Intrebare nelipsita intr-un interviu care se respecta: \u201eIn ce secol (perioada) v-ar fi placut sa traiti?\u201c. Putini dintre \u201eraspunzatori\u201c se declara, fara sa ezite, contemporani cu secolul lor, multumiti cu viata lor din acel secol. Ar dori s-o mai incerce o data. Ca sa-i mai trezeasca din acest \u201ejoc\u201c ca o ezitare somnolenta, Jan Kott a incercat sa-l faca pe Shakespeare \u201econtemporanul nostru\u201c, som\u00e2nd si astfel modernitatea sa-si asume treaza criza de constiinta pe care o traieste ca in somn, ca si crimele in mijlocul carora se misca oric\u00e2nd nefericitul print Hamlet, prototipul visatorului razvratit, lucid si amar din toate timpurile. Veche de c\u00e2nd lumea, intrebarea de mai sus si-a inceput insa lunga ei cariera cu dorinta romantica, robusta si optimista, irepresibila de a o rupe la fuga din secol, intr-un \u201eexil\u201c voluntar, nu doar in spatiu, dar si in timp, las\u00e2ndu-se impinsa de forte obscure si neprecizate. Exprima, pe c\u00e2nd Hamlet nici nu se nascuse, setea mistuitoare de a explora si a cunoaste alte lumi si alte timpuri. Expresie a primului romantism, insula lui Euthanasius isi mai pastreaza, in opera lui Eminescu, optimismul auroral si exploratoriu al int\u00e2ilor aventurieri ai mintii. Dar vremea aventurierilor in timp si spatiu, a \u201ecorsarilor\u201c si \u201epiratilor\u201c ce strabateau marile si oceanele in cautarea unor \u201eAmerici\u201c imaginare si fabuloase a trecut. Nici Ulise, nici Cristofor Columb n-au urmasi veritabili, capabili sa-si lege si dezlege de catarg pornirea invincibila de a cunoaste, privi si pipai sirenele al caror c\u00e2ntec nemaiauzit ii ameteste, chem\u00e2ndu-i in ad\u00e2ncurile pline de promisiuni si desfatari miraculoase. Sub sabia timpului neiertator si lipsit de vraja, exilul, dorinta de a fugi si rataci pe carari necunoscute si-au pierdut definitiv aura romantica si farmecul \u201egratuitatii\u201c ale cautatorilor de comori, de alte lumi, nu neaparat mai bune, ci altfel dec\u00e2t cele cunoscute. In fine, daca facultatea exploratorie in sine, cea de a cauta pentru a cauta, in afara oricarui scop intors, nu doar simbolic, sub forma de rasplata pipaibila, a pierit \u2013 a crescut in schimb un val urias de nostalgie ce exprima si acopera sperantele omului din ultimele veacuri: resemnati cu ziua de azi, ne refugiem in trecut, al nostru si al altora, ne \u201eexilam\u201c in veacul al XIX-lea si al XVIII-lea, infasurati in nostalgie balneo-climatologica, tamaduitoare, ca intr-un bandaj calmant si binefacator impotriva ranilor si a bolilor de care suferim. Intr-o proportie statistic coplesitoare, insula lui Euthanasius isi schimba numele si e inlocuita azi, de unii, prin \u201eepoca interbelica\u201c, de altii, cu \u201eepoca de aur\u201c din comunism, fiecare sporita in atractiozitate si nostalgie cu neimplinirile si dezamagirile actuale: alimentata de una sau de alta dintre cele doua \u201eepoci\u201c resimtite ca niste \u201einsule\u201c ocrotitoare, nostalgia este doar banca de credit a unor sperante contrazise. Printre primele condeie care au apelat, dupa ’90, la aceasta generoasa \u201ebanca de credit\u201c literar este o prozatoare ca Silvia Kerim, care publica, prin ’97 daca nu ma insel, o carte m\u00e2hnita, \u201efurioasa\u201c si catifelata in aceeasi masura, cu un titlu emblematic, \u201eVedere din parfumerie\u201c, evaziune fermecatoare si nostalgica intr-un oras ce nu mai este, desi poarta acelasi nume din vremea \u201eparfumeriei\u201c. Cam tot atunci, debitoare inspirata a aceleiasi \u201ebanci\u201c literare, prozatoarea nasc\u00e2nda Ioana P\u00e2rvulescu, recenta laureata a unui Premiu European pentru Literatura, si-a dedicat eruditia de istoric literar si viul talent beletristic c\u00e2torva carti remarcabile, intre care straluceste o \u201eIntoarcere in Bucurestiul interbelic\u201c, orasul disparut ce nu mai poate fi vizitat dec\u00e2t in cartile fermecatoare, nostalgice, revoltate si \u201edureros de dulci\u201c ca aceasta si c\u00e2teva altele, documentare sau de pura fictiune. (Sa nu-l uitam pe redutabilul istoric literar Niculae Gheran, cu memorabilul sau \u201eT\u00e2rg al Mosilor\u201c, evocare romanesca a unor figuri, destine si locuri ce-au fost odata.)
