{"id":16774,"date":"2013-10-12T14:14:02","date_gmt":"2013-10-12T12:14:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16774"},"modified":"2013-10-12T14:14:02","modified_gmt":"2013-10-12T12:14:02","slug":"trotki-tragedia-marii-politici-idealiste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trotki-tragedia-marii-politici-idealiste\/","title":{"rendered":"Trotki: tragedia marii politici idealiste"},"content":{"rendered":"

Revolutia bolsevica din Rusia a constituit un eveniment politic fundamental in evolutia lumii secolului al XX-lea. Efectele si consecintele sale dezastruoase le-am resimtit cu totii, mai ales in spatiul central-european. Este intotdeauna interesant sa revii la acele momente dramatice care au schimbat practic cursul istoriei europene si universale intr-un timp foarte scurt si sa incerci sa intelegi cum un grup relativ restr\u00e2ns de politicieni a reusit sa bulverseze un intreg sistem politic si social, stimul\u00e2nd forte a caror manifestare a putut produce un adevarat seism in societatea secolului trecut, cu anumite reverberatii p\u00e2na in zilele noastre. Intr-adevar, este vorba de c\u00e2tiva oameni a caror viziune si actiune politica atent calculate a condus nu doar la preluarea spectaculoasa a puterii in stat, ci si la schimbarea radicala a sensului acesteia, a politicului in general. Lenin este, bineinteles, principalul actor al evenimentelor din 1917. Dar, alaturi de el, Lev Trotki, un personaj fascinant si complex, ar putea fi catalogat drept \u201ecoautor\u201c al revolutiei si, poate, principalul arhitect al strategiei si actiunii care au dus, in \u201eteren\u201c, la deznodam\u00e2ntul cunoscut.<\/strong><\/em>
\nTrotki a bulversat o lume, a luptat acerb si neobosit pentru sfar\u00e2marea sa p\u00e2na la radacina, intr-un proces politic si istoric de o anvergura rar int\u00e2lnita in istoria universala. Nimic nu a contat in fata idealului sau utopic al revolutiei permanente si socialismului. Oamenii si viata lor, resursele, cultura, civilizatia, societatea \u2013 toate au trebuit sa se supuna actiunii fortate de schimbare revolutionara sau sa dispara. Ceea ce s-a si int\u00e2mplat, de fapt, intr-o tragedie politica ce, repet, a socat secolul al XX-lea si i-a schimbat fundamental directia naturala de evolutie.
\nNumai pentru aceasta, Trotki poate fi inclus in categoria superpoliticienilor, acei indivizi speciali care genereaza, prin energia, vointa si actiunea lor, noi forte istorice, capabile sa se desprinda de vechile cadre de legitimitate si sa creeze noi lumi, noi ordini. Chiar daca noua ordine a insemnat, in cele din urma, un dezastru pentru conditia existentiala a individului, pentru statutul moral, social si economic al societatii in ansamblu.
\nIn \u201eAutobiografia\u201c sa, Trotki spune: \u201edaca nici eu, nici Lenin nu am fi fost prezenti in Petersburg, nu ar fi fost nicio Revolutie din Octombrie\u201c. (E adevarat ca afirma, de asemenea, ca revolutia ar fi putut avea loc si cu Lenin ca singur artizan, dar implica fara dubiu ca succesul revolutiei a fost dependent de prezenta am\u00e2ndurora). Cei care ii cunosc superficial viata si g\u00e2ndirea l-ar putea acuza de lipsa de modestie. Nu este asa.
\nP\u00e2na la acel moment fatidic pentru Rusia si, de ce nu, pentru Europa si societatea internationala, Trotki a actionat permanent, din Rusia sau din exil (Marea Britanie, Franta, SUA), din inchisoare, din Siberia sau in cadrul unor int\u00e2lniri conspirative, pentru realizarea revolutiei si dobor\u00e2rea sistemului tarist. Nu s-a indoit nicio clipa de venirea unui nou timp istoric pentru tara sa si pentru omenire. A trait cu iluzia ca va putea controla acest nou context si timp istoric, ca-l va putea dirija si, pentru o perioada, a si facut-o. A sf\u00e2rsit insa tragic, el, superpoliticianul care a dovedit naivitate in politica.
