Lumea festivaliera are de toate: premonitii, certitudini, multe date peste cap, banuieli, deziluzii, surprize c\u00e2t casa. Este si normal, c\u00e2nd la mijloc sunt at\u00e2tea filme, dar si at\u00e2ti ochi care nu \u00eentotdeauna vad acelasi lucru. Mai exista, orice s-ar spune, si calcule. Criticii, spectatorii (cu exceptia celor apatici, blazati, \u201esa c\u00e2stige cine o c\u00e2stiga, tot aia e\u201c) se dau \u00een v\u00e2nt dupa astfel de jocuri. Si, uneori, v\u00e2ntul bate de unde trebuie, \u00eenc\u00e2t, p\u00e2na la un punct, p\u00e2na \u00eentr-o zi, mai exact, totul pare de neclintit. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een actuala editie (reamintesc, aniversara, a 70-a) cu filmul lui Stephen Frears \u201ePhilomena\u201c, a carui protagonista este marea, imensa, cum zic francezii, actrita Judi Dench. La bursa criticii a fost mereu pe primul loc. Si publicul i-a dat toate voturile, amanunt deloc de neglijat. Desi considerat un festival elitist, prin optiuni, prin provocarile sale, Venetia \u00eesi deschide portile spectatorilor, carora le sunt destinate proiectii speciale, repetate, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla la Cannes. Anul acesta a crescut enorm numarul biletelor v\u00e2ndute, spre bucuria organizatorilor, care au instituit si un fel de acreditare pentru cinefili, un abonament, \u00een virtutea caruia primesc un badge special, purtat cu multa m\u00e2ndrie. Asadar, mai toata lumea a mizat pe Frears si Judi Dench. Nu m-a mirat sa aflu ca acesti oameni au aplaudat frenetic la sf\u00e2rsitul proiectiei, dar sa faca acelasi lucru o sala, si \u00eenca cea mai mare, ocupata p\u00e2na la ultimul scaun de critici, personaje care nu se lasa impresionate cu una, cu doua, chiar ca se \u00eenscrie \u00een categoria exceptiilor. Judi Dench etalase pe ecran \u00eentreaga sa arta de a portretiza o femeie greu \u00eencercata de viata, dar care mai are puterea sa se minuneze de maruntele bucurii pe care i le mai poate scoate \u00een cale \u00eent\u00e2mplarea. Nu si-a pierdut ingenuitatea, candoarea, de aceea este \u00een stare sa ierte. T\u00e2nara, foarte t\u00e2nara, Philomena fusese exilata \u00eentr-o manastire din teribila Irlanda catolica a anilor ’50, pentru a ispasi pacatul unei iubiri \u00een urma careia a adus pe lume un baiat. Nu va avea dreptul sa-l vada dec\u00e2t o ora pe zi. \u00cen cele din urma copilul \u00eei va fi smuls cu brutalitate de preacuvioasele maici si dat \u00een adoptie unei familii din America, \u00een fapt v\u00e2ndut, contra sumei de 1.000 lire sterline. Imaginile cruzimii morale aplicate \u00een numele Domnului sunt cumplite. Femeia a \u00eencercat zadarnic sa dea de urmele fiului. Dupa o jumatate de secol, un ziarist somer, Martin Sixsmith, \u00eesi propune sa cerceteze cazul real, scrie o carte care atrage atentia lui Frears. Regizorul si-l ia coscenarist, coproducator si interpret pe actorul Steve Coogan. Asa \u00eencepe aventura acestui film rascolitor, o calatorie \u00een cautarea celui pierdut. Finalmente, experienta Philomenei si a investigatorului devine una jubilatoare. Acesta este sentimentul cu care ne despartim de Judi Dench, mama \u00eempacata cu sine, dupa ce a aflat ca fiul sau ajunsese om mare, \u00eemplinit, respectat, chiar daca era gay. Spun \u201echiar daca\u201c, pentru ca vestea va fi primita cu \u00eentelepciune si umor. Judi Dench, admirabila vazuta si de aproape, cu parul alb, asortat cu rochia alba si ea, a cunoscut-o pe adevarata Philomena: \u201eNe-am \u00eent\u00e2lnit de vreo patru-cinci ori, astazi este o femeie de 80 de ani de o mare vivacitate, avem acelasi simt al umorului (…) nu se poate supravietui fara el\u201c. Cineastul marturisea la conferinta de presa speranta sa ca filmul va fi vazut de papa Francesco: \u201eSunt putin anxios, papa mi se pare o persoana remarcabila, un om bun, sunt curios sa vad ce va face. Eu sunt evreu si nu am nicio educatie religioasa. Povestea se \u00eencheie \u00een Anglia lui Tony Blair, care avea sa ne dezamageasca.