\nIntr-un interviu din excelenta revista \u201ePro Saeculum\u201c de la Focsani, experimentata Rodica Lazarescu abordeaza subiectul si o invita pe Ioana P\u00e2rvulescu la o plimbare prin \u201einterbelic\u201c. Nu inainte de a-i intinde o \u201ecapcana\u201c colegiala, compun\u00e2ndu-i scriitoarei un excelent si mult magulitor portret \u201edecupat\u201c din materia literara a cartilor amintite: \u201eDelicata, sensibila, de o eleganta venita parca din alt veac, cu chipul ei de belle \u00e9poque (nu o pot g\u00e2ndi dec\u00e2t invesm\u00e2ntata in alb, tin\u00e2nd cu distinctie o umbreluta dantelata asa cum apare in cadra de pe coperta volumului \u00abIn intimitatea secolului 19\u00bb) inconjurata de un halo de liniste ca de o aura protectoare, Ioana P\u00e2rvulescu isi duce viata in ritmul ei catifelat, cu acea \u00abviteza buna de trait\u00bb ce nu trebuie depasita, apar\u00e2ndu-si feminitatea si puritatea, purt\u00e2nd nostalgia unor vremuri in care se scriau scrisori, iar buna crestere era, intr-o societate civilizata, valoarea de capat\u00e2i\u201c. Toate bune si frumoase, doar ca faptura liliala, cu umbreluta dantelata, ce apare pe coperta nu e insasi autoarea cartii, scriitoarea, ci posibilul portret al eroinei si naratoarei din alt veac, care se plimba, invesm\u00e2ntata in alb, prin paginile cartii: eroina nu-i totuna cu aceea care-i dedica scrisul sau, evoc\u00e2nd-o. Pusa in oglinda, in fata acelui atragator si minunat portret al scriitoarei, alta dec\u00e2t fata de pe coperta, autoarea se retrage cu eleganta, dar ferm (!) din fotografia ce i se intinde in fata: \u201ePermiteti-mi sa va multumesc mai int\u00e2i pentru frumosul portret si sper sa nu va suparati daca va spun ca e idealizat si ca nu ma recunosc deloc in aceasta Madonna angelicata. Singurul loc in care ma recunosc este incercarea de a scoate binele de sub ura cu care e privit de mai toata lumea, inclusiv de lumea rom\u00e2neasca\u201c. Iesind din rama portretului \u201eidealizat\u201c, scriitoarea nu-si asuma nostalgia catifelata redistribuita autoarei din aburul auriu al pozei de pe coperta: e o despartire semnificativa, care lasa loc unor asprimi si unei virilitati combative, cum se va vedea imediat. \u201eBucurestiul interbelic\u201c \u2013 spune ea \u2013 \u201ee o strainatate de culori, de arome, de zgomote si ritmuri, de oameni si firme\u201c si, invitata sa numeasca o \u201eculoare obsedanta\u201c a interbelicului, alege sa faca portretul detestabilului… trotuar bucurestean actual, departe de a fi o \u201evedere din parfumerie\u201c: \u201eDe ce o buna bucata de trotuar e ocupata de un pat cu paduchi si nimeni nu vede asta? \u00abPiscoturile\u00bb trotuarului sunt stricate, astfel strainii se impiedica si cad (parca numai ei?! \u2013 n.n.) C\u00e2nd cad, pot admira de aproape, pe jos, cojile de seminte si un jeg care-ti str\u00e2nge stomacul. Totul d\u00e2nd o senzatie de lumea a treia, de delasare, de sc\u00e2rba. In interbelic nu s-ar fi putut asa ceva (poate ca nu, dar in Groapa lui Ouatu, in interbelic, nu se pomenea vreo parfumerie \u2013 n. n.), cineva ar fi luat masuri, ar fi trimis persoana din strada la un azil, sa fie ingrijita, si ar fi reparat si curatat trotuarele… Ma intreb: oare primarii nostri merg vreodata pe jos, macar prin centru? Sincer, nu cred. Cred ca de c\u00e2nd devin primari merg numai in masini inchise si, eventual, cu escorta. Deci habar n-au de nimic. Oare n-ar fi obligatoriu ca in atributiile unui primar sa fie si o plimbare zilnica pe jos prin Capitala si sa calce in toate mizeriile in care calcam noi?