{"id":16838,"date":"2013-10-18T16:34:21","date_gmt":"2013-10-18T14:34:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16838"},"modified":"2013-10-18T16:34:21","modified_gmt":"2013-10-18T14:34:21","slug":"soricelul-k-si-alte-povestiri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/soricelul-k-si-alte-povestiri\/","title":{"rendered":"Soricelul K. si alte povestiri"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mihai Badica, <em>Soricelul din Kitej-Grad<\/em>, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2012, 126 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Debutul lui Mihai Badica este aproape o confirmare. Sper ca \u201esoricelul din Kitej-Grad\u201c sa nu ram\u00e2na cartea lui cea mai importanta. \u00cen ceea ce ma priveste, o prima reusita devine obligatie pe termen lung, nu neaparat rasplata muncii. \u00cemi place \u00eendaratnicia de a-si chinui textele p\u00e2na au forma corespunzatoare. Aceasta reprezinta si liantul volumului, detectabil at\u00e2t \u00een bucata care da titlul, c\u00e2t si \u00een povestirea din deschidere \u2013 \u201eTraducerea\u201c.\u00a0 Dar \u00eemi place si ca, \u00een loc sa se observe taieturile si corecturile (nici nu s-ar putea, fiindca, Mihai, naratorul alter ego, lucreaza doar cu laptopul), iese la suprafata creativitatea.<\/strong><\/em><br \/>\nMai simplu si mai clar, Mihai Badica nu se raporteaza la realitate si la fictiune, ci la constr\u00e2ngerile prozei. \u00cen \u201esoricelul din Kitej-Grad\u201c, vocea mentala povestitorului detine rolul cov\u00e2rsitor, dupa cum rezulta dintr-o secventa mise en abyme, inclusa \u00een proza \u201eFericirea mea, sora cu vrabiutele\u201c: \u201etata e scriitor si stie ca mult mai important este ce-ti trece prin cap, nu ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een realitate\u201c (p. 76). Exigentele pe care autorul si le-a impus sunt: rotunjirea faptului divers; fetisurile ca modalitate de manifestare a constiintei; naratiunea cu deschidere catre trecutul asumat ca rutina si catre viitorul privit ca sansa de reabilitare; functia ontologica a timpurilor verbale; lectura ca strategie de \u00eentelegere a omenescului; dinamitarea cliseelor omniscientei; distragerea cititorului cu vocabularul licentios si cu retorica baietasilor de cartier.<br \/>\nTehnica prozatorului apartine unui actor care se amuza \u00een sine pe seama spectatorilor din r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i, bucurosi ca vad scena. Mihai Badica \u00eei \u00eentrezareste, ca un miop, pe oaspetii de la balcon, capabili sa sesizeze decorul, \u00eenscenarea. Punctul lui forte consta \u00een deconspirarea limbajului. \u201ePeisaj deltaic\u201c se structureaza de la o declaratie de dragoste, facuta apoftegmatic, prin eludarea sofistica a raspunsului banal la \u00eentrebarea partenerei. Cuplul nu exista ca unitate, nici macar \u00een vremuri de restriste, ci se defineste prin categorii pronominale, ilustr\u00e2nd cicalirea primordiala a barbatului de catre femeie, desi aparenta este cea a contopirii romantice: \u201e\u2013 Ma mai iubesti? \u00eel \u00eentreaba ea, mica si blonda cu ochi albastri? \u2013 Daca nu te-as mai iubi, totul ar fi ca la inundatii. Mortii nostri ar iesi din morminte si ar pluti pe ulita principala printre cei vii si totul ar mirosi \u00eengrozitor de ur\u00e2t, \u00eei raspunde el, mare si blond cu ochi albastri\u201c (p. 59). Si proza se deruleaza \u00een alte directii, ca o p\u00e2nza de paianjen tesuta pentru ca asa trebuie, nu pentru ca ar avea scop precis, p\u00e2na c\u00e2nd apare cetateanul turmentat, Alexe, bufonul \u00eentelept, care anunta, la sf\u00e2rsit, ca minciunea construieste lumea. Asa cum mentionam mai sus, Mihai Badica nu porneste de la contactul direct cu exteriorul, ci se foloseste de capcanele limbajului: \u201e\u2013 Cica nimeni nu s-a \u00eentors vreodata pe lumea cealalta. M-auzi, dom&#8217; profesor? La noi, \u00een fiecare primavara, la inundatii, se \u00eentoarce cineva. Anul trecut, mama a plutit o saptam\u00e2na prin sat. \u00cei dau lacrima. La matale, cine a venit, dom&#8217; profesor?, \u00eentreaba Alexe privindu-i pe \u00eendragostiti cu dezgust, ca si cum ar simti deja mirosul \u00eengrozitor de inundatii\u201c (p. 63).