{"id":16843,"date":"2013-10-18T16:38:54","date_gmt":"2013-10-18T14:38:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16843"},"modified":"2013-10-18T16:38:54","modified_gmt":"2013-10-18T14:38:54","slug":"muntii-nostri-aur-poarta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muntii-nostri-aur-poarta\/","title":{"rendered":"Muntii nostri aur poarta"},"content":{"rendered":"

29 septembrie 2013 \u2013 marsul organizat \u00een Bucuresti \u00eempotriva proiectului de exploatare miniera al R.M.G.C. de la Rosia Montana. Este al cincilea dintr-un sir de proteste saptam\u00e2nale, ce deja au adus \u00een strada zeci de mii de oameni. Cu lozinci clare, percutante, trasee de c\u00e2tiva kilometri prin cartierele bucurestene, \u00een ordine si cu buna-cuviinta, rom\u00e2nii \u00eesi redescopera spiritul civic si curajul de a hotar\u00ee viitorul tarii lor. Nu scriu aceste r\u00e2nduri pentru a analiza oportunitatea financiara, nici pentru a pune \u00een balanta implicatiile sociale si economice ale proiectului si nici nu pot spune ca resimt o ura viscerala \u00eempotriva initiatorilor sau a sustinatorilor sai. Ceea ce m-a determinat sa-mi astern g\u00e2ndurile pe h\u00e2rtie a fost constientizarea faptului ca \u00een dezbaterea publica \u2013 din strada sau din Parlament, din studiourile de televiziune sau din analizele de specialitate \u2013, problema este privita fragmentar, omit\u00e2ndu-se c\u00e2teva aspecte esentiale.<\/strong><\/em><\/p>\n

Vox populi<\/strong>
\nTraisem momente de sensibilitate civica atunci c\u00e2nd, absolut \u00eent\u00e2mplator, m-am trezit pentru o saptam\u00e2na spectator al protestelor de strada din Istanbul din lunile mai-iunie ale acestui an. Fiind martor al mobilizarii tinerilor turci \u00eempotriva distrugerii unui parc din centrul capitalei, am fost cuprins de o ad\u00e2nca amaraciune fac\u00e2nd comparatie cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia. Mi se parea de neconceput ca acele proteste aveau loc \u00eentr-o tara musulmana \u2013 prezumptiv mult mai retinuta fata de astfel de manifestari \u2013, cu un guvern ce reusise anterior prin actiuni concrete, probate cu cifre, sa-si demonstreze capacitatile manageriale si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, protest\u00e2nd pentru un motiv aparent minor, toate acestea \u00een comparatie cu un popor cu o traditie mult mai \u00eendelungata \u00een exercitiul democratic european, ai carui lideri politici au dezamagit constant si care ar avea felurite si mult mai grave motive de a-si manifesta dezacordul cu deciziile luate de conducatori. Protestul turcilor \u00eemi arata ce departe sunt rom\u00e2nii de a fi ascultati, de a fi luati \u00een seama si de a reusi sa schimbe ceva \u00een cursul vietii lor.
\nPrin urmare, miscarile de strada din ultima luna din Rom\u00e2nia mi-au umplut inima de speranta, nu neaparat pentru sortii de izb\u00e2nda pe care \u00eei are cauza sustinuta, ci pentru ca rom\u00e2nii se manifesta solidar atunci c\u00e2nd simt ca niciunul dintre actorii politici nu le mai reprezinta interesele. Bucuria a fost sa vad ca, \u00een a cincea saptam\u00e2na, oamenii au venit cu la fel de mult entuziasm ca si p\u00e2na acum, ignor\u00e2nd ploaia ce n-a contenit sa le \u00eencerce fermitatea si rezistenta. Numarul nu a fost at\u00e2t de mare ca \u00een duminicile precedente, \u00eensa au fost suficient de multi pentru a-si demonstra hotar\u00e2rea si, \u00een plus, actiunea a fost sustinuta de manifestatiile altor comunitati, \u00een special din Transilvania. \u00cen al doilea r\u00e2nd, am observat ca oamenii au \u00eenceput, ce-i drept cu sfiala, sa dezvolte relatii pe orizontala: de-acum se stiu, se saluta cu bucurie c\u00e2nd se re\u00eent\u00e2lnesc, se ajuta atunci c\u00e2nd e nevoie si \u00eesi povestesc \u00een mers activitatea de peste saptam\u00e2na. Si-au gasit mijloacele de comunicare eficiente, s-au constituit \u00een mici grupuri bazate, probabil, pe diverse afinitati, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, acest protest \u00eei uneste si le da \u00eencredere \u00een viitor.
