{"id":16814,"date":"2013-10-12T14:57:18","date_gmt":"2013-10-12T12:57:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16814"},"modified":"2013-10-12T14:57:18","modified_gmt":"2013-10-12T12:57:18","slug":"inventarea-tenisului-59","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-59\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (59)"},"content":{"rendered":"

\u00cen urma \u201eaventurii\u201c pariziene, Bad Big Boy McEnroe este mai bogat nu doar cu c\u00e2teva mii de dolari sau cu c\u00e2teva sute de puncte ATP, ci si cu un alt gen de experienta. \u00centre altele, el are \u00een posesie o cupa de Grand Slam, chiar daca una cucerita la patru m\u00e2ini, alaturi de prietena lui de Port Washington, Mary Carillo.<\/strong> <\/em>
\nLondra nu-l da pe spate pe iancheu, \u00eensa faptul ca acolo se vorbeste o limba asemanatoare cu idiomul nativilor din Douglaston, New York, \u00eei insufla pustiului roscovan parca si mai mult tupeu. El locuieste \u00eentr-un apartament de patru camere la Earl’s Court, fireste, departe de Wimbledon, \u00eentr-un cartier modest si, \u00een plus, \u00eemparte locatia cu alte trei sperante ale sportului alb. De data aceasta exista ceas desteptator…
\nBritanicii se dovedesc mai culanti cu tenismenii care disputa calificarile tabloului masculin de simplu: saizeci de dolari pe zi. John nu ezita sa se \u00eenscrie. Antrenamentele si partidele oficiale de dinaintea turneului propriu-zis au loc la Roehampton, pentru protejarea gazonului de la All England Club. McEnroe nu agreeaza cine stie ce suprafata verde, dar macar stie despre ce este vorba. El participase \u00een doua r\u00e2nduri la Campionatele Nationale de Juniori ale Statelelor Unite de la Tuscaloosa, Alabama. Tragerea la sorti \u00eel avantajeaza, caci t\u00e2narul american \u00eel elimina \u00een doua seturi pe Christophe Roger-Vasselin, \u00een trei manse dure pe germanul Uli Marten, apoi are nevoie de alte trei seturi pentru a-l \u00eenvinge pe compatriotul lui Roger-Vasselin, Gilles Moretton, pe care-l stia din competitia de juniori Orange Bowl. Ultimul meci se disputa \u00een conditii extrem de precare, caci ploua la Roehampton, dar oficialii nici vorba sa opreasca partida. Johnny se impune \u00eentr-un meci mai cur\u00e2nd de polo dec\u00e2t de tenis… Dupa acea \u00eenclestare, McEnroe \u00eesi permite o bere pentru a sarbatori succesul, una pe care o da pe g\u00e2t dintr-o suflare, pentru a se str\u00e2mba apoi cu dezgust: \u201eCe gust are mizeria asta si mai e si calda! Oamenii astia sunt smintiti, nu gluma…\u201c
\nDe vreme ce se calificase pe main draw, elevul lui Tony Palafox \u00eesi putea permite un apartament mai de Doamne-ajuta, la hotelul Cunard International, unul dotat inclusiv cu masina de produs ghiata, un adevarat lux \u00een epoca! E-adevarat, nici de aceasta data nu locuieste singur, ci alaturi de doi valorosi tineri tenismeni americani, Eliot Teltscher si Robert Van’t Hof, cunostinte mai vechi ale sale.
\n\u00cen primul tur, John are din nou noroc. Fara sa fie cap de serie (ce naiba, doar ocupa locul 233 mondial!), el da peste Jim Delaney, un american mai \u00een v\u00e2rsta cu vreo sapte-opt ani care gravita \u00een jurul pozitiei 100 ATP de ceva vreme. Dar nu, nu e vorba despre faptul ca s-ar fi \u00eent\u00e2lnit \u00een competitie, ci contactul lor se consumase \u00een plan existential, cel v\u00e2rstnic \u201eadopt\u00e2ndu-l\u201c pe mezin. De fapt, Jim, absolvent la Stanford, primise o \u201emisiune\u201c secreta de la Dick Gould, antrenorul echipei universitare de tenis, astfel \u00eenc\u00e2t viitorul component al team-ului Stanford, McEnroe, sa beneficieze de un sfatuitor si protector la Wimbledon \u00een persoana lui Delaney.
\nJim \u00eesi ia foarte \u00een serios sarcina, \u00eei prezinta lui John orasul, \u00eei indica restaurantele unde se man\u00e2nca ieftin paste si pizza de calitate, \u00eel ajuta sa treaca peste momentele penibile, cum ar fi un tip care se asaza la masa ta \u00eentr-un pub plin de parca te-ar cunoaste de c\u00e2nd lumea (ceea ce Bad Boy nu putea \u00eentelege)! Mai mult, Jim Delaney, activ\u00e2nd de vreo doi ani \u00een circuit, \u00eei cunoaste pe majoritatea jucatorilor, le stie punctele slabe si forte si poate oferi sfaturi extrem de utile junelui \u00eenca neinitiat.
\n\u00cen primul tur, cum aminteam, McEnroe este norocos si se \u00eent\u00e2lneste cu egipteanul Ismail El Shaffei, acum umbra marelui tenismen ce-i \u00eenvingea \u00een urma cu c\u00e2tiva ani doar pe Laver, Borg si… Nastase. Apoi \u00eel elimina usor pe australianul Colin Dowdeswell, pentru ca \u00een turul al treilea sa dispuna de germanul Karl Meiler. Paradoxal, dupa cum \u00eesi aminteste \u00eensusi John McEnroe, faptul de a juca pe tabloul principal chiar la turneul-turneelor, Wimbledon, nu coincide pentru roscovanul newyorkez cu revelatia asteptata a unor super-campioni. Nici primii trei adversari, nici americanul Sandy Mayer, eliminat \u00een optimi, nu-l impresioneaza pe Bad Guy. Johnny chiar \u00eesi spune \u00een barba: \u201eOri tipii astia nu sunt chiar asa de buni cum am crezut eu, ori ma dovedesc eu mai valoros dec\u00e2t ei\u201c. \u00cen schimb, \u00een sferturi de finala, John da peste Phil Dent, cel care-l \u00eenvinsese cu doua saptam\u00eeni mai devreme la Roland Garros, iar australianul, recent semifinalist la Paris, este facut din cu totul alt aluat…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen urma \u201eaventurii\u201c pariziene, Bad Big Boy McEnroe este mai bogat nu doar cu c\u00e2teva mii de dolari sau cu c\u00e2teva sute de puncte ATP, ci si cu un alt gen de experienta. \u00centre altele, el are \u00een posesie o cupa de Grand Slam, chiar daca una cucerita la patru m\u00e2ini, alaturi de prietena lui… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (59)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16814","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1162,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16814","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16814"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16814\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16814"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16814"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16814"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}