\nActiunea sa a fost una intelectuala, dublata de o munca sistematica in teren. Vorbitor al mai multor limbi, cunoscator al istoriei si literaturii europene si universale, Trotki si-a sistematizat in timp o filosofie politica care i-a conturat un tip aparte de g\u00e2ndire strategica, necesara aplicarii filosofiei sale in lumea reala. A spus, la un moment dat: \u201estudiul marxismului in afara luptei revolutionare poate forma soareci de biblioteca, dar nu revolutionari\u201c. El nu a interpretat mecanic marxismul si principiile sale, ci a incercat adaptarea acestuia la realitatile societatii in care traia. Un exemplu este perspectiva proprie asupra conceptului \u201erevolutiei permanente\u201c (abordat si dezvoltat in inchisoare, in 1906), care, indepart\u00e2ndu-se de ortodoxia marxista, enunta posibilitatea revolutiei socialiste in absenta revolutiei burgheze. Rusia putea \u201earde\u201c acea etapa, iar forta motrice urma sa fie proletariatul, organizat politic pentru preluarea puterii si infaptuirea revolutiei intr-o alianta str\u00e2nsa si pragmatica cu taranimea.
\nPentru propagarea ideilor sale, a scris permanent si a editat numeroase ziare (la un moment dat lucra la editarea a trei ziare, in paralel), nu a irosit niciun prilej pentru a le vorbi direct multimilor si activistilor si si-a conturat o linie puternica, dar independenta, in partid. Nu a ezitat sa critice vehement, la un moment dat, abordarile lui Lenin si nici nu a aderat strict la viziunea bolsevicilor (majoritari) in raport cu atitudinile mai flexibile ale mensevicilor (aflati in minoritate), care erau dispusi la diverse aliante, inclusiv cu partide burgheze, pentru accederea cvasi-constitutionala la putere. De fapt, o buna perioada de timp a inclinat mai mult spre factiunea mensevica, ceea ce l-a indepartat de Lenin foarte serios, p\u00e2na c\u00e2nd momentul strategic pentru revolutie a venit, in 1917.
\nStalin l-a catalogat drept \u201eun alt intelectual nefolositor\u201c, dar nimic nu este mai fals dec\u00e2t aceasta eticheta. Era, intr-adevar, un mare intelectual (spre deosebire de rudimentarul Stalin), dar si un om de actiune totala. Insusi Trotki spunea odata, referindu-se la actiunea politica si la revolutie: \u201easemenea lucruri, profesore, nu sunt obtinute prin semnatura unei h\u00e2rtii; ele se petrec in strada si sunt obtinute prin lupta\u201c. La revolta din Petersburg, din 1905, acel preludiu dramatic al Revolutiei din Octombrie, Trotki, spre deosebire de Lenin, a sarit direct in mijlocul actiunii, conduc\u00e2nd strategic si tactic sovietul format in v\u00e2ltoarea rebeliunii si care a controlat puterea in capitala timp de mai multe saptam\u00e2ni. (Max Eastman scria chiar ca, pentru mai multe zile in acea perioada tulbure din 1905, Trotki a detinut o putere mai mare dec\u00e2t tarul, ceea ce biograful sau, Joshua\u00a0 Rubenstein, considera o exagerare.) Apoi a venit momentul fundamental 1917, c\u00e2nd evenimentele din Rusia au transformat, pentru decenii, statul, societatea si insasi ideea de politica in aceasta tara, dar si in lumea internationala. Iar Trotki a fost unul dintre actorii principali, daca nu chiar principalul actor, in acea drama care a schimbat lumea.<\/p>\n

Capacitatea de reactie strategica si tactica a lui Trotki in etapele decisive ale preluarii puterii totale de catre bolsevici, dupa momentul critic al abdicarii tarului din acel an dramatic 1917, este, in opinia mea, perfecta. Ea vadeste nu doar un teoretician interesant, dar si un politician practic, dotat cu g\u00e2ndire strategica limpede si articulata in raport cu obiectivele urmarite. Iata c\u00e2teva exemple elocvente in acest sens:
\n\u2013 Aderarea imediata la conceptia lui Lenin de a nu sustine guvernul provizoriu format dupa colapsul regimului tarist (faimoasele teze din aprilie 1917), ceea ce a deschis calea catre insurectia condusa politic de partidul bolsevic (rupt deja de mensevicii concilianti) in vederea preluarii complete a puterii in stat. Practic, Lenin si Trotki devin principalii actori politici in evenimentele revolutionare si, desi trec prin momente dificile (Trotki este arestat pentru o perioada in vara, Lenin este nevoit sa se refugieze la anumite intervale in Finlanda), profita de fragilitatea guvernamentala generata de cabinetul Kerenski, dar si de indecizia celorlalte partide socialiste (mensevici, social-democrati) pentru a intari continuu popularitatea si legitimitatea bolsevicilor, in v\u00e2rtejul revolutionar care tulburase total societatea rusa, obosita de razboi si de fram\u00e2ntarile interne.
