{"id":16771,"date":"2013-10-12T14:09:37","date_gmt":"2013-10-12T12:09:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16771"},"modified":"2015-01-15T16:01:52","modified_gmt":"2015-01-15T14:01:52","slug":"surprizele-toamnei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/surprizele-toamnei\/","title":{"rendered":"Surprizele toamnei"},"content":{"rendered":"

Inainte de a vorbi despre surprizele toamnei \u2013 planul presedintelui Frantei Hollande de a ataca Siria, la 31 august, si adoptarea rezolutiei Consiliului de Securitate in criza siriana \u2013, sa ne oprim la doua evenimente asteptate.<\/strong><\/em>
\nVictoria doamnei Merkel in alegerile legislative din Germania era previzibila. Dar aceasta, pe c\u00e2t este de mare, chiar a fost botezata \u201esuper-victorie\u201c, nu ofera pe deplin succesul dorit. Liberalii, aliati traditionali ai Uniunii Crestin-Democrate, nu au mai intrat in Parlament, produc\u00e2nd astfel dificultati la formarea coalitiei de guvernare. Fie si ca a cincea roata la Mercedes-ul politic german, ei erau piesa de siguranta la drum lung. Acum, cea mai puternica doamna a Germaniei trebuie sa recurga la adversarii ei politici pentru formarea guvernului. Fie cu Grunen-Verzii (8,5%, putin probabil) de care o desparte fundamental programul nuclear, fie cu social-democratii din SPD, si acestia in scadere dramatica de pozitie (putin peste 25%), cu care ar putea reface \u201eGrosse Koalition\u201c din anii 1966-1969 si 2005-2009. In politica interna crestin-democratii si social-democratii germani au abordari diferite in privinta politicii familiale, casatoriilor homo si dublei cetatenii, dar nu acestea dau dureri de cap. In monotonia politicii germane, asperitatile se niveleaza rapid. Ceea ce conteaza este istoria coabitarii. Daca nu ar fi experienta din anii \u201960 c\u00e2nd, intrati la guvernare, social-democratii germani i-au creat conditii lui Willy Brandt sa devina cancelar, doamna Merkel ar fi scutita de griji. Numai ca, dupa un al treilea mandat, lucrurile ar putea lua o intorsatura neplacuta.<\/strong> <\/em>
\nA doua chestiune la care ma opresc in treacat este cea a noii campanii de re-re-re-expatriere a tiganilor din Franta. Voi contraria ca si altadata: oficialii rom\u00e2ni nu prezinta corect fondul problemei, desi ar fi trebuit sa-l inteleaga bine din experientele trecute cu Italia, Franta, Olanda, Spania si cu alte tari. Fondul problemei nu tine doar de campaniile electorale, chiar daca este folosit mai zgomotos in astfel de ocazii. Nici chiar de discriminare in sensul politico-juridic. Toata lumea recunoaste necesitatea respectarii drepturilor acestei minoritati etnice europene. Nu toti sunt, insa, de acord cu comportamentul ei. Nu este vina noastra, a rom\u00e2nilor, ca modul in care tiganii continua sa creada ca trebuie sa se comporte in strainatate intra in\u00a0 contradictie cu civilizatia locurilor in care au dreptul sa calatoreasca sau sa traiasca. P\u00e2na nu vom fi convingatori in argumentatie cu propria noastra experienta de la dezrobirea lor, de acum peste un secol si jumatate, nu\u00a0 putem sa ne facem intelesi. Am motive sa cred ca experienta de convietuire a francezilor cu tiganii il indreptateste pe ministrul francez de interne Vals sa afirme ca, in buna parte, acestia nu au dorinta de a se integra. O recunosc si ei. Ministrul Vals, insa, nu are dreptate sa trateze asa cum o face aceasta minoritate. Incalca toate conventiile in privinta drepturilor omului, ale copilului, ale minoritatilor, pe cele speciale luate la nivelul Uniunii Europene privind tratamentul tiganilor si, nu in ultimul r\u00e2nd, mostenirea\u00a0 lasata omenirii de umanismul francez. Parisul trebuie sa faca eforturile pe care le cerea Bucurestiului in anii \u201990 de a respecta drepturile acestei etnii. Atunci, din afara, Rom\u00e2nia parea ca nu manifesta vointa politica. Un mare neadevar pe care politicienii rom\u00e2ni nu il demonteaza odata pentru totdeauna. Bucurestiul a facut concesii dupa concesii, cea mai stupida fiind cea de a accepta, la sugestii din afara, fara sa masoare consecintele, denumirea de rom in loc de cea cultural-istorica de tigan. Integrarea acestei etnii\u00a0 ajunsese o pagina de manual politic. Au fost date pe m\u00e2na afaceristilor fonduri uriase pentru programe ridicole de re-insertie. Cine si c\u00e2nd va da socoteala pentru acestea?
