S-a \u00eencheiat editia de anul acesta a Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c.
\nNu ma \u00eendoiesc ca manifestarea, care a suscitat deja comentariile a numerosi specialisti, va beneficia \u00een continuare de analize si retrospective din partea muzicologilor rom\u00e2ni si straini. La fel de interesante sunt \u00eensa si aspectele culturologice, si de ele intentionez sa ma ocup aici.
\nLa inaugurare, directorul artistic al Festivalului, marele amfitrion al artelor care este Ioan Holender, a spus ca aceasta manifestare este \u201eun mod de a arata lumii ceea ce Rom\u00e2nia are mai bun: arta, cultura\u201c.
\nO apreciere cu care nu putem dec\u00e2t sa fim de acord, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t vine din partea celui care a condus timp de foarte multi ani unul dintre templele artei mondiale, si anume Opera din Viena.<\/p>\n
S-a spus adesea ca sportul ar fi cel mai bun ambasador al Rom\u00e2niei \u00een lume, iar cliseul se mai aude si azi, c\u00e2nd am iesit din cercul performantelor la absolut toate disciplinele sportive, chiar si la cele pe care noi le-am inventat. Ca deja vechi cronicar sportiv, nu am intentia de a minimaliza rolul pe care sportul \u00eel joaca \u00een promovarea unei natiuni: sa ne aducem aminte numai c\u00e2t a contat locul al III-lea ocupat de nationala de fotbal a Croatiei la Campionatul Mondial din 1998 \u00een afirmarea fostei republici iugoslave ca stat independent si natiune moderna. \u00censa Noica are dreptate c\u00e2nd spune ca sportivul, din pacate, este relegat \u00een efemer. Exista o memorie a sportului,\u00a0 dar ea este, din pacate, scurta: legea performantei \u00eel subordoneaza pe ieri lui azi… Aflat \u00een vizita la o scoala de fotbal din Rom\u00e2nia, marele antrenor Fabio Capello l-a dat drept exemplu de posibil model \u00een fotbal, pentru copiii care acum \u00eesi \u00eencepeau cariera sportiva, pe Mutu, nu pe Hagi. E dureros, e chiar nedrept, dar asa e.
\n\u00cen schimb, \u00een cultura, situatia e cu totul alta. Neuitatul Iosif Sava punea, la un moment dat, o \u00eentrebare tulburatoare prin adevarul pe care \u00eel contine: c\u00e2te dintre descoperirile stiintei si tehnicii din vremea lui Bach mai sunt valabile, mai sunt actuale azi? Nici una. Pe c\u00e2nd muzica lui Bach este mereu actuala.
\nDe aceea, dilema este daca e bine sa ne legam imaginea si identitatea de un simbol puternic, c\u00e2todata av\u00e2nd chiar rezonanta mondiala (cum au fost Ilie Nastase, Nadia Comaneci sau Gheorghe Hagi), dar supus inevitabilei eroziuni a timpului, sau e cazul sa acceptam ca am putea fi, de fapt, mai cur\u00e2nd dec\u00e2t o natiune politica, economica sau sportiva, o natiune culturala?
\nCei care cunosc c\u00e2t de \u00eentinsa este incultura (sau, de ce nu, analfabetismul) si ce cangrena \u00eengrozitoare a spiritului public este manelizarea, ar putea clatina sceptici din cap. Numai ca \u00een cultura adevarurile nu sunt majoritare si nu se supun la vot. \u00cen ghetourile afro din Statele Unite exista la fel de multa incultura, analfabetism si muzica mizerabila moral si estetic. Si totusi, cine i-ar putea contesta Americii statutul de mare putere culturala mondiala? C\u00e2nd ai scoli de muzica asa cum sunt Julliard sau Berklee, c\u00e2nd ai institutii ca Metropolitanul sau Carnegie Hall si muzee ca Guggenheim si Muzeul de Arta Moderna, c\u00e2nd \u2013 pe l\u00e2nga mediocritatea hollywoodiana \u2013 poti oferi lumii regizori ca Jim Jarmusch sau fratii Coen, esti o mare putere culturala, indiferent c\u00e2ta muzica rap sau house proasta se aude \u00een ghetouri.
