{"id":16816,"date":"2013-10-12T15:00:32","date_gmt":"2013-10-12T13:00:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16816"},"modified":"2013-10-12T15:00:32","modified_gmt":"2013-10-12T13:00:32","slug":"g-calinescu-umorul-si-ardelenii-schita-unei-idei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-umorul-si-ardelenii-schita-unei-idei\/","title":{"rendered":"G. Calinescu, umorul si ardelenii (schita unei idei)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E un fapt evident \u00een istoria literaturii ca G. Calinescu si ardelenii sunt diferit \u00eenzestrati afectiv si deosebit echipati intelectual pentru critica, p\u00e2na la a fi perceputi \u00eentr-o opozitie radicala \u00een modul de a \u00eentelege spiritul critic.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Critica literara e, \u00een primul r\u00e2nd, o problema de exprimare a unui gust estetic, iar exprimarea e, necesarmente, o chestiune de talent. A avea talent \u00een critica presupune a fi stralucitor si convingator \u00een exprimarea gustului propriu, ceea ce, \u00een esenta, \u00eenseamna a fi calinescian.<\/strong><\/em><br \/>\nArdelenii cred, \u00een general, cu putine exceptii de-a lungul timpului, ca a face critica literara depinde \u00een primul r\u00e2nd de metoda si seriozitate, iar apoi de idei si de rabdare (rabdarea de a-i \u00eentelege pe altii). Ideile decurg din metoda, iar rabdarea din seriozitate. Talentul vine la urma, daca vine, dar poate sa nici nu vina pentru criticul ardelean.<br \/>\nDe aici nu trebuie sa rezulte nici ca G. Calinescu nu ar avea metoda si idei, nici ca toti criticii ardeleni nu ar avea talent, ci numai faptul ca G. Calinescu si ardelenii pretuiesc prioritar calitati diferite: G. Calinescu, sudic prin excelenta \u2013 ilustreaza talentul, adica seriozitatea jucata cu umor, iar ardelenii, nordici de la natura \u2013 cultiva metoda, adica seriozitatea pe deplin asumata, fara gluma si joc. S-ar parea ca primul e definibil, ca nota contrastanta ireductibila, prin umor, iar ceilalti \u2013 prin umori. De aceea nici nu se prea iubesc unii pe altii, dupa cum o dovedesc destule exemple si situatii.<br \/>\nDaca premisele sunt corecte, putem deduce, cu o relativa validitate, doua concluzii logice: prima, care e sigura, ca G. Calinescu nu putea fi ardelean, nu se putea naste peste munti, si a doua, care nu e tocmai sigura, fiind deci discutabila, ca ardelenii nu pot fi calinescieni.<br \/>\nAdevarurile pot fi verificate. Nu e cazul celui dint\u00e2i adevar concluziv: se stie prea bine ca G. Calinescu nu are nimic ardelenesc, nici \u00een biografie, nici \u00een critica sau literatura pe care le-a scris.<br \/>\nA doua concluzie se verifica si ea usor, cu oarecare perspicacitate si putina simplificare. Toata critica universitara ardeleana e fie explicit anti-calinesciana (ca \u00een cazurile notorii ale lui G. Bogdan-Duica si D. Popovici), fie pur si simplu necalinesciana (aici se pot \u00eensira cele mai multe nume de indiferenti fata de G. Calinescu), dar necalinesciana chiar c\u00e2nd \u00eel admira pe G. Calinescu (ca \u00een cazul lui Mircea Zaciu, posibil a fi urmat de alt sir de nume, al admiratorilor necontaminati de calinescianism).<br \/>\nO alta aripa \u00eensemnata a criticii ardelene o alcatuiesc cerchistii sibieni (de la I. Negoitescu si Cornel Regman la Ovidiu Cotrus si Nicolae Balota), anticalinescieni mai temperati sau mai vehementi pentru ca \u00eei obliga lovinescianismul lor fundamental.<br \/>\nEchinoxistii cei mai \u00eendrazneti si mai de calibru, de la Marian Papahagi la Corin Braga, de la Stefan Borb\u00e9ly la Adrian Tudurachi, vor sa iasa din alternativa Lovinescu-Calinescu \u00eenspre un comparatism european al unui stadiu postcalinescian.<br \/>\nQuod erat demonstrandum: ardelenii nici nu vor, nici nu pot sa fie calinescieni. Muntenii si moldovenii, cei mai multi dintre ei, vor sa fie calinescieni, \u00eentretin\u00e2ndu-si cu m\u00e2ndrie iluziile, dar nu stiu ca nu pot sa fie, pentru ca a fi calinescian nu e doar o chestiune de talent si histrionism, ci o problema de geniu.<br \/>\nSalvarea noastra a tuturor, doritori sau nedoritori sa fim calinescieni, e ca, la drept vorbind, a fi calinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Calinescu e, oricum, inegalabil si irepetabil, dupa cum ar trebui sa recunoastem cu o bl\u00e2nda resemnare. Asa ca e mai onest si, poate, mai comod sa fii critic ardelean, pentru ca e mai usor realizabil dec\u00e2t sa fii critic calinescian (o utopie).<br \/>\nOricum ar fi spiritul nostru critic \u00een modulatiile lui regionale (ardelean, muntenesc sau moldovean), daca mai pot exista aceste distinctii astazi, o exigenta si o confruntare sunt inevitabile: sa fim demni de posteritatea lui G. Calinescu, zeul nostru tutelar.<br \/>\nNoua istorie literara nu se poate face fara recunoasterea acestei suveranitati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E un fapt evident \u00een istoria literaturii ca G. Calinescu si ardelenii sunt diferit \u00eenzestrati afectiv si deosebit echipati intelectual pentru critica, p\u00e2na la a fi perceputi \u00eentr-o opozitie radicala \u00een modul de a \u00eentelege spiritul critic. Critica literara e, \u00een primul r\u00e2nd, o problema de exprimare a unui gust estetic, iar exprimarea e, necesarmente,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-umorul-si-ardelenii-schita-unei-idei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">G. Calinescu, umorul si ardelenii (schita unei idei)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9466,6240,30,9464,3823,9465],"class_list":["post-16816","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-adrian-tudurachi","tag-corin-braga","tag-g-calinescu","tag-marian-papahagi","tag-mircea-zaciu","tag-stefan-borbely"],"views":2560,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16816","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16816"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16816\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16816"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16816"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16816"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}