{"id":1677,"date":"2010-03-04T09:00:59","date_gmt":"2010-03-04T07:00:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1677"},"modified":"2011-11-08T18:25:48","modified_gmt":"2011-11-08T16:25:48","slug":"comedia-existentei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/comedia-existentei\/","title":{"rendered":"Comedia existentei"},"content":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane<\/strong><\/p>\n

Anamaria Beligan, una dintre cele trei fiice ale marelui actor Radu Beligan, \u00een loc sa-si petreaca viata la umbra ocrotitoare, de eucalipt, a tatalui ei, a parasit, \u00een 1982, la numai un an dupa absolvirea sectiei de regie film a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica \u201eI.L.Caragiale\u201c, Rom\u00e2nia si s-a stabilit \u00een Australia. Ne trebuie multa imaginatie ca sa ne-o reprezentam traind acolo, la mii de kilometri distanta de noi, pe exact partea opusa a Pam\u00e2ntului. Din fotografii reiese ca are doua fiice, Katharina si Dana, la fel de frumoase ca ea, o gradina nu prea \u00eentinsa, cu gazon, \u00een stil englezesc, si o bucatarie moderna \u00een care se preface, destul de convingator, ca este o gospodina pasionata.<\/strong><\/em><\/p>\n

S-a nascut la 15 noiembrie 1958 \u00een Bucuresti, dar \u00een notele bio-bibliografice din cele mai recente carti nu-si mai mentioneaza data nasterii, probabil din cochetarie. Are un masterat \u00een lingvistica, luat la Universitatea Monash din Melbourne, si lucreaza ca regizor si scenarist la Melbourne si ca profesor la Australian Film, Television and Radio School, la Sydney. Scrie direct \u00een engleza. Scrie, probabil, si \u00een rom\u00e2na, dar c\u00e2nd \u00eesi traduce textele englezesti \u00een limba materna o face \u00een colaborare cu Dana Lovinescu.
\nSpecialitatea ei sunt romanele si proza scurta, toate alerte si stranii, deloc asemanatoare cu ce se scrie \u00een prezent \u00een Rom\u00e2nia. Unii ar putea sa considere ca, din cauza sfericitatii Pam\u00e2ntului, Anamaria Beligan traieste cu capul \u00een jos \u00een raport cu noi, desi n-ar fi exclus ca, \u00een realitate, noi sa fim cei care traiesc cu capul \u00een jos \u00een raport cu ea. \u00cen Rom\u00e2nia vine rar si fugitiv, ca sa-si vada tatal, ca sa lanseze c\u00e2te o carte sau ca sa provoace \u00een r\u00e2ndul barbatilor c\u00e2te un coup de foudre pe care \u00eel va evoca sarcastic \u00een viitoarea ei carte.
\nImaginea scriitoarei, din perspectiva celor care traiesc \u00een Rom\u00e2nia, este incompleta si nebuloasa. Personajul nu se dezvaluie dec\u00e2t \u00een mod capricios, iar colportajul pe care rom\u00e2nii \u00eel practica dezinvolt, cu talent, nu functioneaza bine \u00een acest caz, din cauza marilor si oceanelor care despart Rom\u00e2nia de Australia.
\nPe de alta parte, cartile, precar difuzate, nu se gasesc niciodata toate \u00een librarii, iar adeseori nu se gaseste nici macar una. Trebuie sa dai dovada de o perseverenta de colectionar ca sa ajungi sa ai pe masa de lucru micul teanc pe care \u00eel formeaza volumele publicate p\u00e2na acum \u00een Rom\u00e2nia (pentru ca de cele din Australia nici nu poate fi vorba):
\n\u00cenca un minut cu Monica Vitti, proza scurta, traducere: Dana Lovinescu si Anamaria Beligan, Iasi, Ed. Polirom, 1998.
\nScrisori catre Monalisa, roman, versiune \u00een limba rom\u00e2na de Dana Lovinescu si Anamaria Beligan, Iasi, Ed. Polirom, 1999.
\nDragostea e un Trabant, proza scurta, traducere din limba engleza de Dana Lovinescu si Anamaria Beligan, Bucuresti, Ed. Curtea Veche, 2003.