\nAm convingerea ca acesti oameni nu se vor \u00eempiedica pe parcurs, nu vor renunta la actiunea lor pentru c\u00e2teva motive simple: nu i-a \u00eempins sau fortat nimeni sa protesteze afara de vointa si constiinta lor; stiu foarte clar ce-si doresc; se simt bine alaturi de semenii lor si acest fapt le da speranta ca \u00een propria tara pot avea o viata decenta; au suficiente mijloace de comunicare si informare astfel \u00eenc\u00e2t sa reuseasca sa evite eventualele diversiuni.
\nS-a afirmat \u00een presa ca manifestantii sunt platiti sa iasa \u00een strada, ca ar fi sub influenta unor substante halucinogene, ca ar fi coordonati de o parte sau de alta a politicienilor. Este greu sa polemizezi pe aceasta tema, este si mai greu sa raspunzi tuturor atacurilor de orice fel \u2013 si, de altfel, am \u00eenteles ca cei care protesteaza nici nu \u00eesi propun asta \u2013 caci, dupa cum spune proverbul, un nebun arunca o piatra \u00een lac si zece oameni cu minte se straduiesc sa o scoata, fara sa mai socotim timpul si energia pe care le pierd. La mine nu a venit nimeni sa-mi ofere ceva si nici nu am simtit ca lozincile scandate au facut referire specifica la o anumita parte a clasei politice. Faptul ca unii politicieni \u00eencearca sa profite de aceasta situatie pun\u00e2ndu-se \u00eempotriva sau de partea manifestantilor nu poate fi oprit sau interzis de cei ce ies \u00een strada. \u00censa ce politician mai spera sa c\u00e2stige vreun capital de simpatie din partea populatiei \u00eencerc\u00e2nd sa adopte o pozitie favorabila protestatarilor, \u00een timp ce este partasul de ieri sau de azi al guvernarii at\u00e2t de paguboase a Rom\u00e2niei? Daca nu vor \u00eentelege ca \u00eesi pot dovedi loialitatea fata de alegatori doar prin fapte si nu prin declaratii demagogice, nu vor face dec\u00e2t sa astearna paie pe focul \u00eentetit de cei asemenea lor.
\nCe-am avut si ce-am pierdut<\/strong>
\n\u00cen continuare, voi face referire la obiectul protestului \u2013 ne\u00eenceperea exploatarii miniere conform proiectului R.M.G.C., plec\u00e2nd chiar de la sloganul cel mai des scandat de manifestanti: \u201eUniti, salvam Rosia Montana!\u201c. Problema exploatarii rezervelor de metale pretioase din zona Rosia Montana prin excavarea a patru munti p\u00e2na la o ad\u00e2ncime de 400 de metri si crearea unui lac de depozitare a materiilor rezultate cu o \u00eentindere de aproximativ 300 de hectare \u2013 un spatiu ce ar acoperi trei sate \u2013 Corna, Bunta si Gura Cornei \u2013 cu tot ceea ce contin acestea: pensiuni, biserici (una dintre ele de la 1719), cimitire, gospodarii etc, a fost abordata pornind de la rentabilitatea proiectului, at\u00e2t pentru Rom\u00e2nia, c\u00e2t si pentru compania exploatatoare, apoi din punctul de vedere al locurilor de munca sau al sigurantei lacului de decantare ce s-ar crea \u00een urma excavatiilor.