<br \/>\nArta literara<br \/>\nCartea \u00eencepe cu o proza foarte \u00eengrijita (\u201eTraducerea\u201c). Amanuntele se acumuleaza tacticos. \u00cent\u00e2i, atentia cade asupra declansatorilor afectivi. Un t\u00e2nar \u00een cautarea unui ciubuc \u00eesi inventariaza starea materiala si psihica. Timpul se deruleaza, concomitent, \u00eenainte si \u00eenapoi. Pe de o parte, anamneza, marcata de imperfect, indica activitatile necesare, \u00eensa limitate financiar. Astfel, tigara si fumatul devin protagonisti, \u00eempreuna cu doza de Cola, cumparata la \u201esticla\u201c de plastic. Pe de alta, prospectia, delimitata de conditionalul optativ, anticipeaza finalul dorit, adica \u00eenfaptuirea vointei individuale: \u201eAveam voie sa fumez o singura tigara la fiecare doua ore si 36 de minute. Orele treceau greu, ca atunci c\u00e2nd faci lucruri neplacute. (&#8230;) Doua ore si 36 de minute. Cu at\u00e2t mai bine, puteam sa muncesc mai mult daca fumam mai putin. As termina traducerea \u00een c\u00e2teva zile. As \u00eencasa banii si as renunta la restrictia asta t\u00e2mpita. si asa fumam cele mai ieftine tigari la filtru. Luam la bucata, de la magazinul din colt. \u00cen fiecare dimineata, ceream sapte tigari si proasta de v\u00e2nzatoare se uita la mine cu sc\u00e2rba. (&#8230;) Cu banii de pe traducere, as comanda un pachet \u00eentreg, chiar doua, si-o Cola la 2 litri. Sa-i r\u00e2d \u00een nas proastei\u201c (p. 5).<br \/>\nExplicarea situatiei-problema si expunerea solutiei provizorii sunt doar am\u00e2nari. Deocamdata, proza se plimba ca un fulg \u00eentr-o bucla. \u00cen at\u00e2tea fluctuatii, iubita ram\u00e2ne sigurul reper al stabilitatii. Resemnarea cu statutul de ratat atrage dupa sine \u00eenca o tergiversare. Discursul atinge punctul de echilibru, exprimat prin prezentul etern: \u201ePentru ea nu conteaza ca iau tigari la bucata. Alina ma place asa cum sunt\u201c (p. 5). Dupa \u00eentocmirea bilantului, se urneste si istorisirea, cu precizarea momentului celui mai \u00eendepartat, a declansatorului epic. Cronologia \u00eesi urmeaza cursul liniar, de la mobil la deznodam\u00e2nt: \u201eGasisem anuntul \u00eentr-un ziar vechi. Mi-am luat inima-n dinti si am sunat\u201c (p. 6).<br \/>\nNumai ca, \u00een loc sa definitiveze traducerea unei lucrari din engleza, semnata de filosoful indian P.R. Sarkar, naratorul, lipsit de pregatirea profesionala adecvata, se apuca sa inventeze cugetari si sa puna \u00een aplicare, \u00een planul predictiei, una dintre sentintele (aparent) corect talmacite \u00een rom\u00e2neste: \u201eDe cele mai multe ori, oamenii v\u00e2neaza, fara sa-si dea seama, utopii, irosindu-si potentialul si traindu-si vietile \u00een mare frustrare\u201c (p. 11). Scriind \u00een paralel cu P.R. Sarkar, Mihai Badica (personajul autofictional din proza) se vede un autor de best seller, cu nume grafiat cu litere mai mari dec\u00e2t cele ale g\u00e2nditorului indian, dar si profet, ca Prior Walter din \u201e\u00cengeri \u00een America\u201c, piesa lui Tony Kushner.<br \/>\nFond livresc<br \/>\nCu aceasta ultima analogie, intram \u00een zona livresca a volumului. Aici, subtilitatile arhitecturii se detecteaza cu raze infrarosii. De pilda, \u201eUn crap albastru \u00eenoata z\u00e2mbind printre petale roz\u201c amesteca onirismul realitatilor paralele din literatura lui Boris Vian, concretizat \u00een figura femeii supraponderale, devoratoare de masculi, pregatindu-i naratorului micul dejun, crut\u00e2nd totusi pestele care, parca r\u00e2njind, se simtea \u00een bucatarie ca \u00een apa si intelectul redus al nevestei-menajere, Th\u00e9r\u00e8se Krummholz, din \u201eOrbirea\u201c de Elias Canetti: \u201eFemeia organiza cartile \u00een ordine alfabetica, cronologica, pe genuri literare, spre finalul casniciei si pe criterii cromatice. Ultima oara, biblioteca fusese ordonata \u00eentr-un perfect echilibru cromatic al cotoarelor. Cu doua zile \u00eenainte de a pleca de acasa, lu\u00e2ndu-i cu ea si pe cei doi copii, \u00eei aranjase pentru ultima oara biblioteca. Arata ca un curcubeu\u201c (pp. 37-38).