Fara liste selective de scriitori (lista lui cutare sau Cutarescu! \u2013 am tot auzit si citit \u00een ultimii 15-20 de ani, potrivit spiritului nostru mimetic si importator pe care \u00eel depl\u00e2ngea Ibraileanu, aceasta sintagma p\u00e2na la penibila ei cliseizare), Marian Popa, criticul, eseistul si prozatorul, repovesteste literatura rom\u00e2na dintr-o epoca extrem de complexa, contradictorie si dramatica, situata \u00eentre doua evenimente de rascruce, la fel de tragice si ramase neelucidate p\u00e2na astazi, nu numai \u00een mentalul colectiv, ci si \u00een cartile istoricilor de profesie. Istoria sa beneficiaza nu numai de o perspectiva temporala, ci, as spune, si de una spatiala. Un fel de implicare de la distanta, dintr-un alt spatiu cultural. Caci, cel putin psihologic vorbind, lucrurile se vad altfel de la K\u00f6ln dec\u00e2t de la Bucuresti sau de la Craiova… \u00cen fine, at\u00e2t prin conceptie, c\u00e2t si prin stilul \u00een care este scrisa, \u201eIstoria\u201c lui Marian Popa pare a fi o transpunere \u00een fapt a ideilor lui G. Calinescu din faimosul eseu \u201eIstoria literara ca stiinta inefabila si sinteza epica\u201c, autorul ei fiind, repet, poate cel mai autentic calinescian. Criticul \u00eembina informatia nuda, uneori inexacta, stilul telegrafic de dictionar cu naratiunea de idei, cu observatia psihologica si cu relevarea necrutatoare a trasaturilor caracterologice. Analiz\u00e2nd opera lui Nichifor Crainic, de pilda, Marian Popa scrie referitor la memoriile acestuia: \u201eO intentie disculpativa prezideaza discret memoriile, scrise precis, dar nu arid; un stil barbatesc personal, poate indicat si pentru cei prezumati a decide reomologarea publica. Pe de o parte, Crainic se prezinta pe sine cu filosofia sa constructiva despre lume, pe de alta precizeaza obstacolele \u00eent\u00e2lnite, \u00een genere const\u00e2nd \u00een oameni opusi lui si deci neamului, straini sau autohtoni duplicitari, oportunisti, fara caracter. Viziunea sa asupra vietii e simpla: \u00abcredinta \u00een Dumnezeu si dragostea de tara mea\u00bb. Altminteri, \u00abTimpul terestru e o alternanta de \u00eentuneric si lumina, iar viata o \u00eempletire de durere si bucurie\u00bb. Omul este c\u00e2t optiunile si faptele sale, dar un rol foarte mare are imponderabilul, fatalitatea, ratiunile ascunse\u201c. Aceasta ultima asertiune pare sa explice si sa justifice \u00eensusi comportamentul personajului, caci tot Marian Popa constata: \u201eDin \u00eenchisoare si p\u00e2na la moarte, Crainic a tot sperat sa i se permita si lui o postura de oportunist, deja din 1947 expedia scrisori lui Petru Groza \u00een care \u00eesi exprima dorinta de a contribui la edificarea patriei socialiste…\u201c
\n\u201eUn atacabil invulnerabil: Emil Cioran, apatrid rom\u00e2n antirom\u00e2n\u201c este titlul textului despre autorul \u201eTratatului de descompunere\u201c si al \u201eExercitiilor de admiratie\u201c. El \u00eencepe cu o fraza ce pare continuarea unui discurs \u00eentrerupt: \u201eSi \u00een Rom\u00e2nia se discuta mult \u00een aceasta vreme (suntem la cumpana dintre secolul XX si cel actual \u2013 nota mea) despre Emil Cioran, care este considerat rom\u00e2n pentru a i se blama ipocrit antirom\u00e2nismul\u201c. Eliminarea din \u201eSchimbarea la fata\u201c (editia 1990) a ceea ce Emil Cioran acredita a fi doar c\u00e2teva pagini \u201epretentioase si stupide\u201c, dar care au \u00eensemnat, de fapt, cam un sfert din carte, a fost interpretata \u201edrept autocorectie si act de cainta\u201c. Nu a contat \u00eensa prea mult, lasa sa se \u00eenteleaga Marian Popa, \u00een posteritatea scriitorului si filosofului, care, \u00een februarie 1990, \u00eesi exprima \u00eencrederea \u00een Frontul