\n\u2013 Preluarea de catre Trotki a conducerii Sovietului din Petrograd, cel mai important vehicul politico-decizional in contextul revolutionar, tot mai prost gestionat de guvernul provizoriu a lui Kerenski (Sovietul era un fel de putere legislativa, fiind compus atunci din reprezentantii tuturor curentelor politice: bolsevici, mensevici, factiuni liberale si socialiste).<\/p>\n

\u2013 Autorizarea, de catre Sovietul condus dinamic de Trotki (la initiativa sa, desigur), a crearii comitetului militar revolutionar, care devine rapid un instrument de forta in revolutie, la indem\u00e2na lui Trotki si a bolsevicilor.
\n\u2013 Decizia lui Trotki de a inarma comitetul revolutionar (ce continea Garzile Rosii bolsevice), ceea ce ii confera practic autoritatea de comanda militara, intr-un moment decisiv pentru preluarea puterii.
\nAceasta serie de decizii tactice a avut, cumulat, efectul strategic al acapararii treptate a puterii de catre bolsevicii condusi de duoul letal Lenin \u2013 Trotki, pe un fundal politic si social tot mai labil si fluid. Practic, Lenin si Trotki construiau in secret o noua putere,\u00a0 un adevarat \u201estat ascuns\u201c, de \u201etip nou\u201c, pe care urmau sa-l scoata la vedere la momentul oportun, moment pe care ei insisi il creau, pas cu pas, cu o tenacitate, clarviziune si determinare uluitoare. Desigur, la aceasta strategie nu se poate omite munca politica dusa zi de zi de Trotki, care devenise clar conducatorul fortelor revolutiei in teren, mai ales ca\u00a0 Lenin se retragea des in Finlanda. Este vorba, in primul r\u00e2nd, despre discursuri in lant tinute in fabrici, in garnizoane, la reuniuni de partid, oriunde gasea o platforma de exprimare. Asa cum scria Nikolai Sukhanov in memoriile sale despre Revolutia din Octombrie, \u201eparea ca Trotki vorbea peste tot simultan. Fiecare muncitor si soldat din Petrograd il cunostea si asculta de el. Influenta sa asupra maselor si asupra liderilor era cov\u00e2rsitoare. Era figura centrala a zilei si principalul erou al acestui capitol remarcabil de istorie\u201c.
\nDar era vorba si de organizarea structurilor de partid, de controlul mesajului bolsevic in media (o putere proaspata si dinamica de care Trotki era constient) si de o abordare politica tot mai ferma si dura privind obiectivul strategic final: succesul revolutiei printr-o insurectie armata. Practic, Trotki era mai constient dec\u00e2t oricine altcineva ca un asemenea moment prielnic nu se va mai ivi foarte cur\u00e2nd, in incertitudinea care domnea in plan intern si in contextul extern determinat de cursul dramatic al Primului Razboi Mondial. El nu trebuia cu niciun pret ratat. \u201eC\u00e2nd ai ocazia sa iei puterea, fa-o fara nicio ezitare!\u201c \u2013 pare sa fi fost conceptul de actiune ales si promovat intransigent de Trotki.
\nAcea ocazie a venit, desigur, spre finele lunii octombrie 1917, iar Trotki a uimit din nou printr-o serie de decizii care au facut ca, de pe 24 pe 25 octombrie (conform calendarului pe stil vechi), bolsevicii sa-si asigure efectiv monopolul puterii in stat:
\n\u2013 decizia de a prelua sub control, prin oamenii sai inarmati, o serie de locatii strategice din Petersburg, si anume: statii de cale ferata, sediile ziarelor si ale tipografiilor, poduri si alte infrastructuri relevante din oras. O asemenea decizie a avut drept consecinta practica preluarea de facto a puterii in oras, fara violente semnificative. Potrivit lui Rubenstein, spre seara, ea a fost rapid consolidata, prin ocuparea postei, a statiei de transmisiuni telegrafice, a bancii centrale, a sediilor politiei si a principalului sediu al regiei de electricitate. Un singur pas mai trebuia facut, si anume preluarea Palatului de Iarna, sediul guvernului provizoriu, ai carui ministri incercau sa decida asupra unui soi de riposta la actiunea bolsevicilor condusi de Lenin, revenit din Finlanda, si de Trotki. Acest pas decisiv a fost facut pe 25 octombrie, a doua zi ministrii cabinetului Kerenski fiind arestati (Kerenski insusi a fugit din capitala pentru a incerca o repliere contrarevolutionara a fortelor devenite brusc de opozitie).
