O polemica aprinsa si-a facut loc de cur\u00e2nd \u00eentre unii dintre colaboratorii revistei LaPunkt si scriitorul Vasile Ernu. Totul a \u00eenceput cu un articol publicat de catre Angelo Mitchievici, intitulat \u201eLenin si nostalgia sau oameni si statui\u201c, \u00een care Ernu este acuzat, pe un ton liric, utiliz\u00e2nd o generoasa paleta de artificii retorice \u2013 de nostalgie leninista. Textul lui Mitchievici este sobru, elegant, elocvent si captivant. Argumentele, \u00een schimb, nu beneficiaza de calitatile anterior enumerate. Sa \u00eencepem cu cel mai important: Mitchievici \u00eei reproseaza lui Ernu faptul ca, inspir\u00e2ndu-se din Slavoj Zizek, doreste \u201erepetarea lui Lenin\u201c, actualizarea acelei parti din mostenirea sa care a fost schitata doar ca potentialitate, nefiind materializata niciodata. Scrie Zizek (citat de Mitchievici): \u201eA-l repeta pe Lenin \u00eenseamna sa recunosti ca \u00abLenin a murit\u00bb, ca decizia lui personala a suferit o \u00eenfr\u00e2ngere, o \u00eenfr\u00e2ngere colosala, \u00eensa sc\u00e2nteia utopica merita pastrata. A-l repeta pe Lenin \u00eenseamna sa vezi diferenta dintre ceea ce Lenin a facut \u00een mod real si aria de posibilitati deschisa de el. A-l repeta pe Lenin nu \u00eenseamna a repeta ceea ce a facut Lenin, ci ceea ce nu a reusit sa faca, posibilitatile pe care le-a omis\u201c.
\nO astfel de punere \u00een problema a leninismului este utopica si periculoasa, sustine Mitchievici. Utopica, pentru ca regimul post-capitalist implementat de bolsevici nu putea conduce\u00a0 dec\u00e2t la o serie pluriperspectivala de esecuri. Periculoasa, pentru ca \u00eencercarea de a decanta elementele functionale si dezirabile din leninism este condamnata sa repete, sub alta forma\/forme si \u00een alt context, insuccesele leninismului istoric. Sunt de acord, dar numai p\u00e2na la un anumit punct. Lenin a fost un semidoct fanatic, dar consecventa si abilitatea aproape incredibila cu care si-a urmarit si transpus \u00een practica idealul este de netagaduit. Sa nu uitam, fara intentia de a le relativiza, \u00eemprejurarile care au facut posibila revolutia bolsevica: coruptia sistemica, cenzura, inegalitatile sociale si economice uriase existente \u00een Imperiul Tarist, at\u00e2t interioare, c\u00e2t si exterioare \u2013 \u00een raport cu Europa occidentala. Rusia secolului XIX era frustrata de \u00eenapoierea cronica si de conditia permanenta de actor secundar, \u00een ciuda statutului militar de invidiat, \u00een ecuatia modernitatii europene. Si, dintr-o data, situatia se schimba cu 360 de grade: Occidentul \u00eensusi devine \u201ematerialist si decadent\u201c, redus la postura de competitor lipsit de speranta al comunismului sovietic. Dincolo de discursul propagandistic oficial, mesajul Rusiei revolutionare (si ulterior staliniste) era acela ca \u00eesi c\u00e2stigase \u00een sf\u00e2rsit, dupa numeroase obstructiuni, locul binemeritat la masa mai marilor zilei. Comunismul sovietic, argumenteaza excelent Claude Lefort, nu poate fi \u00eenteles dec\u00e2t \u201e\u00een orizonturile lumii moderne\u201c (\u201eComplicatia. Recurs asupra comunismului\u201c, Editura Univers, 2002, p. 85); \u00een acelasi timp, comunismul sovietic scurtcircuiteaza modernitatea prin faptul ca impune un model de dezvoltare si de g\u00e2ndire de o noutate radicala, o alternativa totalmente diferita de ceea ce experimentase Europa \u00een ultimele trei secole. Din acest punct de vedere, comunismul sovietic, sustine acelasi Lefort, nu a reprezentat dec\u00e2t o insolita sau atipica forma de modernizare. O modernizare anti-moderna prin exces de zel, dar vom ajunge aici putin mai \u00eencolo.
\nNoutatea exploziva, promitatoare de justitie sociala, pe de o parte, cuplata cu m\u00e2ndria de a dezvolta, \u00een nici doua generatii (cu costuri aferente, umane \u00een primul r\u00e2nd, enorme; dar sa nu uitam ca aceleasi costuri sociale le-a platit Anglia aflata \u00een plin proces de industrializare \u00een prima jumatate a secolului XIX), o infrastructura comparabila cu cea a Occidentului (economia sovietica \u00eenregistra un ritm de crestere anul de 10-11% pe an p\u00e2na la finalul perioadei Hrusciov, \u00eengrijor\u00e2nd vizibil \u201elagarul imperialist\u201c) \u2013 acestea sunt motivele principale pentru care mesajul revolutionar romantic al lui Lenin \u00eensufleteste si astazi. Mai ales pe cineva din fostul spatiu sovietic, areal redus \u00eenca o data dupa implozia Uniunii Sovietice din 1991 la un dureros statut de inferioritate \u00een comparatie cu Occidentul si mai ales cu Statele Unite. Care State Unite nu au ezitat sa umileasca sistematic Rusia \u00een anii 1990 pentru a o face sa \u00eenteleaga, chipurile, cine a c\u00e2stigat Razboiul Rece. Desi raspunsul poate parea unora evident, ideea este ca putem afirma cu mai multa certitudine cine nu l-a c\u00e2stigat: societatile. Nu numai cele occidentale, ci si cele din Asia, Africa sau America Latina.
