{"id":16806,"date":"2013-10-12T14:48:41","date_gmt":"2013-10-12T12:48:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16806"},"modified":"2013-10-12T14:48:41","modified_gmt":"2013-10-12T12:48:41","slug":"in-transee","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-transee\/","title":{"rendered":"In transee"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi \u00een dialog cu Catalin Olaru<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Filmul \u201eTaxidermia\u201c, al regizorului maghiar Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi, nareaza, prin perspectiva a trei generatii, istoria Ungariei de la cel de-al Doilea Razboi Mondial p\u00e2na \u00een prezent.\u00a0 O combinatie de comedie neagra si horror, \u201eTaxidermia\u201c a fost prezentat \u00een sectiunea Un Certain Regard, la Cannes si i-a adus regizorului un premiu la TIFF-ul clujean. Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi a c\u00e2stigat p\u00e2na \u00een prezent, \u00een cariera sa, 26 de premii, la festivaluri de film europene si americane \u2013 \u00eensa ultimii ani au fost, se pare, extremi de dificili, \u00eentr-un context neprielnic pentru cinematografie. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Catalin Olaru<\/strong><em>:<strong> \u00cen urma cu sapte ani, ai c\u00e2stigat premiul pentru cel mai bun regizor la TIFF cu filmul \u201eTaxidermia\u201c. Anul acesta, ai revenit ca membru \u00een juriul sectiunii competitionale. Care este diferenta \u00eentre Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi din 2006 si Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi, cel din 2013?<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi:<\/strong> Au trecut sapte ani, timp \u00een care n-am mai putut sa lucrez la niciun film la fel de ambitios. Pentru aceasta situatie, exista mai multe explicatii. Aveam \u00een plan sa realizez un film cu un buget extrem de generos. Din pacate, odata cu \u00eenceputul crizei economice, cinematografia din Ungaria a disparut de pe harta. Din fericire, am reusit sa regizez doua filme experimentale, lucru de care, \u00een conditiile date, sunt deosebit de m\u00e2ndru. Am crezut ca, dupa \u201eTaxidermia\u201c si dupa premiul primit la Festivalul International de Film Transilvania, \u00eemi va fi mai usor sa gasesc finantare pentru proiectele mele. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat deloc asa. Cred ca goana dupa fonduri reprezinta cel mai ingrat aspect al muncii unui regizor. \u00cen concluzie, diferenta dintre Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi de acum sapte ani si eu, cel de acum, e ca am ajuns sa ma simt ca un soldat care a trecut printr-un razboi foarte \u00eendelungat, cu batalii multe si \u00eenversunate. Partea buna e ca am supravietuit, ca \u00eenca lucrez, ca \u00eenca sunt un cineast. Recunosc, \u00eensa, ca ultimii sapte ani au reprezentat o lectie foarte dura pentru mine.<\/p>\n<p><strong>C.O.: <em>Te-a ajutat \u00een vreun fel aceasta experienta?<\/em><\/strong><br \/>\n<strong>G.P.:<\/strong> Nu stiu, ram\u00e2ne de vazut. Cred ca am iesit din acest razboi mai puternic. Nu mai sunt regizorul t\u00e2nar de altadata, care crede ca poate realiza orice \u00eesi propune. Cunosc acum limitele care ni se impun. Sunt mai precaut, \u00een consecinta sunt mai eficient. Stiu ceea ce pot face si stiu cum s-o fac. \u00cemi cunosc mai bine meseria, stiu mai bine ce trebuie sa faca fiecare membru dintr-o echipa de filmare. Sunt mai puternic, dar, \u00een acelasi timp, poate ca sunt aproape de capatul puterilor. Om trai si om vedea!<\/p>\n<p><strong>C.O.: <em>Filmul tau \u201eFinal Cut \u2013 Ladies and Gentlemen\u201c poate fi interpretat ca un protest fata de sistemul national de finantare a productiilor cinematografice din Ungaria. S-a mai schimbat ceva de anul trecut? <\/em><\/strong><br \/>\n<strong>G.P.:<\/strong> Nu s-a schimbat absolut nimic. De trei ani \u00eencoace, avem un nou centru cinematografic. Dupa acesti trei ani, a devenit evident ca aceasta fundatie se confunda cu directorul ei. E o procedura care nu are nimic \u00een comun cu democratia. \u00cen componenta centrului nostru nu intra oameni din industrie \u2013 nu intra regizori, nu intra producatori. Fondul cinematografic din Ungaria poarta acum un singur nume: Andrew Vajna. Acesta s-a \u00eentors din Statele Unite ale Americii, tara \u00een care a emigrat la v\u00e2rsta de cinci ani. Capitalist pur-s\u00e2nge, a facut \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t nicio decizie nu se ia daca el nu este de acord. Totul trece prin el. Se fac doar filmele care \u00eei sunt lui pe plac. Daca nu-i sur\u00e2de vreun proiect, asta e! Fara comisii, fara consultari. E un sistem autocratic si antidemocratic condus de un om a carui experienta nu-l califica pentru pozitia pe care o ocupa. America e o lume cu totul diferita, care functioneaza dupa cu totul alte reguli. Cinematograful european e alta m\u00e2ncare de peste.<br \/>\n\u00cen plus, e foarte greu sa \u00eentelegi cum g\u00e2ndeste Vajna. Nimeni nu stie ce e \u00een capul lui. \u00cen primii doi ani de mandat, nu s-a facut niciun film. P\u00e2na \u00een prezent, desi avem mai multe filme, nu avem nici macar o singura premiera. Din acest punct de vedere, perioada \u00een care am lucrat la \u201eTaxidermia\u201c \u00eemi pare ca e o epoca de aur a noii cinematografii nationale: p\u00e2na \u00een 2008, se faceau 20-25 de filme pe an! Stiu ca si \u00een Rom\u00e2nia sistemul e perfectibil, \u00een cel mai bun caz. \u00cen Ungaria, \u00eensa, avem parte de cel mai prost sistem posibil, cinic si dictatorial.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi \u00een dialog cu Catalin Olaru &nbsp; Filmul \u201eTaxidermia\u201c, al regizorului maghiar Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi, nareaza, prin perspectiva a trei generatii, istoria Ungariei de la cel de-al Doilea Razboi Mondial p\u00e2na \u00een prezent.\u00a0 O combinatie de comedie neagra si horror, \u201eTaxidermia\u201c a fost prezentat \u00een sectiunea Un Certain Regard, la Cannes si i-a adus regizorului&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-transee\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">In transee<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9461,9460,9459,2586],"class_list":["post-16806","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-taxidermia","tag-filme-la-cannes","tag-regizorul-gyorgy-palfi","tag-tiff"],"views":1173,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16806","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16806"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16806\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16806"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16806"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16806"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}