\nAparte de discutia economica \u2013 ce include contracte, cantitati de metale pretioase, bani s. a. \u2013 problema pe care trebuie sa ne-o punem fiecare dintre noi este daca avem dreptul sa distrugem natura si vietile oamenilor pentru o cantitate, indiferent c\u00e2t de mare, de aur sau pentru un contract blestemat pe care un grup de politicieni l-a semnat \u00eenainte de a se g\u00e2ndi la toate implicatiile unui asemenea gest. Poate ca ar fi bine sa ne amintim ca Dumnezeu a creat muntii, apele, padurile si animalele din ele si apoi l-a pus pe om stap\u00e2n peste toate acestea, nu pentru a le distruge, ci pentru a le administra \u00een mod decent si riguros. Se tot vorbeste ca zona este oricum afectata de exploatarile deja facute \u00een perioada comunista, \u00eensa este ca si cum i-ai spune unui om care si-a pierdut o m\u00e2na ca ar trebui sa i-o amputezi si pe cealalta din ratiuni de aberanta simetrie.
\nCea dint\u00e2i problema a acestui proiect este distrugerea iremediabila si totala a unei parti a tarii, si nu oricum, ci prin intoxicare. Este exact ceea ce se petrece \u00een cazul traficului cu organe umane: omul renunta definitiv la o parte din sine pentru o suma de bani \u2013 de obicei derizorie, oricum niciodata suficienta pentru a compensa pierderea armoniei personale \u2013 pentru a-si achita din datoriile cauzate de o viata dezorganizata sau pentru a-si \u00eembunatati pentru o scurta perioada traiul, altfel dec\u00e2t prin munca.
\n\u00cen cazul de fata, guvernul Rom\u00e2niei motiveaza renuntarea la o parte din tara prin faptul ca o m\u00e2na de oameni vor avea de lucru pentru o foarte scurta perioada de timp si ca \u00eesi va achita din datoriile facute prin cheltuieli fara rost cu redeventa primita de la societatea exploatatoare. Las\u00e2nd la o parte c\u00e2t c\u00e2stiga statul rom\u00e2n \u00een urma acestei exploatari, lucru pe care nimeni nu \u00eel poate aprecia cu exactitate, este evident ceea ce vom pierde: o zona din tara noastra va fi scoasa de pe harta, iar \u00eentreaga populatie a Transilvaniei, ba chiar a Rom\u00e2niei, va trai sub amenintarea poluarii cu cianura a apelor freatice. Este evident ca, \u00een ciuda tuturor promisiunilor si angajamentelor societatii de exploatare privitoare la securitatea neutralizarii cianurilor, acest lucru va reprezenta un pericol permanent pentru generatiile viitoare.
\nNu stiu ce familie ar fi de acord sa tina \u00een mijlocul propriei case o bomba cu focosul activ, pe punctul de a exploda \u00een orice moment, chiar si daca, \u00een schimbul acestui accept, ar primi o suma de bani. Sau imaginati-va ca \u00een subsolul Bucurestiului s-ar gasi un zacam\u00e2nt de metale suficient de pretios \u00eenc\u00e2t sa-i treaca cuiva prin cap ca ar trebui dinamitat \u00eentreg orasul pentru a fi exploatat. S-ar \u00eent\u00e2mpla oare asa ceva? Poate cei ce \u00eesi doresc distrugerea zonei Rosia Montana pentru c\u00e2teva kilograme de aur ar fi si cei care ar sustine o asemenea nebunie.