\u201c. Ar fi \u201eobligatoriu\u201c, sigur ca ar fi. Doua chestiuni, vorba unui personaj celebru, devin din portretul fidel al dezgustatorului trotuar bucurestean dospit de resturi si de balegar ca un grajd necuratat cu anii. Bulevardul cu pricina \u2013 ca toate celelalte! \u2013 sta zilnic, ca vita, sub ochiul stap\u00e2nului, doar ca aceasta ram\u00e2ne la fel: numitul bulevard Elisabeta, cu trotuarul spart si mirosul dezgustator, sta sub ferestrele cu gratii si cu filtre de aer protectoare, dar ochiul dinauntru nu vede spartura, nasul nu mai prinde mirosul strazii… De c\u00e2nd se aleg, crede dna P\u00e2rvulescu, primarii nostri nu se mai dau jos din vehiculele lor inchise?! E o credinta naiva si oarecum interbelica: din contra, spre a fi alesi, primarii nostri trebuie sa aiba in spate un lung antrenament de a merge in \u201emasini inchise\u201c, antrenament inceput uneori-deseori chiar din copilarie, pe aleile Primaverii interbelice ramase in mostenirea \u201eepocii de aur\u201c din comunismul de partid si de stat! Fara acest \u201eantrenament\u201c, nici n-ar fi alesi: asta-i cu \u201eprimarii nostri\u201c, cum ii numeste scriitoarea. In al doilea r\u00e2nd vine chestiunea \u201emirosurilor dezgustatoare\u201c emanate de trotuarul bucurestean. Cu privire la sursele, multiple, ale acestor emanatiuni, un mare istoric rom\u00e2n, Nicolae Iorga, verifica, in interbelic, in comparatie cu ce vazuse in alte parti, numarul si starea grupurilor sanitare din Bucuresti (ca \u201ela tara\u201c n-are rost sa mai privim), pretinz\u00e2nd ca ele, numitele \u201ecabinete\u201c publice, reprezinta nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t un indicator major al gradului de civilizatie de care un popor, o societate, in fine, sunt in stare: e o situatie penibila, daca n-ar fi reala, in care Nicolae Iorga privea civilizatia interbelica din \u201epunctul de vedere\u201c al grupurilor sanitare, chestiune care nu-i de nasul edililor iesiti pe umerii cui stim din comunism. Mai mult, laolalta cu celelalte demolari nationale din acesti ani de dupa noua eliberare, demolate cu furie anticomunista au fost si cele c\u00e2teva grupuri sanitare care mai ramasesera si pe care administratia comunista le-a pastrat din zestrea interbelicului, probabil din respect pentru Nicolae Iorga. \u201eAm fost la Praga\u201c \u2013 revine dna Ioana P\u00e2rvulescu; \u201eacolo e curat, nu vezi m\u00e2zgaleli pe toate zidurile caselor, nu vezi gunoaie, afise dezlipite prost, nici cersetori. Si ei vin din comunism, la fel ca noi, dar la ei nu mai vezi urmele\u201c. Da, \u201esi ei vin din comunism\u201c, dar nici vorba sa vina \u201ela fel ca noi\u201c, ei vin, vorba unui istoric controversat, \u201ealtfel\u201c: vin cu interbelicul lor, cu ceea ce aveau in spate cu mult mai inainte ca sam\u00e2nta comunista sa se coaca si sa plesneasca in Balcani, aici, la Portile Orientului, unde totul e luat \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re. Dedicata cartilor sale, dna Ioana P\u00e2rvulescu a ramas, spre lauda sa, credincioasa, cum spune, \u201elivezilor interioare\u201c si parfumurilor fine, subtile si misterioase din literatura pe care o scrie cu talent remarcabil si cu imaginatie bogata, nutrita de nostalgia creatoare a unor lumi ce nu exista: e, in structura de rezistenta a acestei prozatoare, un strat sau un zacam\u00e2nt pretios de romantism, viril si reconfortant, promitator de noi opere ca si acelea de p\u00e2na acum. Iata, in fine, si o marturisire, cu final neprecizat, si care, mi se pare, o face prin umbra catifelata a unui \u201ece\u201c misterios, aproape compatibila cu portretul, \u201eidealizat\u201c, pe care il schiteaza cu pertinenta dna Rodica Lazarescu la inceputul interviului sau din \u201ePro Saeculum\u201c: \u201eS-a vorbit mult despre faptul ca in umbra unui scriitor sau barbat celebru e de obicei o femeie.<\/p>\n
Tocmai acum citesc o carte despre Doamna Thomas Mann, mama celor 6 (!) copii ai prozatorului si cea care l-a sprijinit toata viata, chiar si atunci c\u00e2nd el, din pacate, visa la alte persoane, tineri chelneri frumusei. Adeseori in umbra unei scriitoare se afla un barbat discret, care o sprijina si o ocroteste, cum sa spun, in modul traditional in care barbatii le-au sprijinit cel mai bine pe femei: iubindu-le\u201c.