\nRevenind, Mitchievici sesizeaza atasamentul subiectiv al lui Ernu fata de ce a \u00eensemnat pentru generatia sa Uniunea Sovietica si mitul leninist. Dar nu \u00eenteleg de ce \u201erepetarea lui Lenin\u201c trebuie sa fie una invariabil leninista. De fapt, repetarea lui Lenin este imposibil sa mai aiba loc vreodata pe coordonate leniniste: nu traim \u00een Rusia secolului XIX, unde cenzura, coruptia, analfabetismul si \u00eenapoierea generala alcatuiau, \u00eempreuna cu organizatiile mici si radicale ale nihilistilor (radicalizate tocmai din cauza incapacitatii de a \u00eesi propaga mesajul revolutionar printre taranii apatici si mefienti) un cocktail Molotov. De ce repetarea lui Lenin nu poate fi marxista? \u201ePentru noi comunismul nu este o stare care trebuie creata, un ideal dupa care va trebui sa se ghideze realitatea. Noi numim comunism miscarea reala care suprima starea actuala. Conditiile acestei miscari rezulta din premisele existente (subl. \u00een orig.)\u201c \u2013 scriau Karl Marx si Friedrich Engels \u00een \u201eIdeologia germana\u201c (Editura de Stat pentru Literatura Politica, 1956, p. 32). Nu cumva ne simtim cu totii, \u00een actualul context politic, mai mult sau mai putin, mai rusinati sau mai \u00eendrazneti, mai mult sau mai putin dispusi sa o recunoastem \u2013 comunisti? Acesta este sensul originar al comunismului, nu distorsiunea leninista care i-a fost aplicata si care a fost at\u00e2t de bine sedimentata semantic \u00eenc\u00e2t a acoperit aproape integral semnificatia atribuita conceptului de catre creatorii sai. \u00cen acest fel, daca am \u00eenteles eu bine, sugereaza Ernu sa \u00eel repetam pe Lenin. Adica subversiv si emancipator deopotriva, pe filiera marxista, nu leninista. Social-democratul german Eduard Bernstein, atunci c\u00e2nd a afirmat ca \u201escopul final nu \u00eenseamna nimic, miscarea este totul\u201c, nu facea altceva dec\u00e2t sa traduca \u00een termeni proprii ceea ce Marx si Engels spusesera \u00een citatul de mai sus. Bolsevicii repudiau integral scrierile lui Bernstein, ca si scrierile altui social democrat de marca, Karl Kautsky, care afirmase transant ca socialismul fara democratie este de neg\u00e2ndit si ca masura \u00een care bolsevismul s-a instaurat \u00een Rusia revolutionara este direct proportionala cu reculul autenticelor principii socialiste. Ernu nu face apologia ideii comuniste, obscura, nebuloasa si aflata \u00eentr-un viitor incert si tocmai de aceea irelevant \u2013 ci subliniaza degradarea accelerata a drepturilor sociale \u00eencerc\u00e2nd, cu mijloacele de care dispune, sa inverseze tendinta, sau macar sa o atenueze. Procedeaza utopic? Daca da, atunci, \u00een buna traditie mioritica, ne meritam soarta, aceea de a fi pe zi ce trece subjugati intereselor internationale private, asistate de catre un stat servil, anemic, si care prefera firmiturile cazute de la masa Rosia Montana Gold Corporation dec\u00e2t sa mictioneze \u00eempotriva v\u00e2ntului. \u00cemi cer scuze daca am ultragiat cititorul mai sensibil: \u00eei revine sarcina de a o potrivi mai bine dec\u00e2t mine din vorbe sau condei. Sa nu uitam \u00eensa ca si m\u00e2ncarea de la McDonald\u2019s este atractiv si strident ambalata, dar c\u00e2inii comunitari o evita cu desav\u00e2rsire. C\u00e2nd nu esti sigur de simturile tale, urmareste-ti \u00eentotdeauna nasul, glumea Friedrich Nietzsche. Daca va displace at\u00e2t de mult Marx, haideti sa punem \u00eendemnul lui Nietzsche \u00een practica. De acord? Nietzsche poate fi suspectat de orice, numai de marxism nu.
\nExista doua mari tipuri de lectura a lui Marx, sustine Immanuel Wallerstein (\u201eMarx and History: Fruitful and Unfruitful Emphases\u201c, \u00een Etienne Balibar & Immanuel Wallerstein, \u201eRace, Nation, Class. Ambiguous identities\u201c, Verso, 2002, pp. 125-134). Prima lectura este aceea a lui Marx \u2013 criticul liberalismului, adica a pietei libere si a proprietatii private \u00eentelese prin intermediul intereselor de clasa ale burgheziei, dar pe care aceasta le prezinta ca fiind universale. \u00centr-o lume funciarmente inegala, sustinea Marx, piata libera si proprietatea privata nu \u00eei pot avantaja dec\u00e2t pe cei puternici, pe cei care fac deja jocurile; acestia \u00eei domina pe cei lipsiti de mijloace nu numai material, ci si intelectual. Sa fim seriosi, c\u00e2nd auzim de piata libera, democratie, proprietate, tendinta aproape pavloviana este sa cadem \u00eentr-un extaz necritic si sa fim astfel dezarmati la nivel de vocabular. Mai departe, pastila care ne este de obicei inoculata este aceea a eternului si fascinantului vis american: toti putem ajunge aici, daca muncim mult, suntem devotati, nu scuipam pe jos si nu ne scarpinam \u00een nas, macar \u00een public. Dar realitatea este ca nu putem ajunge pe acelasi palier cu detinatorii privilegiati de resurse, indiferent de natura lor. Daca punem \u00eentr-un bazin de \u00eenot zece rechini si o mie de pestisori aurii, oric\u00e2t de mult s-ar stradui pestisorii, nu vor ajunge niciodata rechini. Nu vor reusi dec\u00e2t sa fie m\u00e2ncati, gratios si sistematic, dupa ce au fost \u00eendoctrinati \u00een prealabil de catre rechini ca fiecare dintre ei poseda si trebuie sa \u00eesi valorifice aptitudinile de a deveni rechin.
\nDaca primul tip de lectura a lui Marx rezida \u00een denuntarea contradictiilor cotidiene si ameliorarea lor (depasirea lor este imposibila; asa cum observa Fernand Braudel, a spune societate \u00eenseamna a spune inegalitate, dar asta este deja o alta discutie) \u2013 al doilea tip de lectura este unul pozitivist, teleologic, bazat pe procesul istoric emancipator pe care Marx \u00eel recupereaza, pe coordonate filosofice diferite, de la Hegel. Aceasta teleologie a progresului este draga si liberalilor, sau liberalilor \u00een primul r\u00e2nd, dar si unor conservatori (Fukuyama, de exemplu, chiar daca maniera \u00een care \u00eel interpreteaza pe Hegel este simplista si rudimentara; din nou, nu este cazul sa intram \u00een amanunte). Astfel, marxismul poate deveni (si) un discurs digerabil pentru establishmentul intelectual de bun simt. Ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat deja \u00een Occident. Nu ar strica sa se inspire din aceasta istorie intelectuala si dreapta rom\u00e2neasca.