\nFestivalul \u201eGeorge Enescu\u201c, ca sa revin la subiect, este unul dintre cele mai mari festivaluri muzicale ale lumii. At\u00e2t prin dimensiuni, prin varietatea genurilor muzicale si a reprezentatiilor, c\u00e2t si prin calitatea repertoriului si a interpretilor si dirijorilor. Ne-am obisnuit at\u00e2t de mult sa fim considerati tara cersetorilor, a romilor care terorizeaza Europa, a c\u00e2inilor fara stap\u00e2n, \u00eenc\u00e2t nu mai realizam ca, de fapt, la Bucuresti se \u00eent\u00e2mpla din doi \u00een doi ani un eveniment de amploare mondiala. Nu este \u00eensa o minune: minune ar fi daca s-ar \u00eent\u00e2mpla \u00een Somalia. C\u00e2nd ai traditia noastra muzicala, scolile noastre de profil, c\u00e2nd \u00een orice mare orchestra din lume exista cel putin un instrumentist rom\u00e2n (si, totusi, acasa, zeci de filarmonici si teatre lirice, din Capitala si din provincie, au suficient personal pentru stagiuni de succes, an de an), nu de minune este vorba, ci de normalitate.
\nChiar si faptul ca guvernul a gasit \u2013 si a promis ca va gasi si in viitor \u2013 fonduri pentru a sustine acest mega-festival tine de normalitate. De normalitatea recunoasterii valorii si a importantei nationale, de normalitatea de a-i lasa pe profesionistii ca Ioan Holender sa-si faca treaba fara a-i supune unor constr\u00e2ngeri bugetare absurde. Si, p\u00e2na la urma, de normalitatea unei tari care, desi are probleme, face parte, prin tot trecutul si prezentul ei, din r\u00e2ndul lumii civilizate.
\nCe mi se pare de-a dreptul definitoriu pentru normalitatea Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c este ca nimeni nu a contabilizat numarul de melomani din lumea \u00eentreaga care au venit, c\u00e2todata de pe alte continente, pentru a asista la un anumit concert sau pentru a se bucura o saptam\u00e2na sau doua de oferta unuia dintre cele mai importante festivaluri de muzica din lume. C\u00e2nd acosteaza la Constanta, din \u00eent\u00e2mplare, c\u00e2te un vas de croaziera cu turisti occidentali, responsabilii din turism cheama televiziunile ca sa-i arate publicului minunea. Faptul ca la Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c au fost c\u00e2teva zeci de japonezi care au stat la Bucuresti una sau doua saptam\u00e2ni, numai pentru a vedea artisti si dirijori pe care nu \u00eei puteau vedea \u00een alta parte, nu pare sa fi atras atentia nimanui. Sigur ca 2.000 este mai mult dec\u00e2t 20. Dar \u00eentre 2.000 care petrec doua ore pe faleza din Constanta si 20 care stau o saptam\u00e2na \u00een Bucuresti, particip\u00e2nd la viata culturala a Capitalei si vaz\u00e2ndu-ne \u00een normalitatea vietii de zi cu zi, sunt de preferat cei 20. As \u00eendrazni sa spun, daca nu m-as teme ca vulgarizez un pic discutia, ca si din punctul de vedere al \u00eencasarilor la buget, cele c\u00e2teva mii de melomani straini care vin, din doi \u00een doi ani, la Bucuresti sunt mai importanti. Pentru ca turistii culturali sunt turisti de elita, care nu cauta chilipiruri, ci calitate.
