201erolul produselor alimentare\/ legume\/ fainoase\/ si de carne\/ sa fie studiat cu detasare\/\/ nici transformarea\/\u00a0 constiintei clare\/ iubito\/ transferul de idei\/ asimilarea\/ sa nu ne fie prea indiferente\/\/ sa sesizam mutatiile sobru\u201c (\u201eSa facem\u201c). \u00cen aceasta lume pe dos, \u201ecineva \u00eenvata carabusul sa cada pe spate\u201c, \u201ecineva \u00eenvata paianjenii sa \u00eenoate sub apa\u201c, \u201ecineva a introdus o bataie \u00een plus \u00een tehnica ciocanitului la usa\u201c, \u201ecineva pune \u00eentrebari indiscrete si altcineva \u00eencurajat raspunde\u201c (\u201ePlaneta\u201c). Cum se poate constata, discursul este peste tot afirmativ, mim\u00e2nd perfect aderarea la destramarea programata a fiintei umane. Uneori, aceasta adeziune ia chiar forma unor voioase \u00eendemnuri: \u201esa contribuim si noi iubito\/ la efortul bunavointei\/ de a respira\/\/ \u00ceN COMUN\u201c (\u201eZebre\u201c); sau ca \u00een aceste versuri emblematice: \u201esa ne descentralizam\/ iubito\/ pentru o mai buna repartitie\/\/ a angoasei\u201c (Echivalenta). Lucrurile nu stau altfel nici \u00een poezia \u201ePrimul bordel\u201c, pamflet burlesc la adresa \u201ecelui mai iubit fiu al poporului\u201c, care curge rapid \u00eentre premiza (\u201edaca bem la fel\/ ne pipim la fel\u201c) si concluzie (\u201escriindu-va ma usurez un pic\/ domnule presedinte\/\/ PIPIM SI NOI\u201c), si nici \u00een textul \u00eentitulat \u201eAlba\u201c, unde, \u00eentr-un stil alb, neutru, sunt date instructiuni de folosire a funiei si sapunului. Tocmai \u00een aceasta perfecta mimare a achiesarii rezida originalitatea poeziei lui Astalos si totodata vitalitatea negatiei sale. El reuseste sa discrediteze astfel nu numai realitatea vizata, dar si limbajul care o exprima: fiecare afirmatie este minata de o doza de ridicol egala cu elanul afirmativ continut.
\nPoeziile din ciclul \u201eInterzise\u201c sunt un protest \u00eempotriva nivelarii constiintelor, \u00eempotriva transformarii individului \u00eentr-o masina de spus Da. \u201ePierderea libertatii omului\u201c nu a fost la noi, \u00een ultima jumatate de secol, o problema de filozofie, ci una existentiala. Protestul viguros al textelor din acest volum este dublat, s-ar putea spune, de un \u201e\u00eendreptar\u201c psihologic: necesitatea depasirii resemnarii si a fatalismului. Fatalismul este \u2013 o spune cu incontestabila autoritate \u00een materie Cioran \u2013 \u201eun amoralism al istoriei\u201c. Autorul face acest pas, cu pretul chiar al marturisirii din ultimul text al volumului, \u201eElegie\u201c: \u201ec\u00e2t vad cu ochii\/ dar si mai departe\/\/ MI-E FRICA\u201c.
\nGeorge Astalos e dintre acei autori ale caror cautari se organizeaza \u00een jurul unei metafizici mereu contrariate: absolutul fiintei umane rezulta, \u00een mod paradoxal, din negatie si derizoriu. Subversiv si tandru, boem cu apucaturi de mare senior, voyou atasant si seducator, rebel impenitent reclam\u00e2ndu-se de la codul disciplinei militare, t\u00e2narul octogenar Astalos traieste lumea cu uimire si \u00eenc\u00e2ntare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Creatia lui George Astalos (poezie, proza, teatru) a urmat parcursul sinuos al biografiei sale. Primele scrieri \u00een limba rom\u00e2na (poeziile din volumul \u201eSodron\u201c, 1970, si textele pentru teatru din \u201eVin soldatii si alte piese\u201c, pentru care este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor \u00een 1970) constituie nucleul din care se va dezvolta, dupa 1971, c\u00e2nd se… Cite\u0219te mai mult »George Astalos, un subversiv tandru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9494,9412],"class_list":["post-16845","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-interzise","tag-george-astalos"],"views":1315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16845","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16845"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16845\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16845"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16845"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16845"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}