\n\u2013 decizia de a ratifica politic acapararea puterii in cadrul Sovietului, in ciuda opozitiei mensevice.
\nAici, momentele de actiune si dezbatere politica au fost iarasi de o intensitate, de un dramatism si de un imprevizibil care insa nu l-au derutat sau impresionat nicio clipa pe Trotki. Dimpotriva, a profitat cu s\u00e2nge rece de iesirea nervoasa a mensevicilor si a reprezentantilor altor factiuni politice socialiste din sala (nemultumiti de preluarea prin forta a puterii in teren sau de faptul ca nu se discuta despre un guvern de coalitie), pentru a-si asigura controlul politic total asupra situatiei, in favoarea bolsevicilor ramasi pe pozitii si, deci, capabili sa voteze nestingherit ceea ce le cerea Trotki (morala e sa nu pleci niciodata dintr-un asemenea organism politic atunci c\u00e2nd se ia o decizie politica decisiva). Iata cum un partid de c\u00e2teva zeci de mii de membri reusea sa devina, peste noapte, unica forta politica detinatoare de putere executiva in tumultul evenimentelor revolutionare.
\nPractic, puterea era acum cucerita politic, in Sovietul purificat de elemente antibolsevice, si de facto, in teren. Nici macar lui Lenin nu-i venea sa creada cum, brusc, a ajuns sa preia fr\u00e2iele puterii, impreuna cu Trotki, atunci c\u00e2nd, aproape epuizat, se spune ca ii soptea camaradului sau in sediul guvernului: \u201eStii, de la persecutie si o viata subterana, sa vii dintr-odata la putere… Te poate ameti usor\u201c.
\nDupa succesul revolutiei, a urmat razboiul civil, unde din nou Trotki a aratat abilitati de decizie si comanda strategica in numeroase momente critice. Astfel, dupa ce indeplinise functia de ministru de Externe (comisar pentru relatiile externe, practic al doilea om in stat si partid dupa Lenin), pe umerii lui Trotki a cazut imensa sarcina de a organiza Armata Rosie, ce trebuia sa faca fata fortei contrarevolutionare a Albilor. In aceasta postura, s-a aratat un strateg deosebit, realiz\u00e2nd at\u00e2t o campanie eficienta de constructie a Armatei Rosii, c\u00e2t si o munca tactica si strategica de conducere si coordonare efectiva a operatiunilor de razboi. Se spune ca ar fi afirmat odata ca, \u201edaca nu esti interesat de strategie, strategia e interesata de tine\u201c, desi unii istorici contesta paternitatea acestei sintagme care, intr-un alt context (de asemenea apocrif, se pare), substituia notiunea de strategie cu cea de razboi. A colindat vastul teritoriu rus intr-un tren blindat, transformat inteligent intr-un comandament mobil (dotat cu sisteme de transmisiuni si comunicatii, alaturi de structuri de analiza si informatii), astfel inc\u00e2t a reusit sa obtina victoria intr-o inclestare teribila de forte (trenul a parcurs aproape 200.000 de km in interiorul Rusiei macinate de razboi).
\nCrearea din nimic a Armatei Rosii a salvat revolutia, dupa cum au afirmat numerosi istorici, iar meritul pentru aceasta opera de constructie institutionala cu valente strategice ii revine aproape in totalitate lui Trotki. El nu numai ca a avut curajul si inspiratia sa preia in masa ofiteri experimentati din fosta armata tarista, dar a fost si cel care a decis conscriptia intr-un moment social critic si care a ordonat crearea unui sistem unic de control politic asupra acestei uriase forte militare, prin atasarea unor comisari politici p\u00e2na la nivelurile inferioare de comanda, a caror sarcina era sa supravegheze atent orice deviere de la comanda strategica exercitata de conducerea politica. A fost necrutator cu tradatorii si nu a admis nicio abatere de la disciplina, afirm\u00e2nd intr-un anumit moment ca \u201eo cangrena nu se poate trata dec\u00e2t cu fierul rosu incins\u201c. Lenin a spus despre opera lui Trotki ca niciun alt om nu ar fi putut \u201esa organizeze o armata model doar intr-un singur an si sa c\u00e2stige, totodata, respectul expertilor militari\u201c.