\nDe ce nu promovam, totusi, mai bine Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c, av\u00e2nd \u00een vedere ca \u00een Europa (si, cu siguranta, de la Viena la Marea Neagra) nu exista nimic asemanator? De ce nu am facut din festival brandul \u00een jurul caruia sa se \u00eenv\u00e2rta promovarea Rom\u00e2niei? De ce ne-am legat chipul spiritual de o frunzulita anonima, sterpelita din pachetul de imagine al unei firmulite occidentale, si nu de chipul nobil al lui Enescu, pe care \u00eel cunoaste orice occidental cultivat? De ce nu cream, ca strategie a Ministerului Culturii, o salba de mini-festivaluri \u00een tara, \u00een jurul festivalului central, care oricum se desfasoara din doi \u00een doi ani? De ce nu \u00eencercam sa le spunem si altora ca, asa saraca si turmentata de probleme, cum este, Rom\u00e2nia este o tara a muzicii?
\nMai simplu spus: ce ne \u00eempiedica sa ne aratam lumii \u00een ceea ce avem noi mai bun?
\nAvem si un model \u00een fata: Italia. Fireste ca bogatia culturala a Italiei nu se compara cu modestia noastra. Dar, pastr\u00e2nd proportiile, Italia s-a aflat \u00een fata aceleiasi dileme: sa se promoveze ca tara a lui Roberto Baggio sau ca tara a lui Umberto Eco? Sa dezvolte un turism de mase, profit\u00e2nd de plajele si de muntii pe care \u00eei are, sau un turism cultural, care sa exploateze tezaurul Italiei?
\nItalia a ales varianta a doua. Desi are mii de kilometri de plaje splendide si tot at\u00e2tea zile de soare pe an ca Spania sau Grecia, nu turismul de acest tip i-a interesat pe italieni. Desigur, se poate face un concediu la mare si \u00een Italia, \u00eensa cine a ajuns pe acolo a observat ca \u00een special localnicii sunt clientii statiunilor marine. La fel si la munte, unde marile destinatii italiene, desi frecventate, nu se compara cu oferta din Elvetia si Austria. \u00cen schimb, la capitolul turism cultural, Italia nu se compara cu nimeni. Chiar regiuni sarace si cu mari probleme de imagine, ca Sicilia si Campania, atrag milioane de turisti anual datorita bunei promovari a ofertei lor culturale.
\nLa Napoli e mai murdar si mult mai periculos dec\u00e2t la Bucuresti, iar cartierele rau famate, ca Scampia (un soi de Ferentari local) nu sunt la margine, ci chiar \u00een centru. N-am \u00eent\u00e2lnit, \u00eensa, nici un occidental care sa fi refuzat sa viziteze orasul din cauza acestor probleme.
\nAsadar, ce ne \u00eempiedica sa schimbam felul \u00een care ne percepem noi \u00eensine si sa le oferim strainilor ceea ce ne defineste pe palierul spiritului? De ce sa ne \u00eenfatisam singuri sub semnul mediocritatii, c\u00e2nd, vorba lui Holender, arta si cultura noastra sunt de elita?
\nVoi \u00eencerca sa raspund la aceste \u00eentrebari \u00een articolele mele viitoare. Deocamdata doar semnalez ca Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c este un obiect de patrimoniu care trebuie pastrat si cultivat cu mare atentie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-a \u00eencheiat editia de anul acesta a Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c. Nu ma \u00eendoiesc ca manifestarea, care a suscitat deja comentariile a numerosi specialisti, va beneficia \u00een continuare de analize si retrospective din partea muzicologilor rom\u00e2ni si straini. La fel de interesante sunt \u00eensa si aspectele culturologice, si de ele intentionez sa ma ocup aici. La… Cite\u0219te mai mult »O Rom\u00e2nie mai bun\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[2100,1146,4,9476,2857],"class_list":["post-16824","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-arta","tag-cultura","tag-editorial","tag-festival-george-enescu","tag-ioan-holender"],"views":4019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16824","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16824"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16824\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16824"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16824"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16824"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}