{"id":16836,"date":"2013-10-18T16:32:56","date_gmt":"2013-10-18T14:32:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16836"},"modified":"2013-10-18T16:34:52","modified_gmt":"2013-10-18T14:34:52","slug":"lupte-de-categorie-mixta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lupte-de-categorie-mixta\/","title":{"rendered":"Lupte de categorie mixta"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Al. Cistelecan, <em>Magna cum laude (Diacritice II)<\/em>, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012, 204 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Un fenomen straniu a inceput sa ia amploare de o vreme: \u201eNiciodata Rom\u00e2nia nu a avut at\u00e2tia poeti-doctori. Traditia, autorizata si aureolata de insusi Eminescu, le recomanda poetilor sa profeseze dispret fata de asemenea vanitate academica. (&#8230;) Acum, insa, regula s-a intors\u201c. Al. Cistelecan urmareste, in \u201eMagna cum laude (Diacritice II)\u201c, efectele Bibliotecii asupra acestora nu in calitatea lor de poeti, ci de critici mai mult sau mai putin ocazionali. O definitie contemporana a artistului, data de Mihai Ursachi, ne poate apropia de subiectii volumului: \u201eAcesta-i autorul; el duce pe umar un crin ca pe-o pusca\/ Astfel inarmat, tot ce exista il musca\u201c.\u00a0 Pentru poetii contemporani, intelegem, sensibilitatea poate fi si arma; transformati in critici, ce va fi fiind ea?<br \/>\n<strong>Indreptarea prin ironie<\/strong><br \/>\n\u201eCauza serioasa trebuie sa rezide in fenomen, nu in fenomenolog\u201c, ni se spune raspicat, atunci c\u00e2nd Cistelecan respinge si acuza bombastica maioresciana ca ar fi oferit un precedent periculos. Desi identifica si ocazii de a mai lauda o initiativa sau alta ori c\u00e2te un critic mai deschis la dialog, scopul principal al cartii pare a fi indreptarea prin ironie. Pacat destul de des int\u00e2lnit, asa-zisul concept mioritic de originalitate, o combinatie intre cultul exagerat al sinelui si al \u201evirginitatii\u201c (falsificate a) impresiei, este taxat de fiecare data. Consecinta lui imediata este o suma de monologuri ce nu se contrazic; fiecare fiind convins ca este cel dint\u00e2i care are dreptate, referintele sunt inutile, de nu chiar paguboase \u201eoriginalitatii\u201c. De multe ori avem parte de un \u201ecor care ing\u00e2na negresit aceeasi fraza; numai ca fraza inventata negresit de fiecare in parte\u201c.<br \/>\nPacatele sanctionate de Al. Cistelecan sunt numeroase, iar tipologia lor, diversa, desi de regula acestea se asociaza unor intentii bune. Uimirea mimata evolueaza, uneori, p\u00e2na la sarcasm. Despre Radu Vancu ni se spune, cu disimularea caragialesca a unui c\u00e2rcotas (aproape) discret, ca in polemici mediteaza asupra unor lucrari diverse semnate de alti critici, \u201esi cu deosebire asupra uneia (nu spun care, dar persoana importanta)\u201c. Ion Pop a remarcat, cu alta ocazie, ca Cistelecan dispune de \u201eo regie remarcabil articulata in toate compartimentele spectacolului critic, mobil, inventiv, novator\u201c. Regie regasim si aici, ce-i drept, cu alti actori fata de primul volum, unde interesul lui se apleca asupra lui Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Adrian Marino, Petru Poanta, Sanda Cordos si a altora, dar acest lucru nu reduce cu nimic din spectaculos. O alta constanta poate fi sesizata, insa: ironia niveleaza oarecum comentariul si totul pare mai degraba sagalnic-investigativ dec\u00e2t serios. Mai mult, daca despre primul volum, intitulat simplu \u201eDiacritice\u201c, Andrei Terian afirma ca da impresia ca \u201ecriticul le da la toti nota 6\u201c, el nu e cu mult mai ingaduitor nici acum. E adevarat ca Cistelecan ii mai sanctioneaza, si nu o data, pe cei ce prefera recenziei corecte \u201eacea specie laut\u00e3reasca de eseu\u201c, galagios, fara repere precise. Nu-i sunt pe plac nici eseurile \u201ede beatificare\u201c sau \u201electura ascultatoare\u201c, empatica propusa de Vulturescu, desi acesta din urma nici nu-si urmeaza propriul sfat p\u00e2na la capat si, volens nolens, striveste oricum \u201einefabilele cuiburi\u201c ale poeziei. Vulturescu are, totusi, o intuitie corecta (!) atunci c\u00e2nd vorbeste despre \u201eTop ten\u201c si \u201eAl doilea top?