\nmamabena.com, roman, traducere din limba engleza de Dana Lovinescu si Anamaria Beligan, Bucuresti, Ed. Curtea Veche, 2005.
\nWindermere: dragoste la a doua vedere, roman, traducere din limba engleza de Dana Lovinescu si Anamaria Beligan, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2009.
\nO prima remarca: toate cartile sunt traduceri. Se poate spune \u00eensa ca versiunile rom\u00e2nesti ale acestor carti apartin (si) literaturii rom\u00e2ne, \u00eentruc\u00e2t nu sunt doar traduceri, ci reconstructii lingvistice, la care a participat autoarea \u00eensasi.
\nAnamaria Beligan este prezenta si \u00een volume alcatuite prin \u00eensumarea contributiilor mai multor autori:
\nChef cu femei ur\u00e2te. Cele mai bune povestiri 1995-1996, o antologie de Dan-Silviu Boerescu (selectie, prefata, aparat critic), Bucuresti, Ed. Allfa, 1997 (Bilet pentru Ninive, pag. 31-51).
\nCartea cu bunici, volum coordonat de Marius Chivu, Bucuresti, Editura Humanitas, 2007\u00a0 (Larger than life, pag. 37-40).
\nTovarase de drum. Experienta feminina \u00een comunism, volum coordonat de Radu Pavel Gheo si Dan Lungu, Iasi, Ed. Polirom, 2008 (Halatul Veronicai, pag. 47-62).
\nDintr-o marturisire a autoarei, reiese ca ea a \u00eenceput sa scrie t\u00e2rziu (dar ce \u00eenseamna \u201et\u00e2rziu\u201c, c\u00e2nd Nina Berberova a debutat ca romanciera la 84 de ani?). Aceasta nu \u00eenseamna \u00eensa ca a aparut \u00een fata cititorilor ca o prozatoare deja formata, asa cum ar fi fost de asteptat. De altfel, \u00een general, \u00een evolutia ca scriitoare a Anamariei Beligan nimic nu pare stabilit pentru multa vreme. Prozatoarea \u00eei ia mereu pe cititori (si probabil se ia si pe sine) prin surprindere, trec\u00e2nd de la un subiect cu care parea deplin familiarizata la unul cu totul diferit si schimb\u00e2nd registrele stilistice cu dezinvoltura cu care o femeie rasfatata \u00eencearca rochii \u00een fata oglinzii. Daca s-ar afla \u00een situatia Seherazadei, l-ar captiva pe Sahriar nu neaparat prin ceea ce ar povesti, c\u00e2t prin modul cum ar povesti. Fermecat (ca un critic literar!) de parada de formule narative, sultanul ar am\u00e2na la nesf\u00e2rsit executia povestitoarei.
\nInventivitate, spirit de observatie, imaginatie baroca, placere de a crea o atmosfera de mister (\u201epsihologic\u201c, preciza Dan C. Mihailescu \u00eentr-un comentariu critic din revista 22), ca si o perspectiva cosmopolita asupra existentei \u2013 toate acestea genereaza o proza caleidoscopica. Scriitoarea nu se lasa prinsa \u00een plasa unei definitii. Luciditatea, spiritul critic si, mai ales, feminitatea ei asumata o fac sa fuga de ceea ce devine previzibil.
