Poate ca pledoaria mea pentru achizitionarea, de catre muzee, a dresurilor, gumarilor, strecilor, helancilor, deloanelor, ciocatelor, saharienelor, gecilor de tot felul, colantilor, botoseilor, bikinilor, tenisilor, baschetilor, adidasilor, sepcilor, tricourilor, maiourilor, camasilor, fustelor, rochiilor, paltoanelor, blanurilor, canadienelor si a celorlalte obiecte vestimentare din anii regimului comunist nu v-a facut sa credeti ca as fi, pe de-a-ntregul, un obsedat al necesitatii unui muzeu al costumului \u2013 desi, da, avem nevoie si de un asemenea muzeu (colectia Adinei Nanu, \u00eengrijita de Unda Popp, este, din pacate, urgisita de lipsa unui spatiu adecvat pentru depozitare \u2013 nemaivorbind de unul pentru expunere!; colectia lui Adrian Silvan Ionescu, precum si alte colectii private \u00eempartasesc aceeasi soarta). Recent, un cuplu de tineri casatoriti privea cu ne\u00eencredere niste oameni din generatia mea, care le povesteau cum se trezeau mamele cu noaptea \u00een cap, atunci c\u00e2nd se presupunea ca alte familii dorm \u00eenca, pentru a pune la fiert scutecele bebelusilor; si asta se \u00eent\u00e2mpla cu doar 25 de ani \u00een urma. Greu de imaginat, pentru cineva care cumpara pemparsi de la farmacia din coltul blocului, deschisa permanent, cum se \u00eengrijeau copilasii \u00een \u201eepoca de aur! \u00cesi mai aduce multa lume aminte \u2013 ca tot am adus vorba despre bebelusi \u2013 despre cum aratau carucioarele sau, \u00een cazurile fericite, landourile? Poate ca mai pot fi zarite prin fotografii, dar ar fi bine daca am avea c\u00e2teva obiecte de acest fel, \u00een depozitele muzeale. C\u00e2t despre fotografii\u2026
\nA disparut recent dintre noi Mihai Oroveanu. \u00cei vom duce, foarte multi ani de zile lipsa \u2013 cei mai tineri, poate, fara sa o stie. Cu bonomia lui, cu vesnica lui bombaneala si aceeasi vesnica autoironica chicoteala, cu istoriile si istorisirile sale, din alte lumi si din alta lume, de la cei pe care i-a mostenit, p\u00e2na la cei pe care i-a cunoscut, din aventuroasa lui existenta, balansata \u00eentre sport si arta, acest om a fost, pentru mine cel putin, \u00eenainte de orice, un mare muzeograf, si un constructor de institutii si modele. A reusit sa constituie si sa instituie (\u00eentre altele, pe care nu le mai amintesc aici \u2013 desi, cu siguranta, Mihai Oroveanu merita sa fie omagiat fara rezerve si pe \u00eendelete) Muzeul National de Arta Contemporana, beneficiind, e adevarat, de sprijinul neconditionat al premierului Adrian Nastase. Dar marea lui pasiune, fotografia, a ramas fara adapostul pe care si l-a dorit at\u00e2t de mult si pentru care avea pregatita o uriasa colectie, de o inestimabila valoare, plus un concept muzeografic original. Muzeul fotografiei a ramas un proiect generos, dar un proiect pierdut, odata cu mintea sa. Poate ca, vreodata, se vor gasi niste oameni cu putere de decizie si cu responsabilitate \u00een decizie care sa \u00eenteleaga importanta unui asemenea demers, pentru istoria nationala. Traim \u00eentr-o epoca a vizualului \u2013 si asta nu de acum, ci de mai bine de un secol. M-am bucurat imens sa aflu ca a fost proiectat un muzeu al cinematografiei nationale. Sper ca nu vom uita de ruda mai batr\u00e2na si mai saraca a filmului: fotografia. Desigur, acum putem pretui maiestria artistica a pionierilor Carol Popp de Szathm\u00e1ri, Franz Duschek, Andreas D. Reiser sau Franz Mandy, ori pe cea a urmasilor lor \u00eentr-ale profesiei, Duschek \u2013 fiul, Ioan Spirescu ori Gustav Waber. Dar suntem fermecati, mai ales, de operele lui Iosif Berman, Willy Pragher, Nicolae Ionescu sau Inge Morath. Ei bine, multe dintre acestea se afla \u00een colectia lui Mihai Oroveanu, alaturi de alte zeci de mii de imagini, de o valoare inestimabila, pentru ca ele sunt marturia unui secol \u00eentreg din istoria recenta a Rom\u00e2niei.