\nMachiavelli ar fi fost cu siguranta fascinat de precizia si eficienta acestor actiuni politice ferme, puternice, curajoase, desprinse parca din manualul sau celebru de metoda si operare politica, \u201ePrincipele\u201c. Intr-adevar, acesti \u201ePrincipi rosii\u201c au parut in acele momente istorice fulminante ca poseda ceea ce Machiavelli numea virt\u00f9 \u2013 curaj, determinare, vointa \u2013, dar si siretenia vulpii din filosofia sa celebra asupra calitatilor conducatorului politic, ca sa nu mai vorbim de cinismul, brutalitatea si taria necesare pentru depasirea oricaror dificultati in circumstante foarte grele, de-a dreptul dramatice. Nu e nicio exagerare sa afirmam ca manualul de preluare, mentinere si consolidare a puterii scris de Machiavelli a fost aplicat la litera de Trotki si Lenin, ba chiar a fost perfectionat si imbogatit.
\nEste vorba, desigur, si despre celebra fraza atribuita lui Machiavelli (pe care, de fapt, g\u00e2nditorul din Florenta nu a utilizat-o niciodata), \u201escopul scuza mijloacele\u201c. Nimic nu pare sa ilustreze mai elocvent aceasta filosofie politica ancestrala dec\u00e2t actiunile cinice, calculate, precise ale lui Trotki si Lenin in realizarea scopului preluarii complete a puterii in stat de catre bolsevici. Se spune ca ar fi afirmat, la un moment dat, in cadrul unei intruniri de partid, ca una dintre contributiile semnificative ale Revolutiei Franceze la istoria revolutionara este, in primul r\u00e2nd, acel instrument deosebit de eficient care scurteaza cu un cap inamicii regimului revolutionar. Pentru Trotki nu era o figura de stil, din pacate, si nici simpla retorica mobilizatoare. Dupa 1917 si pe parcursul Razboiului Civil, a fost necrutator cu dusmanii reali sau inventati ai bolsevicilor, consider\u00e2nd inclusiv lichidarea fizica a acestora o necesitate vitala pentru apararea revolutiei de forte ostile, dar si pentru impunerea sa in ansamblul social. Asa cum el insusi a afirmat raspicat, in cartile sale sau in discursuri, \u201eintr-o lupta serioasa nu este cruzime mai mare dec\u00e2t a fi marinimos la timpul inoportun\u201c. Cu alte cuvinte, este o cruzime sa nu fii crud, necrutator cu inamicii, iar, pentru Trotki, revolutia era acea lupta serioasa care putea justifica orice. Si tot Trotki releva ca, in timp de pace sau de razboi, nu exista reguli absolute de conduita, \u201etotul depinde de circumstante\u201c.
\nIntr-adevar, pentru o asemenea politica, de o asemenea ambitie si anvergura, scopul trebuia sa scuze mijloacele in g\u00e2ndirea trotkista. Dar el, un intelectual socialist, nu putea sa lase fara explicatie critica esenta unei filosofii politice, care pare ca ii era totusi foarte folositoare la nivel practic, desi fusese elaborata de un g\u00e2nditor precum Machiavelli \u2013 p\u00e2na la urma \u201ereactionar\u201c, conform bibliei marxiste.
\nAsa ca Trotki incearca sa arate, prelu\u00e2nd sintagma lui Machiavelli, ca \u201escopul poate justifica mijloacele, at\u00e2ta vreme c\u00e2t exista ceva care sa justifice scopul\u201c. Un joc complex de cuvinte, care l-ar fi depasit in intelegerea rationala a politicii pe Machiavelli: scopul trebuie justificat, in opinia lui Trotki, de superioritatea istorica complexa a unui concept politic si ideologic nou, comunismul, ce trebuia sa elimine radical vechea politica, vechile structuri sociale si civilizationale pe care se construise si progresase de veacuri politica, cu toate limitele sale.<\/p>\n

Asa cum a scris Trotki, \u201edin punctul de vedere al marxismului, care exprima interesul istoric al proletariatului, scopul este justificat daca el conduce la cresterea puterii omului asupra fortelor naturii si la abolirea puterii individului asupra individului\u201c.