\nSi acum, despre surprizele acestei toamne.
\nPolitica militara a presedintelui Hollande da frisoane
\nAm mai scris despre apetitul razboinic, greu de explicat, al presedintelui Hollande. Cunosc\u00e2nd c\u00e2te ceva despre razboaiele din Algeria si Indochina, am avut intotdeauna rezerve sa ma opresc la implicarea Frantei in operatiuni militare in strainatate desi cunosteam ca Parisul, sub diferite pretexte, cel mai des invocat fiind cel al protejarii intereselor nationale, improspata fronturile militare prin fostele colonii. Dar nu pot trece peste o dezvaluire care provoaca frisoane. Duminica trecuta, presa franceza a publicat o stire pe care as fi pus-o pe seama glumelor de poisson d’avril daca nu ar fi aparut la 29 septembrie: presedintele Fran\u00e7ois Hollande preconizase sa atace Siria la 31 august! \u201eAvioane Rafale erau gata de decolare, tintele alese si comunicatul deja redactat. Dar, in ultimul moment, Hollande a trebuit sa anuleze operatiunea\u201c scrie Vincent Jauvert editorialistul lui \u201eNouvel Observateur\u201c. Stirea a facut valuri. Am verificat-o imediat si la posturile de televiziune. Operatiunea ar fi trebuit sa fie franco-americana si ar fi fost convenita cu\u00a0 presedintele Barack Obama. Ea esueaza \u2013 incredibil! \u2013 in urma unei comunicari telefonice in care nu s-a tinut cont de diferenta de fus orar intre Paris si Washington! \u201eAceasta zi nebuna incepe la ora 3 dimineata, c\u00e2nd ofiterul de permanenta insarcinat cu comunicarea presedintelui Republicii primeste un apel de la omologul lui american. Acesta din urma il previne ca Barack Obama ii va telefona lui Fran\u00e7ois Hollande pe linia directa si securizata care leaga Elys\u00e9e de Casa Alba. C\u00e2nd? In aceeasi zi, la 18,15, ora Parisului. Neintelegerea transatlantica incepe \u2013 un quiproquo rizibil daca nu ar fi vorba de razboi\u201c,\u00a0 scrie Vincent Jauvert. Mai departe: \u201eDecalajul orar este un fapt, consilierul diplomatic al lui Fran\u00e7ois Hollande, Paul Jean-Ortiz, descopera mesajul de la Casa Alba la ora 8, de indata ce soseste la biroul lui din Rue de l’Elys\u00e9e. El il previne imediat pe\u00a0 Fran\u00e7ois Hollande, care decide sa convoace un consiliu restr\u00e2ns, imediat dupa ce va vorbi cu Barack Obama. Trebuia sa fie prezenti ministri Apararii, Internelor, Afacerilor Externe precum si \u00abmarii subordonati\u00bb: seful Statului Major, patronii DGSE (Directia Generala a Securitatii Statului) si Informatiilor Militare… Un consiliu de razboi, dupa care seful statului trebuia sa dea ordin formal de incepere a atacurilor franceze in Siria. Cel putin asta credea Fran\u00e7ois Hollande si, impreuna cu el, personalitatile convocate. In dimineata de 31 august, (Palatul) Elys\u00e9e a cerut, deci, militarilor sa fie pregatiti sa execute acest ordin presupus iminent… Planul prevedea bombardarea timp de o noapte, incep\u00e2nd cu ora 3 dimineata, moment c\u00e2nd lumea doarme profund, afirma unul dintre responsabilii francezi\u201c, al carui nume\u00a0 Vincent Jauvert nu il da. Se urmarea in special distrugerea rachetelor si centrelor de comanda ale Armatei a IV-a, chimica. Loviturile urmau sa fie executate de avioanele Rafale aflate (pe port-avioane) in apele internationale din\u00a0 Mediterana. \u201eNu voiam sa tragem din spatiul aerian turc, relateaza altcineva tot fara nume, pentru ca ne temeam ca Assad invoca legitima aparare si bombardeaza statul vecin, ceea ce risca sa implice NATO\u201c. Si, acum, stupoare: in convorbirea ratata din cauza neluarii in calcul a diferentei de fus orar, presedintele Obama urma sa-i comunice presedintelui Hollande ca… va participa la operatiunea (fixata!) dar, deocamdata, s-a hotar\u00e2t sa consulte Congresul! Evenimentele luau un curs care il vor surprinde pe presedintele Hollande. Se presupune ca planul a fost rasturnat de rapiditatea cu care Moscova l-a convins pe Assad sa accepte distrugerea arsenalului chimic si sa introduca dosarul rezolutiei in Consiliul de Securitate. Restul este cunoscut: a fost adoptata o rezolutie care il obliga pe Assad sa-si lichideze arsenalul chimic sub control ONU; dictatorul a acceptat. Concluzia editorialistului francez: inchiderea aventurii s-a datorat \u201eunei manevre diplomatice ingenioase a lui Vladimir Putin\u201c. Doar at\u00e2t sa se fi int\u00e2mplat?
