{"id":1681,"date":"2010-03-04T09:05:30","date_gmt":"2010-03-04T07:05:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1681"},"modified":"2011-04-19T13:03:52","modified_gmt":"2011-04-19T11:03:52","slug":"colacelul-de-grasime","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/colacelul-de-grasime\/","title":{"rendered":"Colacelul de grasime"},"content":{"rendered":"
\n

Cartea romaneasca<\/strong><\/p>\n

Elena Vladareanu, spatiu privat: a handbook,<\/em> cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2009, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Cu patru ani in urma, coment\u00e2nd un volum de versuri (ratat) al Elenei Vladareanu si inscriindu-l intr-un aflux generationist, faceam urmatoarea constatare: \u201ePanoram\u00e2nd scena actualitatii literare, observam o progresiva evidentiere valorica si promotionala a \u00abmilenaristilor\u00bb, iesiti din underground in lumina reflectoarelor si trec\u00e2nd cu dezinvoltura de la statutul de zero social la cel de vedete culturale.\u201c
\nProcesul a devenit si mai vizibil astazi, c\u00e2nd fiecare aparitie editoriala a unei tinere vedete din generatia 2000 e int\u00e2mpinata cu salve critice si artificii speculative, cu elogii nemasurate livrate scriitorilor considerati a fi in trend. Functia disociativa si diferentiatoare a criticii de int\u00e2mpinare pare grav avariata la unii comentatori, a caror evaluare de produs literar se apropie, nepermis de mult, de o reclama nici macar subtila facuta unui autor \u201epe val\u201c. Si ma amuza (amar) sa vad simptomele acestea la un critic de gust si de o brutala exigenta, ca Mihai Iovanel, autorul unei cronici delirante pe marginea celui mai recent volum al Elenei Vladareanu, \u201espatiu privat\u201c.
\nAm spus volum? Am exagerat si eu putin. Fara ilustratiile at\u00e2t de expresive ale lui Dan Perjovschi si fara micile trucuri si gadget-uri tipografice (\u201eLipeste-ti aici fotografia si vei deveni unul dintre elevii mei\u201c, scrie la inceputul unei pagini, si apoi urmeaza un gol salvator), materialul poetic strict si-ar arata imediat precaritatea. Dar, astfel, \u201ecartea-obiect\u201c si \u201ecartea-concept\u201c inflacareaza imaginatia comentatorului nostru, care de-a lungul intregii cronici ne cere sa-l credem pe cuv\u00e2nt: \u201espatiu privat\u201c este \u201ecapodopera conceptuala a poeziei deceniului 1\u201c, de o \u201eunitate conceptuala optimizata literar\u201c, cu totul \u201econtrolat si montat la nuanta\u201c. Evaluarea aceasta, care ar trebui sa consilieze, nu sa ghideze lectura, supraliciteaza emfatic niste versuri care, per ansamblu, nici bune nu sunt, nici ingrozitoare, ci \u201edoar\u201c mediocre; si exclude cu totul interpretarea.