\nO asemenea iluzie, o asemenea utopie nu ar fi fost inteleasa niciodata de Machiavelli, a carui prudenta in definirea posibilitatilor practice ale politicii in raport cu realitatea, cu conditia individului, cu slabiciunile si amagirile sale, sau cu iluzia unui sistem abstract de reprezentare a lumii (cum era cel religios, la vremea sa) l-a facut sa fie mai sceptic in legatura cu orice amestec al sistemului moral si etic in metoda politicii. Vechea separare a politicului de etica si de religie, inaugurata, la nivel de g\u00e2ndire, de iluministi precum Machiavelli, era pe cale sa fie \u201ereparata\u201c din nou, intr-un amestec istoric unic in politica universala. De data aceasta, insa, religia este substituita de ideologia comunista (o noua si ultima religie a umanitatii), capabila sa absoarba cu totul politicul si sa-i dea un nou sens, in cadrul unui colosal proces istoric, considerat \u201eobiectiv\u201c si \u201eireversibil\u201c. La final, chiar si statul urma sa dispara. Trotki era convins ca \u201edrumul spre socialism rezida intr-o perioada de maxima intensificare a principiului statului, tot asa cum lampa, inainte sa se stinga, explodeaza intr-o flama brilianta\u2026\u201c. (P\u00e2na sa dispara, insa, acea \u201eflama brilianta\u201c i-a orbit pe toti, inclusiv pe cei care au putut crede intr-o asemenea utopie periculoasa si absurda.)
\nAcest idealism radical, aceasta g\u00e2ndire utopica abstracta a cuprins de la bun inceput semnele dezastrului si ale tragediei in care avea sa se sf\u00e2rseasca experimentul lui Trotki si Lenin. Este paradoxal cum un om cu o asemenea capacitate de g\u00e2ndire strategica precum Trotki a fost dominat de un idealism impins p\u00e2na spre fanatism, care i-a adus si sf\u00e2rsitul, at\u00e2t in politica c\u00e2t si din punct de vedere personal. Dar Trotki era un comunist pur, poate cel mai pur comunist din istoria tragica, pentru umanitate, a acestui curent politic. Filosoful crestin de orientare realista, Reinhold Niebuhr, este cel care a avertizat, cu argumente profunde, pericolul fatal al iluziei comuniste de a crede ca insasi istoria poate fi supusa unui management planificat, ca fortele istorice pot fi cumva controlate de un grup de planificatori politici, ca ele pot fi dirijate, aproape cu rigoare stiintifica, spre crearea unei noi societati, a unei noi civilizatii, a unui nou om. Lev Trotki credea sincer in posibilitatea dominarii cursului istoriei de catre miscarea comunista si nimeni nu i-a putut zdruncina aceasta credinta fatala pentru destinul individului. O credinta care, repet, se juxtapunea in mod abstract pe o interpretare considerata stiintifica a evolutiei socialului, care avea propriile sale legi de manifestare. Aceasta \u201eabstractiune\u201c nu l-a intimidat niciodata intelectual. Pentru el, \u201econcretul este o combinatie de abstractiuni: nu una arbitrara sau subiectiva, ci una care corespunde legilor de evolutie a unui anumit fenomen\u201c!
\nDa, Trotki a fost, inainte de toate, un politician idealist.
\nIdealistul este nepasator in fata fortelor obiective care imping politica intr-un joc sistemic, de tip realist, de tip rational. Idealistii ignora, asadar, raporturile de forte si spera sa le transgreseze prin insasi forta ideii, a viziunii preconstruite din punct de vedere intelectual, ideologic. Problema resurselor este ignorata: tot ceea ce conteaza este actiunea in lumina unei conceptii politice fixe, care nu se moduleaza pe structura relatiilor politice existente, pe legitimitatea traditionala, pe vechile reguli. Importante pentru ei sunt obiectivele legate de transformarea sistemului politic \u2013 statal, international \u2013 in functie de principiile pe care le sustin.
\nDesigur, este un joc periculos. Dar idealistii nu sunt neaparat naivi. A ignora resursele pe care le au la dispozitie sau a nu actiona in cadrul raporturilor de forte existente nu inseamna ca ei nu incearca acumularea de resurse pentru realizarea scopurilor prestabilite sau ca nu lupta \u2013 poate chiar mai acerb dec\u00e2t altii \u2013 pentru utilizarea pragmatica a acestor relatii de forte in atingerea obiectivelor lor.