\nErnu se pozitioneaza fara echivoc de partea primului tip de interpretare a marxismului. Iar asta nu face din postura sa una leninista, cum afirma A. Mitchievici, ci una marxista clasica. Daca mai este cazul sa detaliem, marxismul pune accent pe revolutia sociala, pe emanciparea care porneste din interiorul structurii (economico-sociale) si care modifica apoi suprastructura (politica, religioasa, culturala). Marxistii radicali sustin continuarea acestui proces p\u00e2na la abolirea claselor sociale, a diviziunii muncii (care transforma muncitorul \u00eentr-o anexa a masinii) si \u00een final a capitalismului \u00eensusi adica, \u00een termeni braudelieni, a sistemului ideologic care prezinta piata libera si proprietatea privata printr-un discurs concurential \u00een spatele caruia nu se ascund dec\u00e2t interese monopoliste. Odata cu rasturnarea capitalismului dispare si ideologia, adica, \u00een termeni marxisti, reflectarea distorsionata si partizana a conditiei structurale la nivelul suprastructurii si invers. Social-democratia (a nu se confunda cu marea majoritate a partidelor contemporane care se intituleaza social-democrate) nu este at\u00e2t de convinsa de finalitatea procesului revolutionar, c\u00e2t de c\u00e2stigurile reale, palpabile pe care clasele sociale le pot obtine prin mijloace legale. Sigur, pentru marxistii radicali, legalitatea nu este dec\u00e2t o ipocrizie burgheza care consfinteste si pozitiveaza inegalitatea sistemica a capitalismului si permanenta exploatare de forta de munca neplatita (extragerea de plusvaloare) care \u00eel tine \u00een viata. Dilema pare, p\u00e2na \u00een acest punct, insurmontabila: social-democratii par a spune ca nu are rost sa vindem pielea ursului din padure sau sa dam pasarea de pe gard pentru cea din m\u00e2na, \u00een timp ce marxistii radicali considera ca nu prea exista compromisuri onorabile cu statu quo-ul, ci numai compromisuri com-promitatoare. Dar asa cum s-a demonstrat recent ca oul a existat \u00eenaintea gainii, tot asa marxismul este un produs al modernitatii careia \u00eei imputa, asa cum opina Alex Callinicos, ca nu si-a respectat din promisiunile de libertate si egalitate dec\u00e2t pe prima si \u00eencearca sa o constr\u00e2nga \u00een acest sens, nu neaparat sa o depaseasca. Leninismul, pe de alta parte, nu este dec\u00e2t o progenitura paricidala a modernitatii, care \u00eei solicita imperativ acesteia egalitate absoluta generatoare de libertate absoluta. Numai ca, asa cum se exprima mai demult cinicul secretar de stat al Americii Henry Kissinger, \u00eentre lumea asa cum este si lumea pe care o cautam va exista \u00eentotdeauna o distanta. \u00a0Depinde de noi ca respectiva distanta sa fie c\u00e2t mai mica. Leninismul \u00eensa este ferm convins ca poate aboli aceasta distanta. Numai ca leninismul nu este un produs al proletariatului, cum ar spune Marx, ci o miscare care s-a izolat de acesta si nu mai urmareste sa \u00eei ofere, \u00een termeni kantieni, un sprijin regulativ, ci unul constitutiv. Cu alte cuvinte, leninismul considera ca este \u00eendreptatit sa faca revolutie \u00een numele proletariatului, pe care de fapt nici nu \u00eel reprezinta. O incomensurabila aberatie, ar fi ripostat Marx, daca ar fi fost \u00een viata \u00een primele decenii ale secolului XX. Nu numai aberatie, dar si ideologie: leninismul porneste \u201erevolutia\u201c din sfera politicului, adica din interiorul suprastructurii (politice) \u2013 nu din interiorul structurii economico-sociale, asa cum teoretizase Marx \u2013 si nu \u00een numele proletariatului, ci \u00een numele partidului. Partidul \u00eesi va crea cu timpul propria clasa, birocratia, care va cauta sa impuna asupra societatii sovietice propriile interese \u00een temeni universali, desi acestea sunt inevitabil particulare. Adica exact asa cum proceda si procedeaza \u00een continuare capitalismul, at\u00e2t la el acasa, \u00een Occident, c\u00e2t si \u00een restul lumii, at\u00e2t c\u00e2t i se permite sa o cuprinda.
\nDeci c\u00e2t de leninist este Ernu? Deloc. Mai mult, Lenin s-ar fi privatizat de mult, \u00een opinia scriitorului, adica a intrat \u00een logica emasculatoare politic a societatii de consum, devenind un graffiti sau un model imprimat pe tricouri (cu o versiune speciala pentru iubitorii de punk-rock). Exact precum Che Guevara. Sunt de acord cu analiza operata de Alain Besan\u00e7on asupra leninismului, la care A. Mitchievici face trimitere (incompleta): leninismul se afla la intersectia dintre o stiinta distorsionata si o religie distorsionata. Stiinta distorsionata, pentru ca stiinta adevarata nu are ambitia (puerila) de a oferi o explicatie totalizanta si coercitiva dezvoltarii umane, reconfigur\u00e2ndu-se \u00een permanenta \u00een raport cu practica, pe c\u00e2nd leninismul are accesata ambitie, constr\u00e2ng\u00e2nd realitatea sa se adapteze propriilor tipare ideologice. Daca refuza, obisnuia sa glumeasca Lenin (sau poate ca nu glumea), \u201ecu at\u00e2t mai rau pentru realitate\u201c. Religie distorsionata pentru ca orice religie autentica admite un rest incognoscibil pe care nu \u00eel poate lua \u00een posesie \u00een-si-pentru-sine (ca sa ma exprim \u00een termeni hegelieni); Lenin, pe de alta parte, credea ca stie tot. Tot ce este important, cel putin. Lenin, afirma Besan\u00e7on, \u201enu stie ca crede, el crede ca stie\u201c (citat din memorie). Analiza lui Besan\u00e7on exprima, \u00een termeni oarecum metafizici, cam ceea ce social-democratii sau marxistii au reprosat leninistilor \u00een termeni structurali.
\n\u201eSa suprimam actuala stare de lucruri\u201c, spune de fapt Ernu, pe urmele lui Marx si Engels, c\u00e2nd scrie despre repetarea lui Lenin. Mai exista oare cineva \u00een Rom\u00e2nia care nu \u00eesi doreste acelasi lucru? C\u00e2t si cum, acestea sunt detalii care se definitiveaza \u00eentotdeauna pe parcurs.