(…) M-ati \u00eentrebat daca filmul este despre o pierdere sau despre un act de acuzare a Bisericii. \u00cenca mai stau sa ma g\u00e2ndesc. Nu stiu\u201c. \u00cen 2006, Stephen Frears venea la Venetia cu \u201eThe Queen\u201c, filmul care i-a adus lui Helen Mirren Cupa Volpi. Nimeni nu se \u00eendoia ca, de data aceasta, ea va fi din nou \u00een m\u00e2inile unei actrite britanice. Nimeni, dar chiar nimeni, nu vedea o concurenta de anvergura lui Judi Dench. De aceea, probabil, una dintre surprizele-record ale ultimilor ani ai Mostrei a fost optiunea pentru Elena Cotta, despre care am scris \u00een numarul trecut. P\u00e2na la urma ne-am \u00eempacat cu ideea unui Leu de aur ramas acasa. Dar si Cupa Volpi… Se pare ca nu am tinut suficient de mult seama de c\u00e2teva amanunte matematice: editie aniversara, apoi \u00eemplinirea a cincisprezece ani de c\u00e2nd Leul de aur nu mai ramasese acasa, de la \u201eCosi ridevano\u201c al lui Gianni Amelio. Venise timpul re\u00eentoarcerii. Pe urma, un detaliu din afara matematicii, dar de luat \u00een calcul: un presedinte de juriu italian, \u00een persoana lui Bertolucci. Ar mai fi ceva: Venetia nu a dat niciodata cea mai \u00eenalta atentie documentarului de lung metraj, nu l-a selectionat dec\u00e2t \u00een sectiunile paralele, spre deosebire de omologul de pe Croazeta, care i-a acordat chiar si un Palme d’Or (ce-i drept, pentru prima oara dupa cincizeci de ani), fericitul fiind Michael Moore, \u00een 2004, cu \u201eFahrenheit 11\/9\u201c. Anul acesta noul director Alberto Barbera a inclus \u00een competitia oficiala doua exemplare ale genului: \u201eThe Unknown Known\u201c, de Errol Morris (SUA), un portret al fostului secretar de stat Donald Rumsfeld, socotit unul dintre arhitectii razboiului din Irak, si \u201eSacro Gra\u201c al lui Gianfranco Rosi. \u00cen privinta primului film, marturisesc ca, \u00een ciuda evidentului umor al protagonistului (cineva a propus \u00een gluma sa i se ofere premiul de interpretare) m-au speriat unele dintre asertiunile politicianului de mare anvergura care este Rumsfeld. Am \u00eenteles ca exista lucruri, evenimente \u00een societatea contemporana pe care le vezi cu ochii tai, crezi ca le \u00eentelegi, dar \u00een cele din urma \u00eeti dai seama ca esti departe de adevar. \u201eNu avem imaginatia catastrofelor care ni se pot \u00eent\u00e2mpla\u201c, ne-a avertizat el. Mai bine. C\u00e2t despre c\u00e2stigatorul Leului de aur, cineastul italian nascut \u00een Africa, acum 50 de ani, la Asmara, capitala statului Eritreea, si traitor la New York, nu este un nou venit la Venetia. \u00cen 2008 a c\u00e2stigat premiul sectiunii Orizzonti cu \u201eBelow Sea Level\u201c, iar peste doi ani va fi preferatul criticii care \u00eei va acorda premiul Fipresci pentru \u201eEl Sicario, Room 164\u201c, documentar aflat \u00een competitia aceleiasi sectiuni. Ambele filme, realizate unul sub pavilion american, altul italo-francez, spun povestea unor oameni de la marginea societatii, cei traind fara adapost \u00een desertul californian, nu chiar foarte departe de Los Angeles sau traficantii de droguri mexicani din r\u00e2ndul carora a rasarit si ucigasul care se spovedeste pe ecran. Cu \u201eSacro Gra\u201c, cineastul s-a \u00eentors acasa, pentru a ne aduce \u00een fata ochilor o alta lume \u201einvizibila\u201c, locuitorii de pe centura periferica a Romei, Grande Raccordo Anulare (Gra), cea mai extinsa autostrada a capitalei italiene. Putini au considerat-o un spatiu urban care ar merita explorat. Unul dintre ei, peisagistul Nicolo Bassetti, i-a transmis entuziasmul lui Rosi, sedus iremediabil de misterul uitatilor locuitori de pe \u00eentinsul celor 70 de kilometri. Nu avem de a face cu un road movie, ci cu povestile, imaginatia, preocuparile, \u00eenchipuirile, pasiunile, bizareriile fascinante ale unor oameni instalati \u00een jurul giganticului complex rutier.