\u201c: \u201eAl. Cistelecan nu agreeaza rolul de moasa literara, ajut\u00e2nd la avorturi, si nici nu face injectii tamaduitoare la vreun text vlaguit\u201c. Daca Danilov a avut c\u00e2ndva visul unui \u201eatelier de reparat poezii pentru nunti, botezuri si alte ocazii, danilov&amp;brumar\u201c, e putin probabil ca Al. Cistelecan sa fi inceput acest demers critic cu scopul de a \u201erepara\u201c sau tamadui vreun discurs critic.<br \/>\n<strong>Concluzii elegante<\/strong><br \/>\nRatiunea lui este simpla: a fi cumsecade, \u201eelegant\u201c si cu Cartarescu, si cu Dan Iancu inseamna, practic, sa-i defavorizezi pe ambii. Desigur, un critic nici nu poate fi ironic cu absolut toti subiectii sai, dar noroc ca, macar in cazul unora, concluziile sunt mai \u201eelegante\u201c!\u00a0 Altfel, in termeni apropiati celor ai lui Adrian Popescu, o mare parte dintre textele discutate sunt \u201eeseuri-pizza\u201c de consum, nepretentioase, cosmopolite si cotidiene, iar Cistelecan pare a se opri la unele nu at\u00e2t pentru ele insele sau chiar pentru autorii lor, c\u00e2t din aceeasi marinimie maioresciana cu care se inventaria poezia secolului al XIX-lea.<br \/>\nAlt pericol, de constatat numaidec\u00e2t la criticii-poeti, il constituie privilegierea placerii repovestirii in locul placerii interpretarii. Refacerea universului prin imagini fulgurante desprinse din corpul poeziei esueaza de cele mai multe ori si ajunge sa devina \u201emai mult cacofonie dec\u00e2t critica\u201c, mai mult reductie dec\u00e2t sugestie, contextul fiind decisiv intr-o arta at\u00e2t de personala. C\u00e2nd nu e reprezentata de repovestire, capcana poate fi cea a volubilitatii. Povestas din fire, cu el insusi sau cu altii ca el, poetul-critic uita ca e zi si isi deruteaza inutil cititorul venit in cautarea unor repere. Excesul de bibliografie al lui Vulturescu este un tic la fel de iritant ca excesul de biografie din reveriile lui Adrian Popescu.<br \/>\nCartarescu observa, in \u201eAsta nu e poezie\u201c, ca scena literara rom\u00e2neasca de astazi a devenit un straniu ring de box in care se lupta boxerul cu spadasinul, juc\u00e3torul de ping-pong sau chiar cu sahistul. C\u00e2te bordeie, at\u00e2tea obiceie, de unde si dificultatea ierarhizarii. Problema este, desigur, cu at\u00e2t mai complicata in cazul textelor analizate in acest volum. Criticul nu este intimidat de o asemenea viziune, ci incearca sa o fixeze in observatii exacte care circumscriu fenomenul dincolo de intuitiile cetatii, asa cum o face, de exemplu, atunci c\u00e2nd discuta foarte lucid problema raportului fericire-nefericire la Cartarescu. In ciuda scaparilor de ironie, mai ales in analiza volumelor lui Andrei Bodiu, Alexandru Musina sau a Ioanei P\u00e2rvulescu, Cistelecan este un arbitru care nu precupeteste nimic din farmecul acestor lupte de categorie mixta.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Al. Cistelecan, Magna cum laude (Diacritice II), Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012, 204 p. Un fenomen straniu a inceput sa ia amploare de o vreme: \u201eNiciodata Rom\u00e2nia nu a avut at\u00e2tia poeti-doctori. Traditia, autorizata si aureolata de insusi Eminescu, le recomanda poetilor sa profeseze dispret fata de asemenea vanitate academica. (&#8230;) Acum, insa, regula s-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lupte-de-categorie-mixta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lupte de categorie mixta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5118,9485],"class_list":["post-16836","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-cistelecan","tag-magna-cum-laude"],"views":1331,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16836"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16836\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}