{"id":16828,"date":"2013-10-18T16:25:00","date_gmt":"2013-10-18T14:25:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16828"},"modified":"2013-10-18T16:25:00","modified_gmt":"2013-10-18T14:25:00","slug":"de-la-grecii-antici-sa-vorbeasca-pentru-patria-lui-cine-are-o-parere-utila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-grecii-antici-sa-vorbeasca-pentru-patria-lui-cine-are-o-parere-utila\/","title":{"rendered":"De la grecii antici: sa vorbeasca pentru patria lui cine are o parere utila"},"content":{"rendered":"

S-au mai calmat apele crizei zonei euro, asa \u00eenc\u00e2t despre\u00a0 imperfectiunile constructiei europene \u00eencepe sa se vorbeasca mai deschis. O criza stap\u00e2nita greu, cu sacrificarea unor state aduse \u00een pragul falimentului si a unor popoare \u00eempinse \u00een bratele disperarii si revoltelor. Erori de guvernare sau politica deliberata? Ambele. Dar cea care a sifonat fundamental proiectul european este g\u00e2ndirea responsabililor de la Bruxelles si din capitalele statelor cu prea multa putere de decizie. A devenit evident ca, \u00een timpul crizei, statele care au impus politica de austeritate au urmarit protejarea intereselor lor: comanda si avantajele pietei unice. Acum se recunoaste ca subventionarea tarilor afectate puternic de criza a fost solutia la care s-a recurs pentru refacerea capacitatii acestora de plata a datoriilor. Jelaniile pentru miliardele pe care Berlinul le trimitea \u00een Grecia au fost false. Nemtii si-au recuperat pe acea cale banii pe exporturile masive \u00een statul elen.<\/strong> <\/em>Solidaritatea \u00een care au sperat naivii a fost platita cu programe de austeritate. Alegerile din Germania au ramas \u00een urma, doamna Merkel va conduce \u00eenca patru ani soarta Europei. Ca sa uitam trecutul recent suntem chemati sa reflectam la viitorul apropiat, adica la alegerile pentru Parlamentul European. Suntem chemati sa reinventam Europa! Chiar asa suna \u00eendemnul presedintelui Parlamentului de la Strasburg, germanul Martin Schulz. Desigur ca ne-ar trebui mai putina austeritate si mai multa crestere economica, mai putin somaj si mai multa Europa sociala, mai putina injustitie si mai multa ordine. Politica de austeritate, evanghelia doamnei Merkel, sustinuta de Paris si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, de Londra, a condus la cresterea puternica a scepticismului \u00een toate statele membre, a favorizat iruperea extremei-drepte si a alimentat aparitia unor curente ideologice anti-europene. Grecia, banc de \u00eencercare a tuturor formulelor de austeritate, s-a vazut confruntata cu aparitia \u00een guvern a unui partid fascist pe care, astazi, este nevoita sa-l interzica prin masuri administrative. Da, Herr Martin Schulz are dreptate: Europa trebuie re-inventata. Ma \u00eendoiesc, \u00eensa, ca aceasta convine foarte mult Berlinului.
\nNevoia de dezbateri<\/strong>
\n\u00cen zilele de 10, 11 si 12 octombrie a avut loc \u00een capitala Belgiei forumul \u201eZilele Bruxelles-ului\u201c. Este al patrulea initiat de publicatia franceza \u201eLe Nouvel Observateur\u201c pe tema viitorului Uniunii Europene. Primele trei au avut loc la Havre (februarie), Nantes (aprilie) si Strasbourg (iunie). Agenda ne arata ca miezul fierbinte al dezbaterilor, indus prin \u00eentrebarile puse anticipat, priveste nu ideea, ci politica europeana. Iata unele dintre acestea: ce nu merge \u00een Europa; ne mai place Europa; cine plateste pentru austeritate; a ucis liberalismul Europa; diplomatia europeana este un dezastru programat; cum putem retine \u00een Europa cercetatorii nostri; este timpul sa re-inventam Europa? Singura tema care nu este formulata interogativ, ci \u00een chip de certitudine, priveste cultura vazuta ca baraj \u00een calea populismului. Din Renastere, si poate \u00eenca si mai demult, cultura nu a avut frontiere \u00een Europa dec\u00e2t \u00een timpul razboaielor sau a coliziunilor ideologice. Daca trebuie sa reg\u00e2ndim Europa, atunci merita sa pornim de la Cultura comuna si mai putin de la Piata comuna.
\nLa Bruxelles au fost solicitati pentru comunicari Jacques Delors, fost presedinte al Comisiei Europene, Elio Di Rupo, prim- ministru belgian, Val\u00e9ry Giscard d’Estaing, fost presedinte al Frantei, si Martin Schulz, presedintele Parlamentului European. Despre incoerentele statelor membre care paralizeaza Europa si-au spus opiniile Mario Monti, Guy Verhofstadt si Jos\u00e9 Luis Zapatero, toti trei, prim-ministri care au condus guvernele italian, belgian si spaniol \u00een vremurile tulburi ale crizei.