\nSi totusi, totusi, se poate detecta o constanta \u00een aceasta structura artistica proteica. Este vorba de aptitudinea \u2013 si de placerea \u2013 de a vedea comedia umana \u00een aproape fiecare episod al vietii de fiecare zi. Ca si Dumitru Radu Popa, \u00een America, Anamaria Beligan, \u00een Australia, este amuzata, \u00eendeosebi, de ritualurile bunastarii din lumea libera, pe care a cunoscut-o dupa ce a trait, oripilata, \u00eentr-o tara comunista. \u00cen povestirea Mai mult ca perfectul subjonctiv din volumul de debut \u00cenca un minut cu Monica Vitti, ea face, de exemplu, sesizabil comicul involuntar al sfaturilor date la radio de \u201especialista \u00een terapie sexuala\u201c care vorbeste…
\n\u201eCa si c\u00e2nd ar fi vorba de chiftele. At\u00e2t de direct, cu at\u00e2ta simplitate, cu at\u00e2ta seninatate! \u00cei e gura plina de at\u00e2ta suculenta convingere! Ce m-as face fara vocea ei care-mi alina exasperarea acestei curse interminabile prin jungla de case din prefabricate a g\u00e2ndurilor mele \u00een miez de dimineata?\u201c
\nSi iata \u00eenca un exemplu, de data aceasta din cea mai recenta carte a Anamariei Beligan, romanul Windermere: dragoste la a doua vedere. Secventa pe care o reproduc \u00een continuare ar putea fi intitulata Comedia \u00eentretinerii gazonului si este at\u00e2t de bine scrisa \u00eenc\u00e2t n-ar fi deloc o exagerare sa o comparam cu scene din romanul Suflete moarte al lui Gogol (de exemplu cu aceea a \u00eencercarilor de a prinde o gaina \u00eentr-o curte, pentru pregatirea mesei destinate revizorului):
\n\u201eDe fiecare data c\u00e2nd intra pe poarta paraginita a gradinii, Yvonne \u00eel gasea pe domnul Pantazopulos \u00een patru labe, plivind buruienile din peluza-i imaculata. Era o munca de Sisif, cum prea bine explica domnul Pantazopoulos, caci v\u00e2ntul dinspre nord aducea vara seminte zburatacite de Juncus buffonicus si Agropyrum repens, care se \u00eempl\u00e2ntau \u00een solul fertil al domului Pantazopoulos, \u00eencolteau si se \u00eentindeau \u00een toate directiile, cu forta unei invincibile armate, bat\u00e2ndu-si joc de efortul lui necontenit si p\u00e2ngarind, cu perversa bucurie, mult iubitul lui gazon englezesc, at\u00e2t de verde, de neprihanit si de senzual.
\nGazonul lui englezesc! Rodul dragostei de-o viata, realizarea lui cea mai de seama, mica lui capodopera. \u00centre ea, capodopera, si el, autorul, exista o indestructibila legatura. Care dainuise dincolo de relatiile avute cu femeile din viata lui \u2013 mama, nevasta, amante, fiica. \u00cen vreme ce trupurile mamei si nevestei de mult se descompusesera \u00een far\u00e2miciosul sol australian, gazonul lui se pastrase viu, ademenindu-l zilnic prin soapte seducatoare si porunci imperioase, prin capricii si nevoi carora el le raspundea prompt, trudind din zori p\u00e2na-n amurg, ca un prea umil sclav.
\n\u00cesi atasase, prin mijloace proprii, un soi de monoclu \u00een dreptul ochiului st\u00e2ng, singurul care \u00eenca mai functiona, cu treizeci la suta din capacitate. Un monoclu cum purtau camatarii, medicii legisti sau filatelistii \u00een filmele hollywoodiene din anii patruzeci.
\nDeplas\u00e2ndu-se \u00eencet, \u00een patru labe, pe vasta peluza, scrut\u00e2nd cu un singur ochi, centimetru patrat cu centimetru patrat, trupul sacru al gazonului, smulg\u00e2nd cu degete chircite, ca niste gheare, orice intrus alogen si dusman \u2013 amorez si razboinic, ginecolog si c\u00e2ine credincios, mester faurar si serv \u2013 domnul Pantazopoulos nu \u00eencetase s-o uimeasca pe Yvonne, de c\u00e2nd devenise angajata lui. Nu-i fusese niciodata dat sa vada o asemenea meticuloasa si zadarnica straduinta.\u201c
\nPasajele de acest fel pot fi considerate cel mai \u00eenalt nivel atins de autoare \u00een cartile ei. Ele alterneaza cu altele, retoric-patetice sau pur si simplu prozaice. Cu alte cuvinte, sagacitatea feminina, cu inflexiuni mefistofelice, lasa locul uneori… palavragelii feminine \u2013 o dovada \u00een plus ca Anamaria Beligan nu fuge de conditia ei de femeie. \u00cen paranteza fie spus, ea nu scapa ocazia sa fie sarcastica atunci c\u00e2nd portretizeaza barbati. Dar barbatii, cu cavalerismul lor, privesc cu \u00eengaduinta si cu un secret amuzament aceasta forma de discriminare. Am \u00eenchis paranteza.
