{"id":16778,"date":"2013-10-12T14:17:18","date_gmt":"2013-10-12T12:17:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16778"},"modified":"2013-10-12T14:17:18","modified_gmt":"2013-10-12T12:17:18","slug":"globalizarea-si-noul-localism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/globalizarea-si-noul-localism\/","title":{"rendered":"Globalizarea si \u201enoul localism\u201c"},"content":{"rendered":"

\u201eNu exista nicio iesire <\/strong><\/em>
\ndin capcana globalizarii\u201c<\/strong><\/em>
\n(Ulrich Beck)<\/strong><\/p>\n

Devine tot mai apasator-anxioasa constatarea ca globalizarea nu este doar o provocare conceptuala. Retorica ei dezinvolta nu se poate dezinteresa de gestiunea si securitatea globala, noi fiind departe de a le oferi generatiilor care vin o lume \u201emai sigura\u201c, unificata sub spectrul spaimelor comune. Dar \u2013 ne intrebam \u2013 poate fi controlata globalizarea sau este o ideologie fara stap\u00e2n? Incerc\u00e2nd un raspuns, Achim Mihu propunea o distinctie intre globalizare (ca proces multidimensional), globalism (ca mesaj ideologic) si globalitate, inventariind faptele petrecute, constatabile. De regula, preopinentii comit o dubla eroare: reduc globalizarea la dimensiunea economica si, replic\u00e2nd celor care considera cultura globala ca omogenizata si omniprezenta, considera ca fenomenul cultural este imun la tavalugul globalizarii.
\nGlobalizarea ram\u00e2ne, insa, o tema tulbure, culpabila, isc\u00e2nd adversitati si reactii alarmiste, perceputa de unii drept o extindere a pietei (internationalizare), fluturata ca sperietoare, asadar. Pentru altii, ea pare un proces natural si, negresit, o ispititoare moda intelectuala, trezind emotivitate si gener\u00e2nd partizanate acerbe. Chiar inteleasa ca un \u201evulcan conceptual\u201c (cum \u201ecircula\u201c in folclorul universitar), ea ram\u00e2ne o grava tema de reflectie, fie in ipostaza de rau iminent, fie ca sursa de beneficii; oricum, \u201eo realitate functionala a postcapitalismului\u201c, implacabila, anul\u00e2nd putinta de a ne sustrage unui proces \u201ein mars\u201c.
\nSa fie globalizarea un proces deja \u201econfiscat\u201c? Sau, mai degraba, o tranzitie spre ceva nedefinit, propun\u00e2nd un nou experiment (planetar, de asta data), nestrain de utopism c\u00e2ta vreme societatea globala ar trebui definita, in numele eco-eficientei, pe masura maturizarii proiectului, ca model functional? Presupun\u00e2nd, fireste, si un control global. Aceasta \u201einginerie globala\u201c ar trebui sa evite, spun vocile lucide, deviationismul anti-social (economicizarea), dar si \u201emondializarea intereselor unei tari\u201c, in speta americanizarea (dolarizarea), in ofensiva dupa prabusirea lumii bipolare.
\nPoate capitalismul edenizat, transnational acum, sa atenueze conflictul dintre piata planetara si interesele generale? Firmele globale, prin delocalizare, sunt actorii jocului economic (piete offshore), insensibile (deocamdata) la scenariile catastrofice. Nu e vorba de resuscitarea unei \u201emode medievale\u201c, ci, realmente, de acumularea unui pachet problematic (mediu, resurse, bomba demografica, arsenalul nuclear etc.), primejduind viata pe Terra. Pericolul e real si biliardul politic pare, dimpotriva, a agita paradigma conflictualista, intretin\u00e2nd vechea dorinta de a imparti \u201etortul\u201c global. Or, \u201eamericanismul imanent\u201c (in sensul monitorizarii lumii) exercita o teribila presiune, globalizarea fiind inteleasa, astfel, ca un concept ideologic, manevrat politic-instrumental. Complexitatea lumii de azi (o lume din ce in ce mai mica), paienjenisul interconexiunilor si interdependentelor, internationalizarea schimburilor, metisajul cultural conduc la o proximitate globala. Sau la globalizarea satului (cum s-a spus), pornind de la celebra sintagma lansata c\u00e2ndva de McLuhan, c\u00e2nd profetea aparitia satului global.