Salvarii Nationale (\u201eL’Arche\u201c), iar \u00een \u201eLe Nouvel Observateur\u201c, din 28 decembrie 1989, scria: \u201eAm \u00eencredere \u00een Ion Iliescu. Stiam de multa vreme ca el era speranta Rom\u00e2niei\u201c. Marian Popa evoca apoi finalul existentei unui Cioran \u201eafectat spre sf\u00e2rsitul vietii de maladia Alzheimer: un mare noroc pentru un egotist al carui sf\u00e2rsit e greu de imaginat, un dar al genialitatii hazardului. E internat \u00een spital \u00een 1993, unde moare la 20 iunie 1995. S-a bucurat de o slujba religioasa la Biserica ortodoxa rom\u00e2na din Cartierul Latin, la care au participat prieteni, admiratori si gura-casca. Respect\u00e2ndu-se dorinta Simonei Bou\u00e9-Cioran, tovarasa de viata si de posteritate editoriala, nu s-au rostit discursuri, dar n-a lipsit, totusi, caragialescul: Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului, a citit un mesaj regal. Dar Cioran n-a comentat faptul\u201c. Dupa moarte, dosarul sau ideologic din tinerete este reactualizat, rom\u00e2nul fiind din nou acuzat de unii, dar si scuzat de altii (e vorba de cei ce s-au pronuntat public \u00eendeosebi \u00een presa franceza): \u201ePrivit mecanic, cazul ar fi simetric analog unor autocritici venind din partea unor ex-stalinisti, din categoria lui Edgar Morin, dupa care trecutul unui om este clasat, daca el nu recidiveaza si se schimba. Altii observa ca nici C\u00e9line, nici Heidegger n-au retractat nimic si genialitatea lor n-a scazut, opiniile politice nefiind confundabile cu spiritul materializat \u00een arte, filosofie si stiinte: remarca reprezinta la urma-urmelor tot un mod subtil de a-l declasa pe fostul rom\u00e2n si, totusi, de ce? Poate pentru a descuraja posibile influente si exercitii de admiratie viitoare, poate pentru a netezi locul necesar exhibarii unui cioranian nonalogen. Dar toate aceste corectii si contestatii sunt vane si nu dovedesc dec\u00e2t faptul ca decedatul \u00eesi alesese o pozitie inatacabila. De fapt, Emil Cioran se asigurase si postmortem pentru orice soiuri de reconsiderari executate de altii: \u00abIdeea de a avea \u00eentr-o zi biografi te face sa renunti la a mai avea o viata\u00bb\u201c.
\n\u00cen \u201eIstoria\u201c lui Marian Popa o pondere considerabila o au optzecistii. Poate mai mult chiar dec\u00e2t saizecistii, despre care criticul se mai pronuntase. Si nu doar \u00een \u201eDictionarul\u201c din 1977. Mai multe pagini \u00eei sunt rezervate lui Mircea Cartarescu \u2013 \u201enume de familie cu programare postmoderna, fiul unui inginer si activist de partid…\u201c Eseul monografic \u201eMircea Cartarescu: din Berceni \u00een galaxii si retur\u201c este urmat de un aglomerat capitol intitulat \u201eSi altii\u201c ce se deschide cu Traian T. Cosovei si continua cu alti 42 de poeti de toata m\u00e2na, valoric vorbind, dintre care nu lipsesc, \u00eensa, Alexandru Musina, Lucian Vasiliu, Matei Visniec, Ion Bogdan Lefter, Marta Petreu, Mariana Marin etc. \u00cen eseul amintit, criticul reconstituie, implicit, atmosfera psihomorala si spirituala a unei epoci: \u201eAlaturi de altii, Cartarescu a trait \u00een ambianta de studiu si lecturi impregnata de relativitate spirituala distructiva pentru unii, mobilizatoare pentru altii, de formalism si acribie, aplicate deopotriva \u00een viata, filme, lingvistica, folclor si istoria literaturii. Un reflex curent al celor traitori \u00een acest context consta \u00een angajari ludic-ofensive. Cu cunostinta participativa a c\u00e2torva colegi se poate practica producerea de text pornind de la textele stereotipe ale altora \u2013 asadar imitatii cu grade variabile de complexitate, de la sintagmatic p\u00e2na la restructurari polemice de subiecte, ilustr\u00e2ndu-se astfel precaritatea