\nSi \u00een proza scurta, si \u00een romane predomina ca personaje emigrantii, apatrizii, turistii, persoanele aflate temporar \u00een alte tari dec\u00e2t tara lor de origine. Remarcabilul talent al scriitoarei, inteligenta ei artistica, orizontul cultural vast o feresc de riscul alunecarii \u00een lamentatia melodramatica pe tema dezradacinarii. Peisajul cultural multietnic creeaza, dimpotriva, impresia ca autoarea priveste lumea de sus si ca o \u00eentelege \u00een toate manifestarile ei.
\nEpica este de obicei complicata si bine articulata, ca \u00een proza lui William Somerset Maugham. Dar are si o nota de bizarerie si de cruzime, amintind de fantasticul gotic cu care a atras atentia asupra ei englezoaica Daphne du Maurier. Daca ai fi personaj si nu om real, ti-ar fi frica sa \u00eennoptezi sub acelasi acoperis cu Anamaria Beligan, fiindca\u00a0 ea ti-ar putea face tot felul de farse sadice, de genul celor pe care i le face o fetita \u201eangelica\u201c din Mai mult ca perfectul subjonctiv profesoarei ei de engleza:
\n\u201eCopil fiind, am \u00eencercat toate pacalelile pe pielea lui Madame: lipici pe scaunul pe care avea sa se aseze, dulceata de afine \u00een sosoni, melci pisati \u00een buzunarul paltonului de astrahan, broaste moarte \u00een poseta, r\u00e2me \u00een cafea (…), nu mi-a scapat nici unul din aceste renghiuri.\u201c
\n\u00cen plus, pustoaica \u00eei aplica profesoarei pe spate o mic pancarta pe care scrie \u201eA-ho, a-ho, ati vazut un cal maro?\u201c, si asta chiar \u00een timpul vizitei la Bucuresti a liderului comunist Janos Kadar, ceea ce duce la arestarea profesoarei de catre agentii Securitatii.
\nO povestire ilustrativa pentru inventivitatea epica a autoarei, dar si pentru o anumita neverosimilitate a istorisirilor este Juanito cuceritorul din acelasi volum \u00cenca un minut cu Monica Vitti. Naratiunea este conceputa ca un dialog telefonic \u00eentre un necunoscut, Juanito, originar din Rom\u00e2nia, aflat \u00een pragul sinuciderii, si reprezentantul unei fundatii care acorda asistenta (morala, psihologica) celor aflati \u00een momente de deznadejde si tentati sa-si puna capat zilelor. Acest Juanito povesteste ca \u00een scoala primara a avut-o colega pe fiica unui demnitar comunist, Georgiana-Daniela, pe care a ur\u00e2t-o cu pasiune, din ad\u00e2ncul fiintei lui. Avea fata de ea aversiunea unui paria fata de cineva care face parte din protipendada si \u00eesi afiseaza, involuntar, \u00een orice \u00eemprejurare, multumirea de sine. Trec anii, Juanito se expatriaza, afla despre sine, cu prilejul unui control medical, ca secreta o sperma de buna calitate si, \u00een consecinta, devine un foarte solicitat donator de sperma (trebuie spus aici ca scriitoarea face ce face si \u00een aproape fiecare dintre istorisirile ei evoca \u00eentr-un fel sau altul sexualitatea). Urmeaza numeroase alte \u00eent\u00e2mplari, revarsate \u00een paginile cartii ca dintr-un corn al abundentei epice, iar la un moment dat Juanito afla, stupefiat, ca printre femeile de pe planeta \u00eensam\u00e2ntate cu sperma lui se afla si Georgiana-Daniela; ea a dat nastere unei fetite care seamana at\u00e2t cu el, c\u00e2t si cu ea, unind definitiv, printr-o sinteza perfecta, femeia detestata cu cel care a detestat-o. Drept urmare,\u00a0 barbatul hotaraste sa se sinucida.