\nIn acelasi numar din \u201ePro Saeculum\u201c ne mai int\u00e2lnim de c\u00e2teva ori cu \u201ebanca de credit\u201c a nostalgiei si cu efectele pe care aceasta complexa chimie a sufletului le induce si traduce in comportamentul, in judecatile si in optiunile spiritului uman, hartuit intruna sa aleaga si sa decida incotro se indreapta, p\u00e2na c\u00e2nd altul va decide pentru el. Astfel, avem o remarcabila cronologie autobiografica a istoricului literar Mircea Popa in interviul substantial pe care i-l ia neobositul cercetator al lumii lui Marin Preda, profesorul Marin Iancu (autorul unui recent si masiv volum intitulat \u201eDe la Silistea Gumesti la \u00abCheia\u00bb Rosetti. Dictionarul personajelor lui Marin Preda\u201c, Editura Nico, T\u00e2rgu Mures, 2013).
\nUn mare istoric care niciodata nu se uita inapoi cu m\u00e2nie, dupa propria-i marturisire, este acad. Dan Berindei, intervievat de dna Rodica Lazarescu in pragul implinirii a 90 de ani de viata (3 noiembrie). Nu se uita inapoi cu m\u00e2nie, desi are suficiente motive sa o faca, nici macar spre \u201ecei mai grei ani\u201c, cei din \u201eperioada stalinista, in special din ’48-’49 si p\u00e2na prin ’53-’54-’55, ani teribili\u201c, c\u00e2nd a fost scos de la Institut, pe de o parte, \u201epe de alta parte pentru ca nevasta-mea era inchisa, iar eu eram cu un copil mic, dupa aia a venit si al doilea copil pe care-l nascuse in inchisoare si mi l-a trimis la un moment dat, deci cu doi copii mici, si m-am pomenit pe strada… Si atunci am trait in viata mea, cum sa spun, anii de productie sau nu chiar anii, ca spun un neadevar, ceva peste o jumatate de an in care am lucrat la Cooperativa Mecanica Noua, dar, pe de alta parte, trebuie sa spun ca dincolo de greutatea sa spun fizica a acelei munci a fost o experienta extraordinara, am ajuns intr-un mediu de care stiam foarte putin si am gasit niste oameni deosebiti. Am amintirile cele mai frumoase despre trei oameni cu care am conlucrat, chiar am conlucrat, am lucrat impreuna cu ei timp de luni de zile, si mi-au facut o impresie deosebita. Atunci pot sa spun ca am luat cel mai real contact cu poporul rom\u00e2n asa cum este el, la baza sa, in esenta sa. Cum sa va spun…, eu niciodata nu ma uit inapoi cu m\u00e2nie, iar momentele foarte rele sunt si ele si cu c\u00e2te o luminita si mai ales sunt pilduitoare, te ajuta sa vezi lucrurile intr-o lumina mai apropiata de un adevar pe care tot il cautam si greu il mai gasim\u201c. Si acad. Dan Berindei este un \u201enostalgic\u201c, precum multi oameni trecuti printr-o bogata experienta de viata: doar ca nostalgia sa este nutrita de profesiunea lui de istoric, respectiv, de ceea ce-l leaga de secolele asupra carora s-a aplecat cu precadere in munca sa de cercetare a trecutului istoric: \u201eEvident ca mi-ar fi placut sa traiesc in veacul XIX, veacul de care m-am ocupat cu prioritate intreaga mea viata, pentru ca in veacul XIX s-a construit Rom\u00e2nia (…) printr-o succesiune de jertfe colective ale unei intregi natiuni\u201c; tristetea, care sporeste nostalgia, vine din aceea ca pilda solidaritatii in construirea, anevoioasa, a Rom\u00e2niei in acel secol nu mai spune celor de azi aproape nimic. O spune un istoric in pragul v\u00e2rstei de 90 de ani, daruit unui secol in care acei \u201eoameni ai inceputului de drum\u201c, cum i-a numit cineva, au consimtit, de dragul Unirii, unii sa renunte la privilegii, iar altii sa-si am\u00e2ne indrituitele revendicari. Ce vremuri…