\nTotusi, globalizarea ram\u00e2ne un subiect nebulos, nedefinit, ambiguu, difuz; tratat unidimensional, de regula (economiceste vorbind), fara a beneficia de o definitie satisfacatoare din unghi sociologic. Mai ales ca, reamintim, globalul nu poate exista fara local. Iar viata lumilor locale (local life-worlds) pare primejduita de tavalugul globalizarii, pierz\u00e2nd stabilitatea si siguranta de altadata. Indreptatit, se invoca glocalismul (sub deviza \u201ea g\u00e2ndi global \/ a actiona local\u201c), dar si nivelul de globalizare al diferitelor zone din asimetrica noastra lume. Inc\u00e2t, pornind de la aceste premise, efortul sociologilor de a reg\u00e2ndi conceptele in discutie se anunta nu doar anevoios, ci si vital-necesar.<\/p>\n

*
\nNu sunt putini cei care inteleg globalizarea ca stricta occidentalizare. Dar teza occidentalizarii lumii, enuntata de un S. Latouche (vezi \u201eThe Westernization of the World\u201c, 1996) inseamna si un triumf al Occidentului? \u201eFamiliarizarea\u201c cu anumite stiluri de viata \/ nivel de consum, dezvolt\u00e2nd febril un \u201ecosmopolitism practic\u201c (Dick Hebdege, 1990) intretine dominatia culturala, dar estompeaza senzatia de proprietate (vezi, de pilda, \u201eMcDonaldizarea culturii\u201c, instaur\u00e2nd transconsumerismul). Daca institutiile modernitatii, cu pretentii universalizatoare sunt omniprezente (ceea ce este indiscutabil), expansiunea Occidentului, stimul\u00e2nd av\u00e2ntul omogenizant nu poate fi tagaduita. Sa nu uitam, insa, ca hibriditatea la care obliga epoca a st\u00e2rnit reactii culturale, ca expansionismul vestic a trezit miscari de rezistenta, ca, in fine, chiar \u201etiparele geografice de dominatie\u201c au fost zdruncinate, declans\u00e2nd criza ordinii occidentale. Iar angoasele postmodernitatii, prin descentralizare, infidelitate fata de institutiile-mama si nesiguranta relatiilor de putere au potentat experienta incertitudinii si au incurajat \u201edeclinul increderii\u201c (Giddens). Ceea ce inseamna subminarea dialogului.
\nGlobalizarea isi vede de drum, fiind, deopotriva, o realitate si un proiect. Asculta ea de logica manageriala (global marketplace) sau a scapat de sub (orice) control? Initial, mondializarea (Th\u00e9odore Lewitt, 1983) privea convergenta pietelor, asigur\u00e2nd intr-o lume concurentiala omogenizarea stilurilor de viata. Treptat, transnationalizarea, departe de a se limita la sfera financiara, a impus reconstructia institutiilor internationale sub semnul unei pax americana si a provocat alerta identitara. Este indubitabil ca ipoteza egalitarismului cultural (a relatiilor interculturale egalitare) nu sta in picioare dupa cum tentativele de asimilare si reductionism, de subminare a culturilor majoritare prin devalorizare nu pot ram\u00e2ne fara replica. C\u00e2mpul cultural este tensionat. Ideologia globalitara crede intr-un numitor comun transnational. Sub ofensiva Netwar-ului se perpetueaza o lume asimetrica si asincrona, cu responsabilitati dizolvate. Pe de alta parte, rezistenta la tavalugul globalizarii se manifesta, uneori, virulent, afis\u00e2nd credinta in standardele culturii proprii (norme, valori), sf\u00e2rsind intr-un etnocentrism inevitabil. Sau impun\u00e2nd, ca proces invers, fragmentarizarea \/ parcelarea lumii printr-un interes excesiv, autonomizant, acordat comunitatilor religioase, ocupationale, regionale; deci contraculturilor sau subculturilor ancorate in local.