\n\u00cent\u00e2mplari la fel de bizare sunt povestite \u00een volumul Dragostea e un Trabant. \u00cen Sarea pam\u00e2ntului este vorba de o \u00eent\u00e2lnire de doua ore dintre un miner din Rom\u00e2nia si regina Angliei, \u00eent\u00e2lnire organizata, la cererea acesteia, de Nicolae Ceausescu \u00eensusi. Interlocutorul reginei, \u201enenea Zaharia\u201c, devine \u00een mediul muncitoresc din care provine un personaj legendar. Apoi, emigrat \u00een Australia, el este idolatrizat de vagabonzii printre care \u00eesi duce viata (vagabonzi carora Anamaria Beligan le evidentiaza, nu se \u00eentelege din ce cauza, o anumita frumusete morala, ca Maxim Gorki \u00een Azilul de noapte sau Eugen Barbu \u00een Groapa) . La 37 de ani de la memorabila convorbire, \u201enenea Zaharia\u201c, instalat acum \u00eentr-un carucior de paralitic \u00eempins de un voluntar, traieste un moment apoteotic: venita \u00een vizita \u00een Australia, regina Angliei \u00eel… recunoaste \u00een multimea adunata sa o aclame:
\n\u201eRegina se opri \u00een loc si-si deschise poseta, de unde scoase o pereche de ochelari bifocali.
\n– Nu se poate! E… e… e… nimeni altul dec\u00e2t nenea Zaharia! exclama ea.
\nEmotia o facu sa scape din m\u00e2na florile de crin, dar nimeni nu observa, caci toate privirile, obiectivele si binoclurile se \u00eendreptara catre omul din carucior.\u201c
\nDragostea e un Trabant, povestirea de la care s-a \u00eemprumutat titlul volumului, aduce aminte, deopotriva, de povestirea La Tiganci a lui Mircea Eliade si de filmele cu tigani ale lui Emir Kusturica. Aventura exotico-erotica \u00een mediul tiganesc, incandescenta a trairilor, atmosfera magica, dar, ca nota particulara, si sarcasmul de buna calitate practicat cu virtuozitate de Anamaria Beligan.
\nRomanul Scrisori catre Monalisa are de suferit din cauza unui hiperrealism care tinde sa transforme naratiunea \u00eentr-un reportaj despre viata emigrantilor din tarile est-europe dinainte de 1989 \u00een lagarele de emigranti din Germania de Vest (experienta a autoarei, insuficient transfigurata artistic). Romanul mamabena.com, arborescent, captivant, cu elemente de roman politist, evoca lumea emigrantilor rom\u00e2ni din Australia, dar si satul rom\u00e2nesc, cu stravechea sa civilizatie distrusa de regimul comunist. Iar romanul Windermere: dragoste la a doua vedere, capodopera a autoarei, cuprinde epopeea eroi-comica, dar si de o rascolitoare tandrete, a iubirii dintre Yvonne si William.
\nRomanul ar putea fi rezumat (ironic, \u00een stilul autoarei) astfel:
\n\u201eAh, ce bine ar fi fost daca (murmura uneori sYvonnet \u00een sinea ei)…
\nCe bine ar fi fost daca…
\nDaca William si-ar fi lasat mustata. Subtire, tunsa scurt, \u00eengrijita cu migala. Cu o unda de apa de colonie si o vaga aroma de ceai Prince of Wales. Ce completare fireasca a virilitatii lui discrete dar incontestabile! C\u00e2t de perfect ar fi fost totul, daca William si-ar fi lasat mustata. \u00centregul univers ar fi intrat \u00eentr-o divina rezonanta.\u201c
\nSi William, parca ghicind dorinta adoratoarei lui, \u00eesi lasa la un moment dat mustata. Iar universul intra, bine\u00eenteles, \u00eentr-o divina rezonanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane Anamaria Beligan, una dintre cele trei fiice ale marelui actor Radu Beligan, \u00een loc sa-si petreaca viata la umbra ocrotitoare, de eucalipt, a tatalui ei, a parasit, \u00een 1982, la numai un an dupa absolvirea sectiei de regie film a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica \u201eI.L.Caragiale\u201c, Rom\u00e2nia si… Cite\u0219te mai mult »Comedia existentei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1284,1289,1288,1286,1285,1287],"class_list":["post-1677","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anamaria-beligan","tag-cartea-cu-bunici","tag-chef-cu-femei-urate","tag-dragostea-e-un-trabant","tag-inca-un-minut-cu-monica-vitti","tag-mamabena-com"],"views":5124,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1677","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1677"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1677\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1677"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1677"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1677"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}