\nNu numai Mitchievici, ci si Vladimir Tismaneanu a simtit nevoia sa se exprime, \u00een aceeasi revista, \u201edespre iluziile, idealurile si nostalgiile marxist-leniniste ale lui Vasile Ernu\u201c. C\u00e2t de iluzorii si de leniniste sunt aceste idealuri cred ca am demonstrat mai sus. C\u00e2t consens exista asupra lor la nivel social se poate afla de asemenea foarte simplu, urmarind protestele din marile orase ale tarii \u00eempotriva exploatarii cu cianuri de la Rosia Montana, sau a poluarii insuportabile pe care fabrica de anvelope Continental o elibereaza cu indolenta si cinism \u00een aerul timisorenilor. Mai departe, V. Tismaneanu repune pe tapet o veche dezbatere istorica: aceea a totalitarismului, adica a macularii superficiale si necritice a ororilor naziste cu cele produse de regimurile comuniste. \u201eMa \u00eentreb cum ar suna un titlu despre nostalgia nazista a unui intelectual vizibil din Romania de azi. Personal, nu vad o diferenta \u00eentre a fi nostalgicul lui Lenin ori al lui Hitler\u201c, scrie V. Tismaneanu. Diferenta este, \u00een ciuda cecitatii pe care o invoca plastic V. Tismaneanu, strigatoare la cer. Nu ca ambii nu ar fi fost niste fanatici si niste criminali. Dar aici vorbim mai mult dec\u00e2t de Hitler si de Stalin, vorbim de nazism si de comunism. Doua patologii ale modernitatii relativ interpenetrabile ideologic, dar \u00eentr-o masura redusa. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, polemica a ajuns \u00een atentia publica \u00een Germania anilor 1980, prin intermediul a ceea ce s-a numit Historikerstreit. Pe scurt, doua tabere de istorici s-au confruntat \u00een privinta judiciozitatii conceptului de totalitarism. Prima, reprezentata de filosoful J\u00fcrgen Habermas, se pronunta pentru \u00eentelegerea nazismului ca rau unic si deopotriva original: a fost pentru prima oara \u00een istorie c\u00e2nd s-a urmarit exterminarea unui popor pe baze exclusiv etnice. A doua pozitie, reprezentata de istoricul Ernst Nolte, ale carui scrieri au articulat de fapt controversa, considera ca nazismul trebuie \u00eenteles \u00een contextul epocii interbelice (criza economica, somaj, soldati din primul razboi mondial care nu \u00eesi puteau reface viata), \u00een primul r\u00e2nd ca o reactie la ascensiunea bolsevismului. Gulagurile au existat \u00eenainte de lagarele de exterminare naziste, observa Nolte.
\nSigur, o observatie evidenta, care nu se reflecta \u00eensa si asupra substantei argumentului pe care \u00eel avanseaza. Catalogarea primei tabere ca fiind de st\u00e2nga, respectiv a celei de a doua ca fiind de dreapta este destul de schematica, obliter\u00e2nd mai degraba miza disputei pe care \u00eesi propune sa o elucideze. Mai important este \u00eensa faptul ca a doua tabara nu are dreptate: nu putem pune nazismul si comunismul \u00een aceeasi oala. Sigur, putem alatura cifrele victimelor produse de catre fiecare regim, dar aceasta este, \u00een termenii lui Tismaneanu, o \u201ecomparatie triviala\u201c. Si pe buna dreptate. Numai ca, daca le analizam structura ideologica, observam ca nazismul, desi la r\u00e2ndul sau un produs al modernitatii, difera de aceasta prin faptul ca \u00eencorporeaza substantial idei ale romantismului german, dar si ale pangermanismului, asa cum bine observa Hannah Arendt \u00een \u201eOriginile totalitarismului\u201c. \u00centre romantismul german si pangermanism exista oricum o indeniabila continuitate, asupra careia nu are rost sa insistam. Trebuie sa insistam \u00eensa asupra unui aspect crucial: romantismul german (mistic, metafizic, tenebros, cu ideile sale patetice despre natiune ca ideal organic si eroismul teutonic, singurul \u00een masura sa salveze Europa de decadenta si mediocritatea modernitatii \u2013 \u00een contrapondere, romantismul francez a fost mult mai practic si mai politic orientat) contesta modernitatea ca tavalug care ar destructura comunitatile rurale arhaice, unicele depozitare ale unei spiritualitati pe cale de disparitie, spiritualitate care ar fi \u00eensa perfectul antidot pentru tarele modernitatii: consumerismul, apatia civica, superficialitatea, omogenizarea materiala si intelectuala etc. Fascismul german va prelua aceste idei un secol mai t\u00e2rziu, beneficiind de un sol ideologic fertil: admiratia de sorginte prusaca pentru armata si pentru statul represiv \u00een jurul caruia Germania s-a unificat politic. Nazistii vor \u00eencerca deci sa \u00eembine dimensiunea materiala a modernitatii (tehnologie s.a.m.d.) cu o dimensiune axiologica anti-moderna, provenita din ideologia romantismului german. Comunismul, pe de alta parte, a \u00eencercat, asa cum am mentionat mai sus, sa smulga modernitatii promisiunea de egalitate, nu numai pe cea de libertate, consider\u00e2nd ca acest ideal a fost abandonat sau chiar tradat. De aceea am numit comunismul (sau leninismul, pentru a pastra terminologia) o progenitura paricidala a modernitatii: pentru ca \u00eencearca sa fie mai catolic dec\u00e2t papa, pentru ca se bazeaza pe o enorma si catastrofala confuzie \u00eentre ideal si posibil. Pe de alta parte, comunistii nu si-au propus niciodata exterminarea pe criterii etnice a vreunui popor, cel putin nu integral (ma refer aici la deportarile din perioada comunista, care oricum nu pot fi comparate cu Holocaustul): criteriile lor de represiune erau economico-sociale. Clasele. Dar \u00eentr-o acceptiune foarte diferita de ceea ce Marx si Engels \u00eentelesesera prin ele. Mai mult, Kenneth Jowitt, un excelent politolog, pe care V. Tismaneanu \u00eel apreciaza si contribuie la traducerea cartilor sale \u00een Rom\u00e2nia (un gest salutar, pentru care sincer, \u00eei multumesc), afirma fara echivoc ca nazismul nu a cunoscut vreo forma de destalinizare. Nici nu avea cum, pentru ca piatra sa unghiulara era vointa arbitrara a F\u00fchrerului, partidul nazist fiind un apendice al personalitatii acestuia. Comunistii, \u00een schimb, \u00eesi bazau legitimitatea organizationala nu pe discretionarul individual, ci pe o institutie, partidul. Iar asta \u00eei face deja, \u00een termeni pur procedurali, mai \u201emoderni\u201c dec\u00e2t nazistii. Sigur, partidul a decazut rapid si a fost subordonat capriciilor nemiloase ale lui Stalin, dar preeminenta sa ca depozitar ultim al legitimitatii regimului s-a pastrat, fapt care a facut de altfel posibila destalinizarea.