\nCum poate un rom\u00e2n sa renunte la una dintre cele mai importante zone istorice \u2013 dovada a existentei noastre milenare pe aceste meleaguri \u2013 si sa se multumeasca cu o foarte mica parte din vestigiile actuale, pe care oricum nimeni nu o sa le mai viziteze din pricina fricii de ceea ce va fi \u00een jur? Societatea straina care vrea sa faca aceasta exploatare poate g\u00e2ndi \u00een termenii unei afaceri, noi nu!
\nTara sau Pustiul Motilor?<\/strong>
\nFiecare rom\u00e2n de buna-credinta urmareste \u00een general sa-si construiasca o casa, o gospodarie dupa puterea si posibilitatile sale, \u00eesi ritmeaza viata merg\u00e2nd duminica de duminica la biserica pe care, \u00eempreuna cu ceilalti membri ai comunitatii, o ocroteste ca pe o pretioasa mostenire, constient fiind ca aceea este casa celui mai mare Prieten al sau si, \u00een acelasi timp, se \u00eengrijeste de morm\u00e2ntul stramosilor aflat \u00een cimitirul din jurul edificiului cultic. Ce-i ram\u00e2ne omului c\u00e2nd i s-au luat toate acestea? Cu ce drept sa \u00eengropi traditiile, istoria, vetrele satelor sub un namol plin de cianura?
\nI-as \u00eentreba pe toti aceia care au auzit si s-au interesat vreodata de ceea ce a \u00eensemnat c\u00e2ndva insula Ada-Kaleh. Pentru cei tineri este o poveste frumoasa, despre un univers de basm, despre o comunitate care, pierz\u00e2ndu-si radacinile, nu a contenit sa-si depl\u00e2nga soarta nenorocita, iar pentru cei v\u00e2rstnici, este paradisul pierdut, un \u201eacas\u00e3\u201c de sub ape… Nu cred ca a existat rom\u00e2n care, afl\u00e2nd istoria acestei insule, sa nu-si fi pus problema evitarii dezastrului. Si e cert ca s-ar fi putut gasi si alte solutii, proiectul energetic urm\u00e2nd a fi dezvoltat \u00een alta parte a Dunarii. Prin acea constructie s-au \u00eengropat sub ape secole de istorie, traditii, genealogii, povesti de viata, bunuri materiale si multe altele. A meritat? Ar fi trebuit \u00eentrebati cei 17.000 de locuitori ai insulei Ada-Kaleh, ai orasului Orsova si ai altor cinci sate ce au fost obligati sa-si paraseasca vetrele si sa ia calea pribegiei. Macar centrala de la Portile de Fier reprezinta o investitie de interes strategic national, nu o afacere putreda din start a unei fantomatice societati de exploatari miniere.
\n\u00censa, dintre toate, cea mai importanta problema pusa de manifestanti este salvarea zonei istorice si a tot ce \u00eenseamna ea pentru ereditatea sociala (Ralph Linton) a unui neam. \u00cen primul r\u00e2nd, salvarea identitatii nationale, caci galeriile dovedesc existenta unei civilizatii precrestine pe acest teritoriu, sunt martore ale romanizarii populatiei dacice, constituie o dovada a perenitatii rom\u00e2nilor \u00een Apuseni. Si nu ar trebui sa ne multumim cu un traseu de c\u00e2tiva metri transformat \u00een loc de promenada, ci, cu c\u00e2t avem mai multe vestigii, cu at\u00e2t mai m\u00e2ndri ar trebui sa fim de trecutul nostru. La acestea se adauga locasurile de cult ale diverselor confesiuni crestine care, chiar si fara a avea o valoare patrimoniala deosebita, poarta \u00eentr-\u00eensele chipul lui Dumnezeu sapat \u00een sufletul a numeroase generatii. E straniu sa constati ca ierarhii confesiunilor crestine \u00eent\u00e2rzie sa se alature protestelor ce vor sa salveze, odata cu comunitatile locale, si bisericile lor. C\u00e2t de mult ne-a revoltat \u00een timpul dictaturii comuniste dar\u00e2marea monumentelor de cult, pentru ca stateau \u00een calea noii sistematizari a orasului, fac\u00e2ndu-ne sa-i dispretuim at\u00e2t pe conducatori, c\u00e2t si Biserica, fortata la acel moment sa cada la \u00eenvoiala cu autoritatile. Astazi \u00eensa nimeni nu mai obliga lumea ecleziala sa nu aiba o atitudine mai ferma \u00een fata pericolului distrugerii locasurilor religioase.