\n\u201eZero interpretare, asta-i ce mi se cere; textele sunt denotative, ce spun, aia sunt\u201c ajunge la un fel de climax hermeneutic M. Iovanel, dar de unul singur, fara cititorul sau eventual interesat de poezie si de critica ei. Sa parcurgem, pentru o rapida edificare, un text din capodopera conceptuala, perfect optimizat literar. Pentru ca nuantele conteaza, ca sa nu ratam vreuna, voi cita intregul poem, cu scuze anticipate pentru disconfortul \u201edenotatiilor\u201c lui: \u201eImaginea mea nu corespunde.\/\/ Vine CELULITA, isi infige m\u00e2inile in ciuful meu si ma da cu capul de oglinda.\/\/ CELULITA: C\u00e2nd ai de g\u00e2nd sa-ti faci abonament la sala? CELULITA (umbl\u00e2nd cu un deget gros pe coapsele mele): Coaja de portocala! Vergeturi! Pune m\u00e2na si vomita! Baga-ti dracului degetul pe g\u00e2t si vomita!\/\/ Usa se da de perete si intra COLACELUL DE GRASIME, COSURILE si PUNCTELE NEGRE, CEARCANELE, CELE 5 KILE IN PLUS, SEBUMUL, PARUL DE PE PICIOARE, DE LA SUBRAT SI DIN ZONA INGHINALA, SPR\u00c2NCENELE SI FIRELE DE MUSTATA, BALONARILE si, in sf\u00e2rsit, SINDROMUL COLONULUI IRITABIL.\/\/ CELE 5 KILE IN PLUS (imbr\u00e2ncindu-ma, eu ma lovesc cu spatele de cabina de dus): Meriti un pumn in ficat pentru fiecare cub de ciocolata m\u00e2ncat in toata viata ta de cacat!\/\/ CELE 5 KILE IN PLUS ma lovesc cu toata forta in zona ficatului.\/ PARUL DE PE PICIOARE, DE LA SUBRAT SI DIN ZONA INGHINALA ajunge in fata mea, dupa ce le-a inlaturat cu un sut pe CELE 5 KILE IN PLUS.\/\/ PARUL DE PE PICIOARE, DE LA SUBRAT SI DIN ZONA INGHINALA (pe un ton insinuant, atention\u00e2ndu-ma cu degetul aratator): Nu ti-a placut durerea, zici?! Cele care nu folosesc depilatorul electric merita sa fie violate!\/\/ COLACELUL DE GRASIME ciripeste: Uite aici un DVD care te va ajuta sa devii sexy.\/\/ \u00abCum sa fii sexy, intre stiinta si arta\u00bb.\/\/ SINDROMUL COLONULUI IRITABIL (cu bl\u00e2ndete): Fata mea, ai tinut post? Dar cu Maria Treben ai incercat? Sa stii ca ajuta.\/\/ CARIILE turuie: Stiu ca stii, asa ca nu mai insist. Dar daca tot stii at\u00e2t de bine, poate imi spui si mie c\u00e2nd o sa incepi sa mergi la dentist\u00a0 cel putin o data la sase luni, c\u00e2nd o sa incepi sa folosesti ata dentara si apa de gura, c\u00e2nd o sa-ti faci detartraj. Si, uita-te la mine, singura tigara pe care o fumezi zilnic a inceput sa se vada.\/\/ imaginea mea nu corespunde.\/\/ sunt un construct.\/\/ sunt un obiect\u201c.
\n\u201eConstructul\u201c e aici (ca si in \u201eOrgasm\u201c) de un enorm umor involuntar, cu o dramatizare inepta a unor componente fizice (dar si stari: balonarile…) ce devin personaje si dialogheaza cu posesoarea lor. Ca si in \u201eFisuri\u201c (2003), dar intr-un mod parca mai penibil, Elena Vladareanu isi biciuieste intruna fantezia poetica pentru a scoate asemenea rezultate. Acolo \u201esexul meu lacom ca o gura\/ pe un c\u00e2mp de zambile\/ acoperit cu testicule de berbeci \u2013 un strat\/ gros de vreo 15 cm.\u201c, aici \u201ePARUL DE PE PICIOARE, DE LA SUBRAT SI DIN ZONA INGHINALA\u201c care \u201eajunge in fata mea\u201c si pune intrebari pe un ton insinuant, atention\u00e2nd \u2013 el, parul \u2013 cu degetul aratator, fac orice altceva dec\u00e2t versuri optimizate literar. Ceea ce se remarca e numai efortul, grosier, de insolitare, alergarea bezmetica dupa cuvinte tari si imagini socante, desprinse fie din sordidul inerent-biologic, fie dintr-o silnica asociativitate. Naturaletea lirica, acel capitol la care Elena Vladareanu exceleaza in \u201ePagini\u201c (2002) si in \u201eeuropa. zece c\u00e2ntece funerare\u201c (2005), e substituita printr-un efort de in-cadrare teoretica si de articulare conceptuala de toata mila. Caci nu sila, ci mila incerci in fata unui asemenea text: unul care nu rateaza, pentru ca nu incearca si nu risca nimic, las\u00e2ndu-se gonflat (balonat?) de un pseudo-curaj al expresiei libere.