\n\u201eAs adauga doar un lucru\u201c, continua V. Tismaneanu, \u201eRom\u00e2nia nu a avut o Noua St\u00e2nga \u00een anii 70, atunci c\u00e2nd fenomenul s-a dezvoltat \u00een Vest (ba chiar si tari din Est ca Iugoslavia, Polonia si Ungaria ) \u00een opozitie, nu \u00een consens, cu partidele de tip bolsevic\u201c. Asa este, numai ca Michael Shafir a scris despre asta acum aproximativ trei decenii. O trimitere, un citat, preferabil la si din alti autori, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, nu strica. Iar despre consensul lui Ernu cu bolsevismul cred ca am demonstrat deja ca este impropriu sa vorbim. O declara de fapt si autorul volumului \u201eNascut \u00een URSS\u201c, care le-a raspuns lui Mitchievici si Tismaneanu \u00eentr-o replica pe care revista \u201eLaPunkt\u201c nu a preluat-o dec\u00e2t dupa ce a specificat cu insistenta \u00een c\u00e2teva paragrafe introductive ca se disociaza fara rest de opiniile celui \u00een cauza. Merita citat un fragment generos din textul lui Ernu: \u201eAm fost sunat si \u00eentrebat daca nu vreau sa-mi dau cu parerea despre textele domnilor Angelo Mitchievici si Vladimir Tismaneanu care ma vizau. \u00cei multumesc pentru invitatie lui Ioan Stanomir, dar citind textele domniilor lor am avut un vag sentiment de jena si disconfort: lumea protesteaza \u00een toata tara de doua saptam\u00e2ni si noi discutam despre ce!? Un sentiment de d\u00e9j\u00e0 vu, de inactualitate si de rupere totala de lume reala si problemele durute si actuale ale acestei tari. As discuta cu placere daca tema discutiei ar fi legata de ceva real, de problemele acute ale societatii rom\u00e2nesti sau internationale dar aici avem scoase de la naftalina vesnicele marote ale establishment-ului intelectual rom\u00e2nesc: bau-baul comunist. Eu \u00eenteleg ca domnul Tismaneanu & co si-au facut o profesiune din a scoate sperietori publice: \u00abst\u00e2nga radicala\u00bb, \u00abnostalgici bolsevici\u00bb, \u00ablenin, marx, GULAG\u00bb etc. (\u00centre timp, c\u00e2nd deja terminasem de scris, vad ca Angelo Mitchievici \u00eemi trimite amical o scrisoare unde face un pomelnic, o adevarata lectie de \u00abreeducare\u00bb. Angelo, multumesc, dar ai gresit adresa, caci eu despre comunism am o parere mai proasta dec\u00e2t a ta, dar nu vad de ce acest lucru ar trebui sa ma \u00eempiedice sa fiu critic fata de capitalism?) Eu \u00eenteleg ca domniile lor sunt niste ostasi fideli ai noii or\u00e2nduiri neoliberale si vad \u00abdusmani\u00bb si pericole peste tot, \u00eensa domniile lor ar trebui sa \u00eenteleaga ca monopolul discursului public s-a spart. Se pare ca vine o generatie cam neascultatoare, care \u00eencepe sa nu mai rosteasca mantra actualei puteri hegemonice si care \u00eencepe sa scoata sunete si actiuni politice tot mai articulate si tot mai antisistem. Daca domniile lor nu au observat, \u00eei pot anunta ca tot mai multi tineri sunt \u00een strada de c\u00e2tiva ani, si nu doar la Istanbul si Barcelona, ci chiar si la Bucuresti, Moscova, Atena si New York\u201c.
\nChiar asa. Si eu am o parere extrem de proasta despre comunism si despre Lenin (o \u201eciorba stricata\u201c, privatizata \u00een prealabil, dar care pare ca se vinde bine si \u00een aceasta forma alterata). De ce ne-am c\u00e2stigat libertatea \u00eempotriva comunistilor \u00een decembrie 1989 (at\u00e2ta c\u00e2t si cum a fost ea)? Pentru a o pierde astazi \u00een fata marilor corporatii internationale si a unui stat care a devenit fatis lacheul intereselor private?
\nMitchievici i-a raspuns lui Ernu pe acelasi ton poetic, cu inflexiuni caragialesti de data aceasta. Nu a facut dec\u00e2t sa repete ceea ce a scris \u00een textul anterior. Adica nimic concret. Si Ioan Stanomir a intrat \u00een dezbatere, acuz\u00e2ndu-l pe Ernu de chestiuni ceva mai punctuale. Cum ca ar fi lipsit de moderatie, de discernam\u00e2nt politic, de luciditate si de un simt al echilibrului \u00een general, care sa \u00eei semnalizeze derapajele extremismului. Numai ca, asa cum sper ca cititorul s-a convins din r\u00e2ndurile de mai sus, a fi radical nu echivaleaza nici pe departe cu a fi extremist. Marx a fost radical (at\u00e2t la nivel teoretic, c\u00e2t si prin felul \u00een care si-a transpus convingerile \u00een viata personala, motiv pentru care a trebuit sa se mute dintr-o tara \u00een alta la cererea guvernelor conservatoare care, evident, nu \u00eei agreau cartile si publicistica \u2013 si sa se supuna, voluntar si involuntar, la numeroase si diverse privatiuni), \u00een timp ce Lenin a dat dovada de extremism, un extremism politic dublat de un radicalism teoretic rudimentar si lipsit de originalitate. Scrie Stanomir: \u201eram\u00e2n fidel unei linii a libertatii, moderatiei si prudentei care \u00eesi are originile \u00een Burke, Madison, Constant sau Tocqueville. Moderatia este, adesea, una dintre acele valori judecata a fi rece, inatractiva si irelevanta. \u00centr-adevar, moderatia nu poate face sa se ridice baricade. Dar pe caramizile moderatiei se pot ridica societatile plurale, \u00een cadrul carora demnitatea umana sa fie garantata, iar arbitrariul statului eliminat\u201c. Ireprosabil. Burke, Tocqueville, Constant, Madison \u2013 titani ai istoriei g\u00e2ndirii politice. \u201eSocietatile plurale\u201c, la fel, cel mai palpabil c\u00e2stig al epocii moderne. Stanomir \u00eel invoca de asemenea si pe conservatorul britanic Michael Oakeshott, a carui \u201erationalism \u00een politica\u201c a facut deja cariera. Sigur, aici este vorba de doua acceptiuni filosofico-politice diferite ale rationalitatii (Giovanni Sartori le discuta rezonabil \u00een \u201eTeoria democratiei reinterpretata\u201c). Prima apare \u00een spatiul cultural francez \u00een timpul Iluminismului si se bazeaza pe continuitatea directa (echivalarea este