\nOpinia unui liberal<\/strong>
\nVal\u00e9ry Giscard d’Estaing a pus la temelia dezbaterilor nevoia de a \u00eentelege esenta democratiei. Pentru a salva secolul XXI, sustine fostul presedinte al Frantei, democratiile europene trebuie sa mediteze asupra politicii Atenei antice. \u201eSensul de azi pe care i-l da Occidentul (democratiei, n.n.) este foarte \u00eendepartat de semnificatia lui de origine… Dupa caderea Tiranilor, \u00een ultimii ani ai secolului al VI-lea, cetatenii Atenei (sase-sapte mii de persoane, \u00een afara de sclavi) au \u00eenceput prin a se \u00eentreba asupra functionarii Cetatii. Prima lor \u00eentrebare nu a fost cum sa ajunga la putere, ci cine are dreptul la cuv\u00e2nt: isegoria\u00a0 (\u00een greceste, n.n.). \u00cen timpul marilor dezbateri din Agora, fiecare cetatean avea o sansa egala de a-si exprima opinia doar dupa ce reprezentantul Cetatii punea faimoasa \u00eentrebare: cine vrea, cine poate sa ofere o parere utila\u00a0 pentru patria lui? Mai t\u00e2rziu, dupa c\u00e2teva decenii, odata cu Pericle, spiritul democratic a fost introdus \u00een viata \u00eentregii Cetati. Sa observam bine sensul cuv\u00e2ntului: \u00abdemos\u00bb reprezinta colectivitatea, adunarea cetatenilor. Oratorii nu formuleaza cereri, revendicari individuale, ci \u00ablucruri utile patriei\u00bb. Democratia urmareste sa serveasca interesele grupului, demos-ul. Astazi, continua liberalul Val\u00e9ry Giscard-d’Estaing, \u00een g\u00e2ndirea Occidentului, \u201einteresul individual tinde sa elimine interesul colectiv. Votam pe cineva despre care stim \u00abca va face un lucru util pentru el \u00eensusi\u00bb. Demos-ul se \u00eendeparteaza si optiunea personala \u00eei ia locul. De aici si far\u00e2mitarea societatii politice, a monocratiei (puterea cetatenilor) care tinde sa ia locul democratiei (puterea poporului)\u201c. Daca un liberal g\u00e2ndeste astfel, atunci merita sa reinventam Europa.
\nOpinia unui socialist<\/strong>
\n\u00centeresat de alegerile pentru Parlamentul European, Martin Schulz vorbeste despre prapastia dintre cetatenii Europei si institutiile prin care sunt condusi. \u201eChestiunea care se pune \u00een viitoarele alegeri europene nu este de a fi \u00een favoarea sau \u00eempotriva Europei, ci ce Europa dorim. A fi pro-european nu \u00eenseamna sa fii pentru Europa asa cum arata ea acum, ci pentru o Europa re-orientata. Apropiatele alegeri europene ofera ocazia impulsionarii unei noi directii… Trebuie sa umplem pe c\u00e2t este posibil prapastia dintre cetateni si institutiile europene uneori foarte mare, opaca si complexa. Aceste alegeri vor permite sa apropiem cetatenii de institutii numai daca\u00a0 sunt precedate de o dezbatere deschisa, pluralista si franca. Gratie unei astfel de dezbateri noi putem sa reinventam Europa\u201c. Ce simplu pare! Domnul Schulz vorbeste ca german sau ca social-democrat?
\nOpinia unui doctrinar european<\/strong>
\nO idee mai elaborata, voit optimista, privind impasul proiectului european a oferit-o Jacques Delors. \u201e\u00cen ciuda climatului apasator din Europa si a nelinistilor cetatenilor, este nevoie sa ne mobilizam pentru a reorienta perspectivele noastre de dezvoltare politica, economica si sociala. Cum sa stimulam dialogul democratic, cel social, cum sa asiguram o alta calitate a vietii, sa\u00a0 sprijinim crearea de locuri de munca, sa protejam mai bine mediul, cum ne confruntam cu prevederile sistemului si cu nevoile de solidaritate? Nu ideea europeana este \u00een cauza, ci conditiile \u00een care sunt folosite institutiile comunitare pentru mai multa eficienta, mai multa transparenta. Astazi, mai mult dec\u00e2t ieri, uniunea face forta \u00een fata \u00eencercarilor pe care ni le provoaca globalizarea, descoperirile tehnologice si lipsa de reglementari mondiale ale pietei si institutiilor financiare. Modelul constructiei europene ofera din acest punct de vedere referinte pentru organizatiile mondiale si regionale. El nu si-a pierdut nici virtutile, nici atractivitatea\u201c. Am \u00eendoieli fata de at\u00e2ta optimism, mai ales \u00een privinta modelarii institutiilor financiare. Stim ca piata si comertul international beneficiaza de suficiente reglementari, \u00eentre altele, cele ale Organizatiei Mondiale a Comertului g\u00e2ndite pe filozofia concurentei. Uniunea Europeana are cam acelasi tip de reglementari. Cei mai multi suporta consecintele prabusirii economiilor tocmai sub loviturile reglementarilor concurentei. Cum sa rezisti pe piata libera daca chiar concurenta distruge economiile statelor? Criza nu este numai una economica si sociala, ci si una morala care inhiba normele si legalitatea.