\nPredispozitia lor catre o politica axata pe schimbare, pe tulburarea continua a structurilor existente, pe redefinirea unui anumit concept de stabilitate, ii duce usor spre revolutie, fie deschisa (explicita), fie silentioasa. Idealistii se lupta in general cu vechile legitimitati, puternic inradacinate societal si politic, pe care le doresc inlocuite de altele, fixate in propriile lor idei despre politica, stat si societate, in propria lor conceptie despre conditia individului. Evident, idealistii reprezinta intotdeauna un pericol mortal pentru stabilimentul traditional, pentru stabilitatea si legitimitatea vechiului sistem.
\nTrotki este, in mod evident, un idealist, as spune chiar idealistul perfect, total, cel care isi programeaza intelectual (si actional) revolutionarea complexa, radicala, a societatii si a statului rus si apoi a intregului sistem international (teoria revolutiei permanente). La asumarea calitatii de comisar pentru relatii externe, spre exemplu, a marturisit unui prieten ca nu vede ce fel de diplomatie este necesara in contextul revolutionar si ca, in calitatea sa de ministru, nu va face altceva dec\u00e2t \u201esa emita c\u00e2teva proclamatii revolutionare catre popoarele lumii, dupa care va inchide pravalia\u201c. Nu e de mirare ca, in memoriile unui diplomat francez care l-a cunoscut pe Trotki, acesta e descris drept \u201eun individ pierdut in visele sale, care pentru el sunt realitate si pe care isi bazeaza toate actiunile\u201c.
\nIdealismul sau excesiv, transformat in naivitate politica, l-a indepartat rapid din politica interna sovietica, dupa moartea lui Lenin. Tradat cu usurinta\u00a0 de vechii camarazi, a fost inlaturat complet din structurile de putere sovietice de Stalin (cel care in niciun caz nu isi confunda vreodata visele cu realitatea in exercitiul puterii), amenintat, exilat in exterior si urmarit p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii de politia politica a regimului. Din \u201ecoautor\u201c al Marii Revolutii din Octombrie si principal strateg al victoriei in razboiul civil (lucru recunoscut anterior chiar de Stalin), a ajuns sa fie catalogat drept principalul dusman al revolutiei, deviationist, tradator, mensevic etc.
\nS-a aratat dezamagit de abandonarea principiilor pure ale revolutiei de catre Stalin si a continuat lupta in acest registru, p\u00e2na la asasinarea sa de catre agentii NKVD in Mexic. In toamna anului 1938, un cetatean spaniol pe nume Ramon Mercader (cu numele asumat de Jacques Mornard) a reusit sa se infiltreze treptat in anturajul lui Trotki din Mexic, unde\u00a0 acesta traia de ani buni in exil, c\u00e2stig\u00e2ndu-i increderea. Era, de fapt, un agent acoperit sovietic, parte dintr-o operatiune a serviciilor secrete ale lui Stalin, av\u00e2nd ca obiectiv eliminarea fizica a lui Trotki. Intr-o dimineata, fiind primit de Trotki in gradina casei sale, i-a infipt pur si simplu un cutit in cap (Trotki lucra atunci la biografia sa asupra lui Stalin). Ranit grav, a mai avut taria sa le spuna garzilor sale, care sarisera pe Mercader, sa nu il omoare pentru ca \u201eacest om are o poveste de marturisit\u201c. Povestea profunda a spus-o insa viata dramatica a lui Trotki, o lectie fascinanta, dar trista, pentru ce inseamna iluziile marii politici care vrea sa schimbe din temelii lumea si nu poate sa o faca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Revolutia bolsevica din Rusia a constituit un eveniment politic fundamental in evolutia lumii secolului al XX-lea. Efectele si consecintele sale dezastruoase le-am resimtit cu totii, mai ales in spatiul central-european. Este intotdeauna interesant sa revii la acele momente dramatice care au schimbat practic cursul istoriei europene si universale intr-un timp foarte scurt si sa incerci… Cite\u0219te mai mult »Trotki: tragedia marii politici idealiste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3],"tags":[9437,9436,9438,9434,9435],"class_list":["post-16774","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-agentii-nkvd","tag-jacques-mornard","tag-lev-trotki","tag-moartea-lui-lenin","tag-ramon-mercader"],"views":2282,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16774"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16774\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}