prea mult spus) dintre ratiunea individuala si cea publica. Este tocmai acceptiunea de la care Oakeshott nu se revendica (o face \u00een schimb Marx, partial Hegel, si multi altii). \u00cen spatiul anglo-saxon, ratiunea este de obicei \u00eenteleasa ca o facultate umana limitata, \u00een care nu trebuie sa ne \u00eencredem exclusiv si care, exacerbata, poate antrena consecinte sociale, politice si economice tragice. Ratiunea individuala nu va coincide niciodata integral cu cea colectiva. Daca, de exemplu, sunt \u00eendreptatit sa consider ca salariul ar trebui sa \u00eemi fie marit de cinci ori (un deziderat perfect rational \u00een ceea ce ma priveste), \u00een cazul \u00een care tuturor salariatilor din Rom\u00e2nia li s-ar mari salariul de cinci ori, economia ar intra probabil \u00een colaps. Asta nu \u00eenseamna \u00een niciun caz ca tipul de rationalitate anglo-saxon ar trebui privilegiat \u00een raport cu cel francez, asa cum este Oakeshott convins. Pentru el, rationalitatea exacerbata de sorginte franceza a condus at\u00e2t la extremismul bolsevic, c\u00e2t si la cel fascist. Sunt sigur ca Ioan Stanomir se regaseste \u00een demersul argumentativ oakeshottian. La prima impresie, asta \u00eenseamna sa fii moderat, lucid, inteligent, precaut, plural. Numai ca genul acesta de discurs, a carui capacitate de seductie nu o neg, ascunde totusi c\u00e2teva capcane majore. Prima, discutata partial mai sus, consta \u00een echivalarea bolsevismului cu nazismul ca produse ale Revolutiei Franceze si ale unui iluminism radical cu inflexiuni iacobine. Doar ca, asa cum am amintit deja, fascismul si nazismul datoreaza mult \u00een plan ideologic metafizicii romantismului german dec\u00e2t iacobinismului francez. Da, sigur, Mussolini si Hitler s-au inspirat din tehnicile bolsevice de preluare si pastrare a puterii, precum si din propaganda bolsevica \u2013 care au la baza un soclu modern radical \u00een sensul revolutionar francez pe care Lenin si acolitii sai erau convinsi ca le vor duce p\u00e2na la capat \u2013, dar cele doua extreme nu sunt at\u00e2t de superpozabile pe c\u00e2t sunt distincte. Repet, din punct de vedere ideologic, nu ma refer la consecintele practice catastrofale pe care ambele le-au produs. A doua capcana consta \u00een acceptarea fatalista a statu-quo-ului, care nu poate fi niciodata perfect. Mai mult, \u00eencercarile noastre iresponsabile de a-l transforma sau schimba, prea brusc si prea radical, se pot solda cu rezultate mai putin placute dec\u00e2t cele pe care statu-quo-ul anterior, cel pe care l-am eliminat, le producea. O metafora draga conservatorilor este aceea a societatii-corabie care se afla permanent pe mare si pe care, pentru a o \u00eembunatati, trebuie sa o reparam cu grija din mers; \u00een cazul \u00een care nechibzuinta ne \u00eendeamna sa operam o reparatie radicala sau sa o eliminam \u00een totalitate pentru a construi alta noua, nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa ne \u00eenecam. O alta metafora draga conservatorilor (am impresia ca le sunt mai dragi metaforele dec\u00e2t argumentele) este aceea a libertatii care, afirma Edmund Burke, poate fi asemuita cu focul: \u00eeti gateste m\u00e2ncarea dar, daca nu esti suficient de atent, \u00eeti poate aprinde casa. Frumos si, la prima vedere, imbatabil. Dar, ne avertizeaza Robert Cox, pe urmele lui Michel Foucault, nicio teorie nu este \u201enevinovata\u201c. Fiecare ascunde, \u00een spatele propriului discurs, niste obiective si interese pur particulare. Inclusiv marxismul, care privilegia proletariatul \u00een raport cu restul societatii, dupa Mihail Bakunin si Pierre-Joseph Proudhon \u00eei reprosau lui Marx \u00eenca din timpul vietii. Iar conservatorismul ascunde, \u00een spatele acestei fascinante retorici, care aspira sa devina ceea ce englezii numesc \u201ecommon knowledge\u201c, bun simt, pe rom\u00e2neste \u2013 nimic altceva dec\u00e2t interesele particulare ale elitelor politice, economice, culturale. De fapt, categorizarea elitelor \u00een acest fel nu prea \u00eesi are rostul, deoarece oricum alcatuiesc \u00eempreuna un \u00eentreg coerent si omogen, cel putin mai coerent si mai omogen dec\u00e2t societatea asupra careia \u00eesi exercita puterea si pe care cauta sa o manipuleze prin presupusa coincidenta dintre interesele profunde ale celor doua parti. Metafora rechinilor si a pestisorilor aurii, o mai tineti minte? Sigur ca puterea si societatea nu sunt at\u00e2t de radical polarizate (pe c\u00e2t credea Marx, de exemplu) si \u00eentre ele are loc o permanenta reciprocitate. Numai ca aceasta reciprocitate este inevitabil asimetrica. Si cu c\u00e2t este mai asimetrica, societatea \u00een ansamblu are mai mult de suferit. Cum trebuie procedat, p\u00e2na la urma? Lasam asimetriile la locul lor, afirm\u00e2nd suficient, ca niste vechi si pretioase oracole, ca asta este lumea \u00een care traim si orice \u00eencercare de a o schimba este ridicola, utopica si, mai grav, se poate transforma peste noapte \u00een extremism? Sau denuntam asimetriile si \u00eencercam sa le minimalizam pe c\u00e2t posibil, chiar daca stim ca nu le vom putea surmonta niciodata? Biblia at\u00e2t de draga conservatorilor (si care poseda \u00eenca resurse intelectuale fascinante, din care \u00eensasi modernitatea europeana \u00eesi extrage, chiar daca nu mai tine minte sau nu mai recunoaste, seva) atrage atentia ca nu exista om lipsit de pacat. Asta \u00eenseamna ca orice \u00eencercare de a nu mai pacatui este ridicola, utopica si extremista? Sau, dimpotriva, ca minimalizarea frecventei si intensitatii pacatelor trebuie sa fie scopul vietii fiecarui om? La fel, ponderarea asimetriilor socio-economice ar trebui sa fie scopul fiecaruia dintre noi, asta daca vrem sa traim \u00eentr-o lume cu adevarat moderna, plurala, democratica.