\n\u00cen acest fel \u00eenteleg eu, si cred ca nu sunt singurul, lupta pentru Rosia Montana: ca o salvare a tarii de la iminenta unui dezastru ecologic, \u00eensa mai ales de la pierderea identitatii nationale. Si daca cei ce sustin punerea \u00een practica a acestui proiect au uitat ca un neam este puternic nu atunci c\u00e2nd \u00eentinde m\u00e2na si i se da, ci atunci c\u00e2nd nu uita cine este, de unde vine si catre ce se \u00eendreapta, atunci este de datoria noastra sa le reamintim. Este drept ca la ora actuala ducem lipsa de lideri constienti de aceste valori, \u00eensa at\u00e2ta vreme c\u00e2t ele exista \u00een sufletul nostru se vor ridica si aceia capabili sa conduca tin\u00e2nd cont de adevar si de interesele reale ale celor pe care \u00eei reprezinta.
\nFata de dezastrul ecologic, istoric si uman care ne paste prin \u00eenceperea exploatarilor din zona Rosia Montana, renuntarea la un parc din Istanbul mi se pare o joaca de copii; \u00eensa pentru acel parc au existat oameni gata sa lupte, sa-si riste viata. Pentru o bucata din tara amenintata de selenizare cu buna-\u00eenvoire a guvernului nu merita macar sa iesim din case si sa protestam? \u00cen fata distrugerii vestigiilor istorice si a identitatii noastre nu trebuie sa luam atitudine? De fapt, nu se pune problema de a fi sau nu de acord cu protestul, ci de a avea sau nu cugetul treaz. Cei ce nu se opun crearii unei mosteniri toxice pentru generatiile viitoare nu \u00eenseamna ca sunt de acord cu acest fapt, au doar spiritul \u00eempietrit, sufocat de impozite, taxe, credite, grija p\u00e2inii cotidiene s.a.
\n\u00cen culegerea de interviuri luate de Mircea Ciobanu Regelui Mihai I al Rom\u00e2niei, Majestatea Sa relata: \u201eMi s-a povestit ca un taran basarabean ar fi spus despre noi, rom\u00e2nii, ca de trezit ne-am trezit, dar \u00eenca nu ne putem scula \u00een picioare. Nu stiu o formula mai buna. Nu stam \u00een picioare, am deschis doar ochii si nu stim \u00eencotro sa o apucam, nu suntem \u00een stare sa deosebim ce am visat de ceea ce vedem cu ochii nostri\u201c (Mircea Ciobanu, \u201eConvorbiri cu Mihai I al Rom\u00e2niei\u201c, Bucuresti, Ed. Humanitas, 2008). Constat ca oamenii s-au trezit, ba chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, au \u00eenceput sa-si exprime atitudinea public, au iesit din \u00eencremenirea cauzata de starea de ambiguitate si dezinformare, si nu se mai straduiesc sa se conformeze unor legi date fara ei si \u00eempotriva lor, ci solicita legi pentru ei si pentru viitorul tarii lor. Am vazut oameni constienti ca viitorul nu le apartine celor ce ne conduc, ci copiilor si nepotilor nostri si, de aceea, cauta sa schimbe \u00eenca de astazi ceva \u00een realitatea adesea cenusie din jur.