\nC\u00e2teva vorbe despre noi<\/strong>
\nAm consultat lista participantilor, vorbitorilor si invitatilor la forumul de la Bruxelles: 36 de oameni politici si guvernanti, 20 de specialisti \u00een economie, finante, organizarea de \u00eentreprinderi si 30 de oameni de cultura, cercetatori stiintifici si sociologi. Rom\u00e2nia are un singur reprezentat \u00een ultima sectiune a forumului, scriitorul Norman Manea. Nici un politician, economist, bancher sau\u00a0 expert. O ignorare greu de suportat. Nu mai contam \u00een Europa \u00een nici un fel. Desigur, trebuie salutata prezenta lui Norman Manea, dar ma \u00eendoiesc ca pretioasa lui profesie poate prezenta interes \u00eentr-o dezbatere pe tema reinventarii Europei. Contactul lui cu politica de la Bucuresti \u2013 priveste Rom\u00e2nia din Statele Unite, unde se afla de peste trei decenii \u2013 este sporadica. Asa stiu eu. Sa fi devenit noi at\u00e2t de sterpi \u00een idei, at\u00e2t de neinteresanti, at\u00e2t de goi \u00eenc\u00e2t sa nu mai fim vrednici sa ne asezam l\u00e2nga cei care discuta soarta Europei? Cum ne-am pierdut prestigiul? \u00cenainte de razboi, Rom\u00e2nia avea cuv\u00e2ntul ei \u00een problemele continentului, iar prin anii \u201960-\u201970 stabilise relatii functionale si decente cu statele europene. \u00cen 1935, fostul prim-ministru al Frantei, Joseph Paul-Boncour, vorbea chiar de o politica franco-rom\u00e2na comuna. \u201ePutem spune ca politica noastra comuna, urmarita cu perseverenta, urmarita de mine la Geneva, c\u00e2nd eram ministru de Externe, urmarita de Franta si urmarita de domnul Titulescu si de aliatii nostri, nu este numai pe cale de realizare, dar este chiar realizata. Locarno, definitia agresorului, pactul de la Roma, pactul balcanic si ieri pactul franco-sovietic nu sunt, oare, garantii de pace \u00een sensul dorit de noi? Aceste pacte regionale, \u00eentemeiate pe asistenta mutuala, vor da roadele lor binefacatoare si, repet, pentru triumful lor, Franta si Rom\u00e2nia au meritul unor sfortari comune, continue si sincere\u201c (interviu \u00een \u201eUniversul\u201c, mai 1935).
\nNu este loc pentru lamentatii, dar nici nu putem trece cu vederea agitatia fara noima a clasei noastre politice pe teme minore. Ce va fi vrut sa auda presedintele Camerei Deputatilor \u00een vizita la Paris, din aceasta toamna, dupa ce, la Bucuresti, ne umpluse de uimire cu necugetatele cuvinte despre un ipotetic tratament al lui Br\u00e2ncusi asimilabil cu al tiganilor? C\u00e2ta introducere \u00een cultura are un demnitar rom\u00e2n de vreme ce nu-si poate cenzura nici macar ignoranta?
\nAveau dreptate grecii antici c\u00e2nd spuneau ca \u00een Cetate au dreptul sa vorbeasca doar cei care au o parere utila patriei lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-au mai calmat apele crizei zonei euro, asa \u00eenc\u00e2t despre\u00a0 imperfectiunile constructiei europene \u00eencepe sa se vorbeasca mai deschis. O criza stap\u00e2nita greu, cu sacrificarea unor state aduse \u00een pragul falimentului si a unor popoare \u00eempinse \u00een bratele disperarii si revoltelor. Erori de guvernare sau politica deliberata? Ambele. Dar cea care a sifonat fundamental proiectul… Cite\u0219te mai mult »De la grecii antici: sa vorbeasca pentru patria lui cine are o parere utila<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9477,3519],"class_list":["post-16828","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-joseph-paul-boncour","tag-norman-manea"],"views":1274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16828","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16828"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16828\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16828"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16828"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16828"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}