\nDar globalizarea se anunta ca \u201edestin implacabil\u201c. Invazia electronica la care asistam a configurat o \u201eera de masa\u201c (mass-age), o lume media in miscare, nescutita de ceea ce s-a numit \u201eeroziune electronica\u201c. Sa fie, in acest context, suprematia Vestului inatacabila, asigurata pe termen lung? Ni se pare indoielnic. Mai ales ca actualul raport de forte este in necurmata prefacere (isc\u00e2nd aliante imprevizibile) iar ponderea demografica a Occidentului a scazut vertiginos (reprezent\u00e2nd aproximativ 14% din populatia lumii). Rolul de gardian al civilizatiei (\u201eserif planetar\u201c), dincolo de costuri, ascunde pericolul maleficitatii, daca, in numele voluntariatului, isi propune sa conserve prin forta ordinea actuala, aflata \u2013 se vede bine \u2013 intr-un echilibru precar. C\u00e2ndva cercetarile etnologice se centrau pe sublinierea diferentelor culturale in societatile exotice; azi, interesul pare a se fi deplasat spre evidentierea fondului comun al omului global vs. omul local, in contextul unor confuzii care fac cariera, neignor\u00e2nd neputintele cadrului statal (devenit, brusc, \u201eprea str\u00e2mt\u201c) pentru solutionarea pachetului problematic. Occidentalizarea vine sa sprijine zelul imitativ al unora, prompti in a se alinia, inclusiv prin atentatul la \u201especific\u201c, supun\u00e2ndu-se \u201econtrolului cultural\u201c. Neajunsurile existentei locale sunt vizibile prin racord planetar; dar, pe de alta parte, \u201eeliberarea\u201c de constr\u00e2ngerile locale nu ne poate impiedica sa observam ca viata noastra e, de fapt, localizata in pofida nomadismului planetar. Globalizarea, spun expertii, divide si uneste in egala masura. A pune in discutie radacinile fenomenului si efectele lui sociale, departe de a fi unitare (cum explica Z. Bauman) inseamna a descifra p\u00e2na la urma noii parametri ai conditiei umane. Adica, segregarea spatiala, dar si comprimarea spatio-temporala, decodarea sensului in absenta controlului si, mai ales, a disparitiei centrului. Fiindca tensiunea global \/ local indica o extrateritorializare a \u201ecentrelor de productie a semnificatiei\u201c, dilu\u00e2nd forta decizionala. Iar proiectul societatii mondiale, construit pe ipoteza hegemoniei americane (av\u00e2nd la indem\u00e2na piata mondiala) pleaca de la supozitia ca am intrat in epoca postrevolutionara. Sau, in termenii lui Zinoviev, intr-o \u201eepoca postdemocratica\u201c, in care, accept\u00e2nd o noua structura imperiala, toate procesele principale se vor desfasura in lumea occidentala si sub controlul \u201eoccidentaloizilor\u201c. \u201eWesternizarea\u201c, anuntata inca de Toynbee, nu pare a se crampona de morala.
\nBineinteles, constientizarea globalitatii, inevitabila, tot mai acuta intr-o societate reflexiva, nu trebuie sa vada in global doar o exterioritate amenintatoare; in fond, localul si globalul nu se exclud. Mai mult, globalul patrunde in spatiul propriei noastre existente, devine parte a culturilor locale. Inc\u00e2t voci lucide vad in localism o strategie antreprenoriala (asa-numita \u201elocalizare globala\u201c), pled\u00e2nd pentru o re-localizare in context global. Iar Roland Robertson (v. \u201eGlobalization\u201c, 1992) propunea chiar o inspirata sinteza lexicala, de mare circulatie, impun\u00e2nd glocalizarea, recunosc\u00e2nd fatala intrepatrundere a celor doua tendinte \u201ein conflict\u201c. \u201eTransnationalizarea locului\u201c (Maarten Hajer) inseamna un mediu cotidian modificat prin hibridare, biotopul national fiind penetrat si amenintat de numeroase fluxuri migratoare (produse, tehnologii, modele).