\nCineastul a stat \u00een preajma lor doi ani, pentru a-i \u00eentelege mai bine. A avut \u00een minte cartea lui Italo Calvino \u201eOrasele invizibile\u201c, cu filosofia ei despre raporturile individului cu locul \u00een care traieste. Grande Raccordo Annulare pare a fi un spatiu magic, propice libertatii oricarui mod de a-ti duce existenta, de la profesorul de botanica dedicat cercetarilor legate de viata larvelor dusmane ale palmierilor, la pescuitorul de anghile pentru care Tibrul nu mai are niciun secret, de la infirmierul mereu pregatit sa sara \u00een ajutorul ranitilor de pe autostrada, la nobilul piemontez, de la Gaetano, actor de fotoromanzi la curvele (cum era sa lipseasca tocmai ele?) ivite, parca, dintr-un film de Fellini. \u201eUn caleidoscop al Italiei contemporane\u201c, l-a definit cineva. Iar despre presedintele juriului, \u00eenflacarat admirator al lui Rosi, s-a spus: \u201eBertolucci a mai \u00eenfaptuit o revolutie\u201c, aluzie la filmul sau \u201ePrima della rivoluzione\u201c. Nu departe de stilul documentaristic, ram\u00e2n\u00e2nd, \u00eensa, \u00een interiorul fictiunii, s-a prezentat si \u201eParkland\u201c, semnat, de altfel, de un cunoscut reporter de investigatii american, Peter Landesman. Titlul evoca celor care nu au uitat ziua de 22 noiembrie 1963 numele spitalului unde avea sa moara cel de al 35-lea presedinte al Statelor Unite, probabil si cel mai iubit.
\nEcranizare a cartii \u201eFour Days in November\u201c de Vincent Bugliosi, filmul reface haosul care a pus stap\u00e2nire \u00een primele ore ale asasinatului, c\u00e2nd \u00eentregul corp medical s-a confruntat cu o \u00eencercare greu de imaginat p\u00e2na atunci, disperarea de a-l readuce la viata pe Kennedy. A fost ambitia producatorului Bill Paxton care, la v\u00e2rsta de opt ani, asistase \u00eempreuna cu tatal sau la discursul presedintelui, sa readuca \u00een memorie tragedia, la \u00eemplinirea a 5 decenii. Fragmente din documentele epocii \u00eentretaie fictiunea. Printre ele, celebrul filmulet al unui amator, (la vremea lui v\u00e2ndut pe bani buni revistei \u201eLife\u201c), cel care surprinde gestul deznadajduit al lui Jackie Kennedy sarind pe capota masinii. Am aflat din postgeneric ca autorul peliculei (interpretat de Paul Giamatti), un modest croitor venit sa salute trecerea presedintelui, nu si-a mai revenit niciodata din socul trait atunci.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lumea festivaliera are de toate: premonitii, certitudini, multe date peste cap, banuieli, deziluzii, surprize c\u00e2t casa. Este si normal, c\u00e2nd la mijloc sunt at\u00e2tea filme, dar si at\u00e2ti ochi care nu \u00eentotdeauna vad acelasi lucru. Mai exista, orice s-ar spune, si calcule. Criticii, spectatorii (cu exceptia celor apatici, blazati, \u201esa c\u00e2stige cine o c\u00e2stiga, tot… Cite\u0219te mai mult »Venetia 2013 (III). Socotelile de acasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-16802","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":874,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16802","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16802"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16802\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16802"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16802"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16802"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}