discursului literar \u00een genere si mai ales a celui traditional, din perspectiva modernilor stiutori de tot mai multe si creatori a tot mai putin \u00eentr-un domeniu care ar avea sansa de a supravietui numai daca s-ar schimba \u00een altceva dec\u00e2t este\u201c. Sunt comentate, subliniindu-li-se elementele de noutate, poezia si proza lui Mircea Cartarescu. \u00cen fine, e de retinut portretul acestuia: \u201ePoet al Bucurestilor ca putini altii, un pictor de peisaje cu succes temporar garantat la cititorii care vor avea placerea recunoasterii decorului real al unor \u00eent\u00e2mplari mirobolante, lipsa din vietile lor\u201c, \u201eprozator cu un incontestabil talent de povestitor\u201c, utiliz\u00e2nd multe trucuri care impresioneaza prin lovirea unor tinte pe care nimeni nu le anticipeaza, Cartarescu eseistul nu se ridica la aceeasi \u00eenaltime, fiindca \u201esub raportul organizarii mentale, fie el si ferm sprijinit pe prelucrarea de informatii intermediate, secundarizabile si compilate, discursul non\u2013 si metaliterar nu se poate manifesta postmodern\u201c. \u00cen schimb, diaristul \u00eei apare lui Marian Popa superior at\u00e2t prozatorului, c\u00e2t si poetului si eseistului, jurnalul fiind \u201ecel mai important lucru din viata autorului, dupa propria afirmatie\u201c. Concluzia, dupa excursul \u00een opera (si biografia) lui Cartarescu, e si o judecata de valoare. Ea contine o fina ironie ce \u00eel vizeaza nu doar pe autorul \u201eLevantului\u201c, dar, fireste, \u00een primul r\u00e2nd pe el: \u201eUna peste alta \u2013 un maestru util pentru a ilustra distanta, nu dintre prozatorul onirico-relativist si poetul Cartarescu dotat si cu umor, ci dintre g\u00e2ndire si poezie. Un maestru: o persoana care nu va determina schimbari sufletesti sau de alta natura \u00een jurul lui, adica perfect compatibila cu un premiu Nobel\u201c.
\nAdeseori, ironia ori unda de umor ale criticului \u00eesi au sorgintea \u00eentr-un fapt aparent marunt, dar, de cele mai multe ori, de o surprinzatoare relevanta. Spre exemplu, scriind despre Paul Goma, caruia \u00eei dedica un eseu micromonografic intitulat \u201eNu numai un mic Soljenit\u00een rom\u00e2n\u201c, el scrie: \u201eGoma cheltuie cea mai mare cantitate de puncte de suspensie din proza universala\u201c.
\n\u00cen \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine\u201c a lui Marian Popa e o \u00eentreaga lume de personaje reale si imaginare, un ametitor carnaval cu masti vesele si triste, cu figuri statuare si cu multa caracuda. Este spectacolul vietii literaturii si al vietii literare \u2013 si nu numai literare \u2013 rom\u00e2nesti dintr-o epoca de aproape o jumatate de secol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Fara liste selective de scriitori (lista lui cutare sau Cutarescu! \u2013 am tot auzit si citit \u00een ultimii 15-20 de ani, potrivit spiritului nostru mimetic si importator pe care \u00eel depl\u00e2ngea Ibraileanu, aceasta sintagma p\u00e2na la penibila ei cliseizare), Marian Popa, criticul, eseistul si prozatorul, repovesteste literatura rom\u00e2na dintr-o epoca extrem de complexa, contradictorie si… Cite\u0219te mai mult »Marian Popa, un calinescian anticanonic (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16792","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1130,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16792","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16792"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16792\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16792"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16792"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16792"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}