\nDin fericire pentru autoare si pentru cronicarii care o promoveaza neconditionat, nu toate poemele din \u201espatiu privat\u201c sunt chiar at\u00e2t de bine controlate si montate… Unele sunt vioaie si aproape inteligente, demont\u00e2nd harnic discursurile publicitare si fac\u00e2nd o mica fixatie deconstructiva pe strategiile de marketing de la IKEA. Casa moderna oferita in sectiune postmoderna de catre producatorii suedezi, adica cei \u201e18 metri patrati. 25 metri patrati. 46 metri patrati. locuinte perfecte. imaginate la milimetru\u201c o fac pe potentiala noastra cumparatoare sa ia o distanta critic-reflexiva fata de mobilul fericirii tuturor. Disidenta, simpatica intotdeauna, se manifesta si in zona de fast-food: \u201eDin farfuria cu m\u00e2ncare colorata imi aleg un fir de sparanghel lung si fara memorie, mi-l v\u00e2r in nas\u201c. Critica parodica si parodia critica nu sunt totusi impinse si mai departe, p\u00e2na la alienarea provocata de chiftelutele de la etaj ori posibila deconstructie a mustarului de pe hot-dog-urile de la parter. Elena Vladareanu a prins acest fir al pierderii eului profund in statisticile oficiale si tot merge pe el intr-un sens si in altul, fac\u00e2nd aceeasi lectie demonstrativa. Mostre: \u201eeu am 27 de ani 1,57 m 55 kg. el are 29 de ani 1,70 m 65 kg. o sa murim am\u00e2ndoi la 71,80 de ani. dar avem 9 sanse din 100 sa murim anual p\u00e2na atunci, el din cauza tutunului, eu din cauza cancerului la s\u00e2n\u201c; \u201eDormi pe spate. Ai 178 cm inaltime si c\u00e2ntaresti 87 kg. De obicei ti-e frig noaptea.\/\/ Dormi pe o parte. Ai 188 cm inaltime si c\u00e2ntaresti 79 kg. Ai umerii lati. Ti-e frig de obicei.\/\/ Pentru un somn mai linistit. Pentru o viata mai confortabila\u201c; \u201esunt in cutia de cereale\/ sunt sweet & crispy & ascult niste pop cehesc\/ vitamina C 85% DZR\/ tiamina 85% DZR\/ fier 85% DZR\/ imi crantanesc dintii de at\u00e2ta sanatate\/ sunt o femeie data in ma-sa. ascult pop cehesc intr-o\/ cutie de cereale.\/ sunt sanatoasa & 100% biodegradabila\u201c.