\nDar, dincolo de fotografiile realizate de profesionisti, exista fara \u00eendoiala \u00een casa fiecaruia dintre noi poze de demult. Probabil ca nici nu mai recunoastem toate persoanele din fotografii, dar ele pot deveni uneori mai pretioase pentru o tara \u00eentreaga dec\u00e2t pentru o persoana, fie aceea chiar si proprietarul ei. Din aceasta perspectiva, nu pot dec\u00e2t sa salut initiativa remarcabila a Muzeului National de Istorie a Rom\u00e2niei de a sustine integrarea si a tarii noastre \u00een proiectul demarat de europeana (care, la r\u00e2ndul ei, a preluat o initiativa a Universitatii Oxford), pentru crearea unui imens fond documentar continental referitor la Primul Razboi Mondial. Asadar, daca aveti fotografii dat\u00e2nd din perioada primei mari conflagratii (francezii \u00eel numesc si acum \u201eMarele Razboi\u201c), intrati pe situl de internet www.europeana1914-1918.eu\/ro si veti afla cum puteti sa contribuiti, ca niste cetateni ai Rom\u00e2niei, la acest mare proiect european. \u00censotiti-le de imaginile unor obiecte pe care le mai aveti \u00een casa si care dateaza din acea perioada. Totul va fi numerizat si va intra \u00een aceasta mare colectie europeana. Si nu uitati de povestile ramase de la bunici si strabunici! E nevoie si de ele, pentru ca ele sunt parte a patrimoniului cultural imaterial (istoria orala, \u00een acest caz). Si, poate ca asa se va trezi si interesul muzeelor de istorie din Rom\u00e2nia de a aduna ce se mai poate din ceea ce a mai ramas.
\nNu pot sa nu \u00eemi aduc aminte de Irina Nicolau, cea care a \u00eencercat sa puna, oarecum sagalnic, asa cum \u00eei era felul, o problema extrem de serioasa, aceea a patrimoniului cultural imaterial. Ca sa o citez, \u201ela primul seminar de etnologie, studentii ar trebui sa-si cerceteze familia. Trec\u00e2nd peste stupoare, rezerve si chicoteli, fiecare ar avea de \u00eentocmit arborele genealogic al neamului sau. Operatia devine cu adevarat utila, c\u00e2nd se realizeaza \u00een doi timpi: mai \u00eent\u00e2i, noteaza studentul ce stie, ca sa vada c\u00e2t de putin stie, si apoi completeaza cu ajutorul unui batr\u00e2n. Pus pe h\u00e2rtie, un arbore genealogic te face sa te simti mai bogat, mai sigur pe tine. Un scriitor francez contemporan, al carui arbore genealogic \u00eembunatatit \u00eenregistreaza faimoase nume de familii europene, pretinde ca a fi nobil \u00eenseamna sa cunosti numele stramosilor tai. Pentru a sti cum li s-au numit stramosii, nobilii tin demult socoteli. Pomelnicele taranilor, \u00eentr-un fel, realizau acelasi lucru: Ion, Ion, Vasile, Maria, Ion\u2026 Pe cei uitati la pomeniri taranii \u00eei \u00eempacau, o data pe an, cu o coptura de aluat numita uitata. Doar noi, cei care nu suntem nici nobili, nici tarani, lasam cu neglijenta \u00een urma puzderie de stramosi uitati. s\u2026t Va invit sa facem \u00eempreuna un exercitiu de anamneza, sa urcam fiecare cu g\u00e2ndul \u00een rasparul neamului lui\u201c. Tot Irina Nicolau a fost cea care a initiat, acum mai bine de 15 ani, Grupul de actiune culturala FURNICA. Unul dintre scopurile acestuia a fost acela de a str\u00e2nge \u201eautobiografii\u201c, scrise sau imprimate. Acum \u2013 am aflat \u2013, au aparut tineri care se ofera, pentru o suma destul de modica, sa \u00eei interogheze pe batr\u00e2nii unor familii cu privire la istoriile lor, sa redacteze amintiri de familie, pe care sa le ofere, apoi, celor prea ocupati ca sa si le redacteze singuri. Poate ca si aceste albume vor ajunge, odata, la vreun muzeu local, marturisind despre vremuri trecute; nu de doamne si domnite, ci de cei care ne-au fost parinti, bunici si strabunici, si pe care riscam sa \u00eei uitam\u2026
\nMuzeul pe care l-am vizitat la Li\u00e8ge are grija de toate aceste lucruri care, si la ei, ca si la noi, risca sa se piarda ireversibil. Asadar, daca aveti drum prin Belgia, va invit sa nu evitati Muzeul Vietii Valone. Veti dob\u00e2ndi, poate, o alta perspectiva despre ce ar putea sa fie un muzeu al vietii rom\u00e2nesti, de undeva, de pe la noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poate ca pledoaria mea pentru achizitionarea, de catre muzee, a dresurilor, gumarilor, strecilor, helancilor, deloanelor, ciocatelor, saharienelor, gecilor de tot felul, colantilor, botoseilor, bikinilor, tenisilor, baschetilor, adidasilor, sepcilor, tricourilor, maiourilor, camasilor, fustelor, rochiilor, paltoanelor, blanurilor, canadienelor si a celorlalte obiecte vestimentare din anii regimului comunist nu v-a facut sa credeti ca as fi, pe de-a-ntregul,… Cite\u0219te mai mult »Un exemplu din Valonia (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16812","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1145,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16812","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16812"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16812\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16812"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16812"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16812"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}