\nOakeshott mai discuta de asemenea despre \u201ecunoasterea practica\u201c, respectiv \u201ecunoasterea tehnica\u201c. Cunoasterea practica s-ar fi exercitat \u00eenainte de instaurarea modernitatii, at\u00e2t \u00een breslele mestesugarilor din Evul Mediu, c\u00e2t si \u00een politica. Cunoasterea tehnica s-a impus odata cu modernitatea si este produsul unui om desensibilizat, abrutizat, mecanizat, captiv iremediabil al societatii de consum, superficial, cameleonic, prea putin responsabil, aproape deloc nobil \u00een sensul de curajos, demn etc. Pe scurt, \u201eomul-masa\u201c al lui Ortega y Gasset, at\u00e2t de drag conservatorilor. \u00censa aici apare o dilema. Cum poti pretinde ca achiesezi integral la valorile modernitatii (moderatie, democratie, drepturile omului, pluralism, piata libera \u2013 \u00eenteleasa, repet, \u00een termenii lui Braudel drept \u201ecompetitie rezonabila\u201c, nu lege a junglei fetisizata \u00een care marile interese monopoliste distrug concurenta si impun propriul discurs pozitivat ca fiind universal, democratic, liberal si intangibil) c\u00e2nd te raportezi cu at\u00e2t de mult dispret si condescendenta la omul modern?
\nPentru a fi pedant p\u00e2na la capat, am sa \u00eencerc sa \u00eenteleg modernitatea de la care se revendica cei care \u00eei reproseaza lui Vasile Ernu ca este leninist, extremist, iresponsabil, utopic s.a.m.d. Sa fie oare vorba de modernitatea kantiana care resusciteaza subiectul, \u00eei impune cautarea permanenta de moralitate autentica, moralitate a carei forma individuala, respectiv colectiva, coincid? Modernitatea kantiana a imperativului categoric a tratarii semenului \u00eentotdeauna ca scop, niciodata ca mijloc? Putin probabil. Genul acesta de moralitate pare mai degraba apanajul \u201emahalalei inepte\u201c (asa cum se exprima fostul ministru de Externe Teodor Baconschi) care protesteaza acum \u00een marile orase \u00eempotriva unui guvern care nu o mai reprezinta, asta daca a reprezentat-o vreodata.
\nDar modernitatea lui Kant este incompleta, oric\u00e2t de salutar si de emancipator este rolul pe care l-a jucat odata. Cel putin asta sustine Hegel, filosoful modernitatii prin excelenta. \u201eSa-l repetam pe Lenin!\u201c, pare sa fie comandamentul fondator al Noii St\u00e2ngi. De ce pe Lenin si nu pe Hegel sau pe Marx?\u201c, \u00eentreaba retoric Mitchievici \u00een articolul care a declansat polemica. Pai tocmai \u2013 mai e nevoie sa repet? \u2013 pe Marx \u00eencearca Ernu sa \u00eel repete \u00een sensul de a fructifica posibilitatile deschise si \u00eenca nevalorificate din scrierile sale, un Marx atasat de modernitate si ale carui premise (egalitate ca\/si libertate) \u00eencearca, prin mijloacele pozitiviste si deterministe care i-au stat la dispozitie, sa le realizeze integral. Marx \u00eencearca depasirea modernitatii prin realizarea ei integrala pornind din interiorul structurii, nu din interiorul suprastructurii, asa cum a procedat Lenin. Un obiectiv \u00eentr-adevar utopic dar, am discutat deja despre asta, Marx este cu siguranta mai important prin aducerea \u00een prim-plan a celor mai presante probleme sociale si a manierelor \u00een care sunt eludate de catre elite, nu prin finalitatea pe care o atribuia istoriei. Determinismul lui Marx nu se rasfr\u00e2nge asupra \u00eentregii sale opere. Lucrarea sa principala, \u201eCapitalul\u201c, a contribuit enorm, prin teama de revolutie pe care a inoculat-o politicienilor si patronilor, la diminuarea zilei de lucru, la \u00eembunatatirea conditiilor de munca, la interdictia de a angaja minori, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, la augmentarea deloc neglijabila a asistentei sociale.
\nDar poate ca Ernu \u00eendeamna, indirect, si la repetarea lui Hegel. De ce pentru Hegel Kant nu este suficient de modern? Pentru ca filosoful din K\u00f6nigsberg pornea abrupt de la niste subiecti izolati care, medit\u00e2nd \u00een solitudine, ajung sa identifice un tip de rationalitate comuna care, prin categoriile pe care subiectii \u00eensusi si le ofera (pe filiera metafizica) si le adapteaza permanent experientei \u2013 face posibila si dezirabila viata \u00een lumea moderna. Hegel nu este at\u00e2t de convins ca subiectul reprezinta un punct de plecare adecvat pentru \u00eentelegerea modernitatii. Cum si-a c\u00e2stigat subiectul identitatea? Hegel porneste de la un \u00eentreg originar \u00een care subiectul si obiectul sunt indistincti. Din acel \u00eentreg se desprinde Ideea care, g\u00e2ndindu-se pe sine, g\u00e2ndeste si \u00eentregul care a facut-o posibila si din care propria \u201enegativitate\u201c a detasat-o. Separate, spatiul social si Ideea vor porni \u00eentr-o calatorie care nu este altceva dec\u00e2t istoria umanitatii, caut\u00e2nd sa refaca absolutul sau infinitul originar, de data aceasta ca Absolut constient de sine \u00eensusi. Spiritul este cel care mediaza permanent reciprocitatea dintre Idee si social; cu c\u00e2t distanta dintre cele doua parti este mai mare, cu at\u00e2t Spiritul \u2013 reconcilierea umanitatii cu propriile modalitati de auto-\u00eentelegere \u2013 are de suferit. \u00cen epoca moderna aceasta distanta este mai redusa ca niciodata. Pretul platit este \u00eensa acela al fragmentarii iremediabile a socialului: fiecare generatie \u00eesi ofera noi repere, noi criterii, noi modele. Epoca moderna este deci dinamica si tinde spre reunificarea constienta dintre subiect si obiect, dintre om si Dumnezeu ca religie normativa rationala, cu alte cuvinte. Devenirea lumii moderne este una emancipatoare si autonoma, regulile nemaifiind impuse de catre o autoritate exterioara si coercitiva (divinitatea medievala). Perioadele de regres ale \u201efenomenologiei spiritului\u201c, nazismul, fascismul, comunismul \u2013 sunt toate \u201eviclenii ale istoriei\u201c, ar spune Hegel, reculuri temporare care antreneaza involuntar resurse nebanuite de emancipare, de eliberare, de progres. Sigur, si Hegel e teleologic, pozitivist, dar nu determinist. Liberalismul social al secolului XIX (si nu numai) \u00eesi gaseste expresia perfecta \u00een filosofia hegeliana. Hegel mai considera ca dinamica moderna creeaza perturbari sociale majore: industrializarea care transforma taranii \u00een muncitori, apoi progresul tehnologic si diviziunea muncii care reduce, pe de o parte numarul de muncitori si \u00eel creste pe cel al somerilor, iar pe de alta parte \u00eei condamna la o specializare extrema care \u00eei abrutizeaza, scaz\u00e2ndu-le sansele de a se re\u00eencadra pe ceea ce astazi am numi piata muncii. Statul are datoria de a veghea la \u00eentretinerea acestor defavorizati ai dinamicii modernizarii. Statul reprezinta pentru Hegel libertatea obiectiva, expresia dialectica a libertatilor subiective ale cetatenilor ridicata la un nivel superior. Libertatea individuala si cea colectiva nu pot progresa dec\u00e2t \u00eempreuna; orice exacerbare a uneia nu poate avea loc dec\u00e2t \u00een defavoarea celeilalte. Adapt\u00e2nd si fort\u00e2nd putin argumentul, hipertrofierea libertatii colective a condus \u00een secolul XX la comunism, iar cea a libertatii individuale la ceea ce a \u00eenceput sa se numeasca \u201efundamentalism al pietei libere\u201c, la legea junglei, la dreptul fortei ipocrit prezentat prin prisma fortei dreptului.