\nPortret de familie<\/strong>
\nProtestul din 6 octombrie a fost si mai animat dec\u00e2t cel din saptam\u00e2na anterioara (vremea de toamna frumoasa si-a spus cuv\u00e2ntul) si s-a extins \u00een mod simtitor si \u00een celelalte orase mari ale tarii. Participarea a sapte mii de manifestanti la Bucuresti si a cinci mii la Cluj dovedeste ca treptat rom\u00e2nii se \u201escoala \u00een picioare\u201c, pentru a-l parafraza pe basarabeanul evocat anterior. Aparitia unei gazete \u2013 \u201eApusenii liberi\u201c \u2013 care sa transmita opiniile protestatarilor a fost un pas semnificativ \u00een efortul de a contracara intoxicarea, deocamdata mediatica, facuta de compania exploatatoare \u00een zona. Interviurile luate la Bucuresti si la Cluj au aratat ca oamenii stiu foarte bine de ce ies \u00een strada, o exprima clar si raspicat, demonstr\u00e2nd hotar\u00e2re si limpezime \u00een demersul lor. Mesajele puternice ale pancartelor \u2013 Vrem cultura, nu cianura!; Tradarea de tara \u00een aur se masoara; Rosia montana nu-i locala, C\u00e2nd otrava-i nationala!; Fie ploaie, fie v\u00e2nt, nu ne pierdem din av\u00e2nt!; Vrem apa, viata si natura! Nu gaze de sist! Nu cianura!; Lacomia distruge Rom\u00e2nia! \u2013, ca si scandarile \u00eentr-un glas ale multimii de manifestanti \u2013 Iesiti din casa, Daca va pasa!; Ce vrem noi \/ E si pentru voi! \u2013, \u00eencercau a fi o modalitate de a atrage atentia celor \u00eenca nehotar\u00e2ti, care priveau de la ferestrele blocurilor mersul coloanei, ritmat de maracas, improvizate din peturi umplute cu pietricele sau monede. Cel mai mare c\u00e2stig al acestei revolutii pasnice ar putea fi crearea unui sentiment de solidaritate, de \u00eempartasire a unei viziuni comune. E ca si cum cei din strada \u00eei invita pe cei din case sa deschida nu ochii, ci privirea (Nichita Stanescu), ca sa vada dincolo de simulacrele de realitate care le sunt livrate prin canalele de transmisie ale unui sistem politic ipocrit si inconstient.
\n\u00cen noianul de imagini care ne \u00eenconjoara zilnic si din care privirea nu mai reuseste sa desluseasca dec\u00e2t fr\u00e2nturi blurate, s-a strecurat din ce \u00een ce mai insistent, mai coerent si mai persuasiv un corpus vizual care pledeaza pentru verticalitatea unei generatii tinere, acuzate prea lesne de nepasare sau de neimplicare civica. Cupluri cu copii mici \u00een brate, pe umeri sau \u00een carucioare, studenti pe biciclete, adolescenti purt\u00e2nd senin steaguri si pancarte care cer imperativ schimbarea alcatuiesc un autentic portret de familie, \u00een care filiatia de g\u00e2nd si de traire e mai puternica dec\u00e2t cea de s\u00e2nge.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

29 septembrie 2013 \u2013 marsul organizat \u00een Bucuresti \u00eempotriva proiectului de exploatare miniera al R.M.G.C. de la Rosia Montana. Este al cincilea dintr-un sir de proteste saptam\u00e2nale, ce deja au adus \u00een strada zeci de mii de oameni. Cu lozinci clare, percutante, trasee de c\u00e2tiva kilometri prin cartierele bucurestene, \u00een ordine si cu buna-cuviinta, rom\u00e2nii… Cite\u0219te mai mult »Muntii nostri aur poarta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9493,9492,9491],"class_list":["post-16843","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dezbatere-rosia-montana","tag-rosia-montana-mars-bucuresti","tag-rosia-montana-protest"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16843","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16843"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16843\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16843"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16843"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16843"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}