\nCu mai mult interes (pentru cititor) ar fi putut evolua \u201eproduct description\u201c, unde se pagineaza un portret-robot al unei tinere de etnie roma. Dar unde stereotipiile si cliseele majoritatii fac numai negru, Elena Vladareanu vede numai alb: \u201estiu sa citesc. pot sa ma iscalesc.\/ ma declar clinic sanatoasa.\/ declar pe propria raspundere ca nu am practicat niciodata prostitutia.\/ declar pe propria raspundere ca nu consum substante interzise.\/ nu fur. nu am furat niciodata.\/ ma spal zilnic. de doua ori pe saptam\u00e2na fac baie generala\u201c. Poemul curge in acest fel linistitor, p\u00e2na la finalul evident fortat, lipit, suger\u00e2nd pogromuri trecute si viitoare: \u201ecel mai frica imi e de camera ascunsa si de macelarii\u201c. Orice valoare (morala, spirituala, religioasa) poate fi si trebuie deconstruita, nu insa si valorile inatacabile ale corectitudinii politice. La fel de previzibil ideologic si inconsistent literar e textul urmator, \u201efat\u201c. Statistica este acum pusa la lucru de partea majoritatii, impotriva minoritatii. Conflictul nu mai e intre eul sufocat, caut\u00e2ndu-si un spatiu privat, si cifrele in care se vede mereu topit; ci intre Obezul-victima si agresorii ingusti, apostoli ai Normalitatii: \u201eobezitatea contribuie la incalzirea globala.\/ incalzirea globala contribuie la cresterea numarului\/ de calculi renali.\/ lumea nu are nevoie de voi!\/ obezul consuma mai multa m\u00e2ncare si mai mult com-\/ bustibil pentru a se deplasa\/ dec\u00e2t o fiinta umana:\/ obezul necesita 2960 de calorii, cu 18% mai mult\/ dec\u00e2t o fiinta umana\u201c. Iata cum COLACELUL DE GRASIME a iesit din baia unde ciripea alaturi de PARUL DE LA SUBRAT si de BALONARI (sa pastram verzalele autoarei), pentru a deveni, de unul singur, o problema globala.
\nUn text mai pasabil e cel care proiecteaza in termeni comerciali, de thrill la un film vazut la Mall, drama fetei obligate la incest de un odios papa Fritzl. Dar singurul poem realmente onorabil din \u201espatiu privat\u201c este cel care, incep\u00e2nd cu \u201ein fiecare casa…\u201c, pierde totusi la final puncte, prin aceeasi efuziune demonstrativa a autoarei: \u201ein fiecare casa exista c\u00e2te un colt din ala in care nu ai\/ cum sa ajungi.\/ in care nu intra nici peria subtire si ascutita a aspiratorului, nici v\u00e2rful maturii.\/ scame, fire lungi de par, p\u00e2nze de paianjen translucide,\/ rotocoale de praf,\/ c\u00e2te o agrafa de prins foile si-un elastic de par, bucatele\/ de h\u00e2rtie. un paianjen. toate astea sunt acolo, cu viata\/ lor proprie. cu orizontul lor de asteptare.\/ tot ce vreau sa uit si nu pot e ghemuit acolo, intre\/ dulapul de haine si perete.\/ de obicei, ma port ca si cum coltul asta nici n-ar\/ exista. de obicei, nu socotesc\/ c\u00e2te bacterii se aduna acolo, c\u00e2ti germeni patogeni,\/ nu ma g\u00e2ndesc ca ascunsa in praf sta pitita hepatita c,\/ astept\u00e2nd momentul potrivit sa-mi sara la g\u00e2t.\/ nu e casa mea din reviste. e tot ce pot spune acum\u201c.
\nIn apoteoza cronicii lui pe marginea acestui biet volumas, colegul de breasla Mihai Iovanel sarea de la concluzii, la renuntari personale: intruc\u00e2t versurile Elenei Vladareanu \u201ece spun, aia sunt\u201c si ii pretind \u201ezero interpretare\u201c, el isi va da demisia din \u201ecalitatea de critic interesat de poezia douamiista\u201c.
\nKeep walking, Miky Boy!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea romaneasca Elena Vladareanu, spatiu privat: a handbook, cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2009, 80 p. Cu patru ani in urma, coment\u00e2nd un volum de versuri (ratat) al Elenei Vladareanu si inscriindu-l intr-un aflux generationist, faceam urmatoarea constatare: \u201ePanoram\u00e2nd scena actualitatii literare, observam o progresiva evidentiere valorica si promotionala… Cite\u0219te mai mult »Colacelul de grasime<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1292,1291,323,3494,1290,1293],"class_list":["post-1681","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-europa-zece-cantece-funerare","tag-dan-perjovschi","tag-elena-vladareanu","tag-mihai-iovanel","tag-spatiu-privat-a-handbook","tag-versuri-2000"],"views":2633,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1681","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1681"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1681\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1681"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1681"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1681"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}