\n\u00cen cadrul modernitatii ireversibil fragmentate, Hegel considera ca umanitatea nu poate fi reconciliata cu propriile conditii existentiale dec\u00e2t prin intermediul artei, religiei si, mai ales, al filosofiei. \u00cen plan politic nu se poate ajunge la asa ceva. Este tocmai ceea ce Marx a teoretizat: reconcilierea umanitatii cu propriile conditii politice. Imposibil. Numai ca, asa cum avertiza Leszek Kolakowski pe urmele lui Hegel, idealul este indispensabil politicului ca far calauzitor: c\u00e2nd cele doua se confunda, rezultatul (politic) este dezastruos. Hegel nu a fost deloc un sustinator al absolutismului prusac, asa cum eronat a fost interpretat \u00eenca din timpul vietii. \u201eActualul este rational si rationalul este actual\u201c (\u00een unele traduceri \u201eactual\u201c este \u00eenlocuit prin \u201ereal\u201c) \u2013 celebra propozitie din prefata \u201ePrincipiilor filosofiei dreptului \u2013 nu sugereaza acceptarea statu-quo-ului ci, \u00eenteleasa \u00een ansamblul filosofiei hegeliene, afirma suprapunerea dintre rational si actual. Actual \u00eenseamna masura \u00een care rationalitatea, progresul, emanciparea sunt posibile pentru a mentine istoria pe traseul Absolutului (vezi excelenta lucrare a lui Terry Pinkard, \u201eHegel. A biography\u201c, Cambridge University Press, 2000; Hegel, \u201ePrelegeri de filosofie a istoriei\u201c, Paralela 45, 2006; Hegel, \u201ePrincipiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural si de stiinta a statului\u201c, IRI, 1996). Iar astazi, nimic nu este mai actual ca protestele \u00eempotriva exploatarii aurului cu cianuri la Rosia Montana, de exemplu. Nu este cazul sa intram aici \u00een celebra dihotomie \u201ehegelieni de st\u00e2nga\u201c versus \u201ehegelieni de dreapta\u201c deoarece, din punctul meu de vedere, reprezinta o falsa dilema. Hegelienii de st\u00e2nga, si t\u00e2narul Marx \u00eempreuna cu ei, percepeau Spiritul ca emancipare pe coordonate rationale, hegelienii de dreapta vedeau \u00een Spirit pe Dumnezeu. Istoria se termina pentru primii cu lumea post-capitalista, iar pentru ultimii cu Judecata de Apoi. Hegel a spus-o \u00eensa foarte clar: Dumnezeu este Spirit \u00een masura \u00een care se afla \u00een interiorul comunitatii si contribuie la emanciparea sa; Isus este eroul rational care ar putea, cocheta Hegel \u00een tinerete cu ideea \u2013 de-pozitiva si de-institutionaliza crestinismul astfel \u00eenc\u00e2t sa devina compatibil cu si chiar necesar modernitatii. La batr\u00e2nete a revenit, pe alta filiera, asupra ideii. \u00cen fine, Marx l-a distorsionat pe Hegel si Lenin l-a distorsionat pe Marx, iar dihotomia mai sus mentionata apartine posteritatii, nu filosofiei lui Hegel, acesta fiind un alt motiv pentru care nu se sustine.
\nAsa ca Ernu trimite la Marx, \u00eenteles \u00een sensul argumentelor de mai sus si implicit la Hegel. Nu la Lenin. C\u00e2nd parintele care, la nervi, \u00eesi loveste copilul scuz\u00e2ndu-se ca bataia este rupta din rai, trebuie cumva interpretat ad litteram? \u00censa dilema mea referitoare la revendicarea conservatorilor de la filosofiile modernitatii persista. Mai ales atunci c\u00e2nd o fac pentru a apara, chipurile, c\u00e2stigurile politice ale modernitatii de asa-zisul extremism al lui Ernu. Se pare ca st\u00e2nga (nu leninismul) este cea moderna cu adevarat. Tocmai st\u00e2nga, tapul ispasitor preferat al conservatorilor care numai simuleaza modernitatea, fara a rezona realmente cu preceptele ei \u2013 atunci c\u00e2nd vine vorba de derapaje democratice si\/sau de contestari la adresa ordinii politice existente. Din tipul acesta de contestari s-a nascut si consolidat modernitatea. Niciodata nu au venit elitele sa ofere drepturi pe tava. Au fost smulse prin proteste. \u00centrebati muncitorii, femeile, populatia de culoare, minoritatile sexuale pentru a va convinge. Cu siguranta, ati inversat, constient sau nu, voluntar sau nu, rolurile. Asa ca probabil nu ar strica transformarea motto-ului revistei \u201eLaPunkt\u201c din \u201elumea \u00een care traim\u201c \u00een \u201elumea \u00een care traiti\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O polemica aprinsa si-a facut loc de cur\u00e2nd \u00eentre unii dintre colaboratorii revistei LaPunkt si scriitorul Vasile Ernu. Totul a \u00eenceput cu un articol publicat de catre Angelo Mitchievici, intitulat \u201eLenin si nostalgia sau oameni si statui\u201c, \u00een care Ernu este acuzat, pe un ton liric, utiliz\u00e2nd o generoasa paleta de artificii retorice \u2013 de… Cite\u0219te mai mult »Eterna poliloghie: stanga ca tap ispasitor sau despre lumea in care traiti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[9444,131],"class_list":["post-16780","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-colaboratorii-revistei-lapunkt","tag-vasile-ernu"],"views":2862,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16780","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16780"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16780\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16780"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16780"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16780"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}