\nInevitabil, asistam la \u201eo re-teritorializare a mizelor mondializarii\u201c intr-o lume-arhipelag. Conflictele cu teritoriul-gazda nu pot fi evitate, metisajul poate insemna si o reciprocitate largita, scot\u00e2nd relatiile sociale din contexte strict localiste (furnizoare de identitate) p\u00e2na la acea deincapsulare (difembedding) despre care vorbea A. Giddens. Oricum, natura inerent globalizatoare a modernitatii nu poate dec\u00e2t agrava int\u00e2lnirea conflictuala dintre trendul omogenizarii culturale (simboluri, stiluri de viata etc.) si eterogenizare, diversitatea oferind, potrivit unor voci autorizate, stabilitate. Viata insa, mai ales in domeniul consumului, este \u201etot mai globalizata\u201c. Daca M. Albrow (1997) vorbea de o \u201eera globala\u201c (\u201eThe Global Age\u201c), daca Manuel Castells considera ca am intrat in plin \u201ecapitalism informational\u201c, George Ritzer (celebru pentru \u201eThe McDonaldization of Society\u201c, 1993), pornind de la premisa ca s-a edificat o constiinta globala comuna, inclusiv prin organizarea vietii sociale la scara globala, cerea imperativ o reconceptualizare a temei, desfasur\u00e2nd evantaiul teoriilor consacrate (politice, economice, culturale). Si impun\u00e2nd un nou concept-pandant: \u201egrobalizarea\u201c (de la to grow = a creste, a spori). Fie ca vorbim de convergenta culturala (av\u00e2nd ca efect implacabil uniformizarea), fie ca invocam diferentialismul cultural (prin rezistenta nucleului cultural, accept\u00e2nd doar o globalizare la suprafata), fie ca, in fine, acceptam hibridarea (amalgamare), constatarea care se impune este cea a capitalismului globalizat. Azi, observa G. Ritzer, nu exista o alternativa viabila la capitalism, dispar\u00e2nd ingradirile din perioada Razboiului Rece. In lumea de azi (\u201eMcWorld\u201c, dupa Benjamin Barber), ambitiile globale \/ grobale ale capitalismului nu pot fi stopate. Inc\u00e2t, preconizeaza sociologul american, sporirea puterii, influentei si, desigur, a profitului vor conduce, reactiv, la resuscitarea teoriei marxiste. Iar grobalizarea, pe suportul mcdonalizarii (ca set de principii agresiv exportate, in numele rationalizarii, impun\u00e2nd un model formal, de reprodus oriunde) functioneaza ca proces unificator, insemn\u00e2nd o expansiune transnationala. Sa observam imediat ca acest termen conex, aplicat pe linie organizationala \/ institutionala nu convine postmodernitatii; interesul pentru diversitate, hibridare, independenta \u2013 proprii noii paradigme \u2013 presupune tocmai valorizarea localului. Inc\u00e2t G. Ritzer are dreptate sa observe ca lumea e \u201etot mai saracita pe masura ce localul isi pierde importanta sau chiar dispare\u201c. Or, globalizarea, prin forta economica, marketing, publicitate etc. intervine aplatizant, omogenizant. Inc\u00e2t, pe piata libera, grobalul si glocalul, action\u00e2nd conjugat, distrug rapid localul.
\nAici se impune o observatie esentiala. Localul a fost afectat de global (modelat, penetrat, alterat etc.); inc\u00e2t ceea ce numim, de regula, local (idealiz\u00e2nd perceptia) este, de fapt, in mare parte, glocal, exist\u00e2nd sub presiunea influentelor grobale. Deci adevaratul conflict, conchide G. Ritzer, nu este cel dintre global si local, ultimul termen fiind investit (eronat) cu rolul unui actor-cheie. Localul incearca doar sa subziste si reactiile de aparare tintesc refuzul grobalizarii. Cum procesul globalizarii contine \u201epolii conflictului\u201c si, astfel, nu poate reprezenta una din taberele implicate in conflict, rezulta ca adevaratul conflict este cel dintre grobalizare si glocalizare. Cultura consumului a promovat consumerismul drept valoare in sine, centrala si din moment ce sensul vietii, prolifer\u00e2nd nimicul, e de aflat in \/ prin consum (shopping, turism, sexism), vom sf\u00e2rsi \u2013 scrie G. Ritzer \u2013 sufocati de \u201enimic\u201c. Astfel, vizit\u00e2nd \u201ecatedralele consumului\u201c (mall-urile, indeosebi) consfintim triumful (omogenizant) al grobalizarii, mereu in ofensiva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eNu exista nicio iesire din capcana globalizarii\u201c (Ulrich Beck) Devine tot mai apasator-anxioasa constatarea ca globalizarea nu este doar o provocare conceptuala. Retorica ei dezinvolta nu se poate dezinteresa de gestiunea si securitatea globala, noi fiind departe de a le oferi generatiilor care vin o lume \u201emai sigura\u201c, unificata sub spectrul spaimelor comune. Dar \u2013… Cite\u0219te mai mult »Globalizarea si \u201enoul localism\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16778","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1910,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16778","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16778"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16778\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16778"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16778"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16778"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}