\nManevrarea dreptului de veto
\nIn sf\u00e2rsit, razboiul din Siria este pus sub control, primul pas il constituie adoptarea acelei rezolutii a Consiliului de Securitate care reglementeaza conditiile de distrugere a arsenalului chimic al Siriei. Dupa unii, acesta ar fi mare, de peste o mie de tone, dupa altii ar fi depasit, expirat, usor de neutralizat. Nu erau cunoscute aceste date dinainte de a se face at\u00e2ta tapaj pe seama atacurilor chimice in razboiul din Siria? Ma indoiesc. Daca in spatele acestei rezolutii se afla ingeniozitatea sau viclenia (in franceza: \u201eastuce\u201c) Kremlinului nici nu mai are importanta. Dupa adoptarea rezolutiei, secretarul general al ONU a putut declara usurat: \u201eIn aceasta seara, comunitatea internationala si-a indeplinit misiunea. Dupa mult timp, acesta este primul semn de speranta in Siria. Consiliul de Securitate isi merita numele\u201c. Cuvintele dezvaluie mai degraba amaraciunea inaltului demnitar pentru marginalizarea Organizatia Natiunilor Unite in conflictul sirian si nu numai. Crizele din diferite regiuni ale lumii au fost treptat-treptat scoase de sub autoritatea ONU. Dreptul de veto a fost folosit pentru blocarea negocierilor de fiecare data c\u00e2nd interesele o cereau. Este acest drept de veto o piedica sau un avantaj in functionarea Consiliului de Securitate? Specialistii considera ca fara el abuzurile ar prevala si mai puternic in obstructionarea misiunii ONU. Criza siriana probeaza aceasta alegatie. In drumul pentru refacerea pozitiei de putere mondiala,\u00a0 Rusia a ales sa se lupte pentru tratarea crizei siriene in Consiliul de Securitate sper\u00e2nd ca va putea \u2013 si a reusit \u2013 sa uzeze de toate avantajele pe care i le confera dreptul de veto. De fapt a urmarit \u2013 avea interesul \u2013 sa scoata o solutie\u00a0 politica in afara unor decizii care ar fi antrenat fie NATO (cazul fostei Iugoslavii), fie diferite aliante constituite ad hoc (cazul Afganistanului, Irakului si Libiei). De unde si recunoasterea, bon gr\u00e9, mal gr\u00e9, a victoriei rusesti in solutia politica intermediara a crizei siriene.
\nSa admitem ca interventia militara franco-americana din 31 august nu ar fi fost dec\u00e2t un exercitiu de presiune. De ce nu a fost posibila adoptarea rezolutiei prin negocieri clasice in Consiliul de Securitate? Ministrul francez de Externe Fabius crede ca, \u201efara amenintarea convingatoare privind recursul la forta\u201c, nu putea fi deblocata criza siriana. Ram\u00e2ne de demonstrat. C\u00e2nd Lavrov si Kerry au pus pe masa ultimele argumente diplomatice, solutia politica s-a limpezit. Multi nu inteleg de ce trebuie sa se faca uz de forta. Ofer un raspuns dedus din considerentele unui fost consilier pentru securitate al Statelor Unite, Zbigniew Brzezinski. Acesta regreta ca \u201erezistenta populista persistenta si foarte puternic motivata a unor oameni bine instruiti politic dar istoric ostili oricarui control exterior este din ce in ce mai dificil de suprimat\u201c.
\nDeci, dupa Brzezinski, cei care nu accepta recursul la forta trebuie tratati de boala respingerii oricarui control exterior! Bun rationament!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inainte de a vorbi despre surprizele toamnei \u2013 planul presedintelui Frantei Hollande de a ataca Siria, la 31 august, si adoptarea rezolutiei Consiliului de Securitate in criza siriana \u2013, sa ne oprim la doua evenimente asteptate. Victoria doamnei Merkel in alegerile legislative din Germania era previzibila. Dar aceasta, pe c\u00e2t este de mare, chiar a… Cite\u0219te mai mult »Surprizele toamnei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-16771","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1952,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16771","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16771"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16771\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16771"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16771"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16771"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}