<br \/>\nE clar, cel putin din unghiul meu, ca m\u00e2na lui Mihai Badica nu tremura \u00een fata tastaturii. Prozele lui, palimpseste lipite \u00een folii subtiri, dau senzatia ca surprind momente ale cotidianului banal. Accentul se deplaseaza fericit de la istorie spre istorisire. C\u00e2teodata, frazele ating coastele amuzante. R\u00e2sul se dezlantuie ca un animal tinut \u00een cusca. Scriitorul maltrateaza basmul Albei-ca-Zapada si cel al Cenusaresei, actualiz\u00e2ndu-le \u00een varianta masculina. \u00cent\u00e2lnirea lui Luca Tolici cu sufletul-pereche, o pitipoanca de pe micul ecran, se produce datorita proniei si a indiferentei (a lui \u00een fata mortii si a ei \u00een fata vietii, ambii fiind, dupa cum aflam din text, \u201ecentrati pe propriile nevoi\u201c). Ridic\u00e2nd un pachet cu m\u00e2ncare, trimis de parinti prin maxi taxi, studentul \u00eent\u00e2rziat baga la ghiozdan pe nerasuflate, p\u00e2na se sufoca. Apare ca deus ex machina femeia si, \u00eentreb\u00e2ndu-se cum e mai bine, se hotaraste \u201eSa aplice manevra Heimlich pe care o \u00eenvatase c\u00e2nd fusese invitata \u00een emisiunea \u00abLectia de prim ajutor\u00bb, realizata de Dragos Bucurenci. (&#8230;) \u00cesi pozitiona pumnul cu degetul mare pe abdomenul lui Luca, foarte putin deasupra ombilicului, dar destul de mult sub zona sternului. \u00cesi prinse pumnul de cealalta m\u00e2na si \u00eempinse rapid abdomenul \u00een sus. O data. Nimic. Numara \u00een g\u00e2nd p\u00e2na la cinci. \u00cenca o data. Nimic. Numara \u00een continuare p\u00e2na la zece si realiza c\u00e2t de calma era \u00een aceste momente dramatice. \u00cei scapa un chiot de \u00eenc\u00e2ntare. Trase aer \u00een piept, se g\u00e2ndi ca este o femeie puternica si mai \u00eempinse o data c\u00e2t putu ea de tare. Luca r\u00e2g\u00e2i scurt si din gura lui sarira cele doua sarmale deloc mestecate ca si cum le-ar fi luat direct din oala\u201c (\u201ePuiul de Brahma\u201c, p. 30). Comicul provine si din diferenta \u00eentre lexicul anatomic specializat, \u00eentrebuintat de narator, si mintea de closca a femeii. Sa-mi fie iertata comparatia transanta si deplasata, dar se bazeaza pe o simetrie. Eroul aviar al prozei este transportat la Bucuresti de proprietarul lui, pentru a fi operat la cap, dupa ce cazuse, \u00eempiedic\u00e2ndu-se de firul unui aspirator.<br \/>\n\u201eSoricelul din Kitej-Grad\u201c este o carte pe pofta g\u00e2ndurilor lui Mihai Badica: fara balast si plina de inventii textuale exemplare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mihai Badica, Soricelul din Kitej-Grad, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2012, 126 p. &nbsp; Debutul lui Mihai Badica este aproape o confirmare. Sper ca \u201esoricelul din Kitej-Grad\u201c sa nu ram\u00e2na cartea lui cea mai importanta. \u00cen ceea ce ma priveste, o prima reusita devine obligatie pe termen lung, nu neaparat rasplata muncii. \u00cemi place \u00eendaratnicia&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/soricelul-k-si-alte-povestiri\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Soricelul K. si alte povestiri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1869,9486,111,9487],"class_list":["post-16838","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-debut","tag-mihai-badica","tag-poezie","tag-soricelul-din-kitej-grad"],"views":1679,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16838","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16838"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16838\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16838"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16838"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16838"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}