\nIn vremurile noastre, intr-o scrisoare catre Constantin Coroiu, prozatorul Dumitru Radu Popescu se preface ca-l \u201edepl\u00e2nge\u201c, antifrastic, pe destinatar ca ideile si idealurile ce-l mai anima se bazeaza pe… nori, fiindca temeiul lor din mintea multor oameni si a tuturor politicienilor, precum si din realitatea cea de toate zilele, aceea de pe \u201etrotuarele\u201c Rom\u00e2niei de azi (trotuarul evocat si de dna Ioana P\u00e2rvulescu!) \u2013 acest temei, asadar, ar fi disparut aproape cu desav\u00e2rsire, inghitit de gura nesatula a uriasului interes personal in dauna celui obstesc si national: istoria batjocorita, \u201egramatica flexibila a codului genetic\u201c, \u201eporunca de a-l uri pe aproapele tau ca pe tine insuti\u201c, \u201etara zburatoare\u201c careia ii fuge pam\u00e2ntul de sub picioare odata cu locuitorii ei nevoiti, ca in poezia lui Goga, sa se mute in alta tara, \u201eprimatul constiintei morale a politicienilor redus la industria propriei lor chiverniseli\u201c, dominatia \u201einvizibililor conducatori si a manechinelor de incredere, colonei si generali de b\u00e2lci, batalioane de interlopi regionali si municipali\u201c care sporesc prosperitatea \u201ebaroniadei\u201c \u2013 caracatita ce inclesteaza umerii natiei si ai tarii! \u2013, tranzactiile prin care totul e scos la v\u00e2nzare si se vinde pe nimic, toate aceste disparitii \u201emiraculoase\u201c si catastrofale il duc pe marele prozator la o concluzie pe care, cinic, o \u201esparge\u201c in capul bietului idealist si nostalgic incremenit in credintele lui: \u201eDomnule C.C., nu avem istorie, cultura, petrol, industrie si agricultura si ne bucuram de avantajul ca in scurt timp sa nu mai avem nici aur, nici aer, nu e cazul sa scapam si de aceasta harta numita Rom\u00e2nia? N-ar fi cazul ca Rom\u00e2nia, cu toata dictatura ei economico-politica vizibila, sa devina invizibila?\u201c. Aceasta \u201eharta numita Rom\u00e2nia\u201c at\u00e2rna ca scheletele sp\u00e2nzuratilor din padurea lui Rebreanu de crengile fostilor copaci din fostele paduri care au luat-o si ele la vale, ca in Macbeth. Nu insa intr-un asalt contra navalitorilor, dar impinse sa alunece cu vuiet haiducesc cu tapinari cu tot in cimitirul defrisarii nationale, ca parte componenta si de nestavilit a marii procesiuni a despuierii totale la care, neputinciosi, asistam. Ma tem ca sugestia ilustrului prozator, aceea de a \u201escapa de aceasta harta numita Rom\u00e2nia\u201c, ii va mobiliza si mai iute pe conducatorii nostri de partid si de stat sa puna de indata la cale o mare licitatie internationala: ca sa v\u00e2nda si ce a mai ramas, chiar si invizibila \u201eharta\u201c a unei Rom\u00e2nii ajunse, ca imparatul din poveste, in pielea goala… In acest timp sporeste in ritm galopant numarul celor ce stau, ca pe vremuri, la coada ca sa-si mai prinda r\u00e2ndul la banca de credit a nostalgiei, singura ce le-a ramas.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Intrebare nelipsita intr-un interviu care se respecta: \u201eIn ce secol (perioada) v-ar fi placut sa traiti?\u201c. Putini dintre \u201eraspunzatori\u201c se declara, fara sa ezite, contemporani cu secolul lor, multumiti cu viata lor din acel secol. Ar dori s-o mai incerce o data. Ca sa-i mai trezeasca din acest \u201ejoc\u201c ca o ezitare somnolenta, Jan Kott… Cite\u0219te mai mult »O banca de credit: nostalgia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9468,9469,8795,9467],"class_list":["post-16820","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jan-kott","tag-revista-pro-saeculum","tag-rodica-lazarescu","tag-shakespeare"],"views":1356,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16820","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16820"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16820\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16820"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16820"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16820"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}